TOP LEGAL
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Subrogarea asigurătorului în dreptul asiguratului. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă al acțiunii în regres

14.12.2015 | Florin Ionuț PASCU

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile extinctive (precum și decăderile și uzucapiunile) începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale ce le-au instituit.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Decretul nr. 157/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv termenul general de 3 ani stabilit de art. 3 alin. (1), aplicabil drepturilor de creanță. De asemenea, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.

Care este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă al acțiunii în regres? S-au putut identifica în practica judiciară două puncte de vedere diferite care au atras și hotărâri neunitare.

Momentul plății indemnizației de asigurare

În motivarea acestui punct de vedere s-a statuat că, dacă asigurătorul a exercitat acțiunea în regres, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, prin efectul subrogației, dobândește drepturile creditorului (asiguratul), cu toate garanțiile și accesoriile creanței respective, în limitele indemnizației plătite.

Problema ce a trebuit să fie lămurită în susținerea acestui punct de vedere, a fost dacă asigurătorul are un drept propriu de creanță sau doar i s-a transmis prin mecanismul subrogației dreptul de creanță al asiguratului păgubit. În funcție de cele două variante, se poate stabili și începutul termenului de prescripție extinctivă al acțiunii în regres, pentru că, dacă ne raportăm la dreptul de creanță al asiguratului, prescripția începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea, conform art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. În schimb, dacă se stabilește că asigurătorul are un drept propriu de creanță, atunci termenul de prescripție se calculează potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, respectiv de la data nașterii dreptului la acțiunea în regres, care este momentul plății indemnizației.

În acest sens, se reține Decizia nr. XXIII din 19 martie 2007 (publicată în M. Of. nr. 123 din 15 februarie 2008) pronunțată de ICCJ – Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că natura juridică a acțiunii în regres exercitate de asigurător împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă. În considerentele deciziei s-a arătat că invocarea răspunderii civile delictuale a terțului, în baza dispozițiilor art. 998 și art. 999 Cod civil, nu poate imprima caracter civil acțiunii în regres exercitate de asigurător, atâta vreme cât această acțiune, îndreptată împotriva terțului vinovat de producerea accidentului își are temeiul în contractul de asigurare, iar caracterul de act comercial al asigurării, în ceea ce-l privește pe asigurător, atrage incidența legii comerciale, potrivit art. 56 din Codul Comercial, față de toți contractanții.

Prin urmare, s-a stabilit, cu caracter obligatoriu pentru instanțe (art. 329 alin. (3) Cod de procedură civilă), că acțiunea în regres are caracter comercial.

În aceste condiții, interpretarea conform căreia asigurătorul a preluat prin subrogație dreptul de creanță, de natură civilă, al persoanei păgubite împotriva terțului vinovat de producerea accidentului, drept izvorât din săvârșirea unui fapt ilicit de natură delictuală, este în vădită contradicție cu decizia instanței supreme.

Caracterul comercial al acțiunii în regres nu ar putea fi explicat decât prin aceea că normele speciale din materia asigurărilor derogă de la efectele subrogației din dreptul comun, iar asigurătorul are un drept propriu de creanță împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident, în condițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995.

Momentul de la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea

Un alt punct de vedere însușit de către instanțele judecătorești este cel conform căruia subrogarea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 reprezintă o modalitate de transmitere a drepturilor de creanță, care operează în temeiul legii, respectiv că asigurătorul preia dreptul asiguratului, astfel cum există în patrimoniul acestuia, singura modificare fiind cea a titularului dreptului, iar nu și a altor caracteristici ale dreptului preluat.

Această subrogare este, așadar, una personală, consecința fiind că drepturile se exercită de asigurător astfel cum ar fi putut fi exercitate de către asigurat în lipsa raporturilor de asigurare, asigurătorul beneficiind, în limita indemnizației plătite, de toate drepturile asiguratului împotriva terțului vinovat de producerea prejudiciului, după cum și terțul asigurat poate opune asigurătorului toate apărările opozabile asiguratului, inclusiv excepția prescripției dreptului la acțiune.

Prin urmare, dreptul preluat de asigurător se prescrie în același termen în care s-ar fi prescris dacă nu ar fi operat subrogarea. În aceste condiții, termenul de prescripție pentru realizarea creanței ar fi cel de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă conform art. 8 alin. (1): „de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea”.

Este adevărat că, înainte de plata despăgubirilor și subrogarea în dreptul asiguratului, asigurătorul nu putea cere despăgubiri, însă acțiunea putea fi introdusă de asigurat, iar în cazul în care ar fi plătit, asigurătorul ar fi preluat procesul început de acesta.

Din întreaga redactare a Decretului nr. 167/1958, reiese că prescripția este legată de drepturi, iar nu de persoanele care le exercită, astfel că, în cazul transmiterii drepturilor de creanță nu există niciun caz în care să înceapă să curgă un nou termen de prescripție pentru același drept, precum și că nu există nici un text de lege care să prevadă o altă modalitate de curgere de termenului de prescripție în cazul dreptului de regres al asigurătorului.

Opinia autorului coincide primului punct de vedere conform căruia termenul de prescripție începe să curgă de la data plății indemnizației.

Av. Florin Ionuț Pascu


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan

No announcement available or all announcement expired.