Câteva clarificări referitoare la soluția de inadmisibilitate a contestației împotriva încheierii intermediare a judecătorului de cameră preliminară pronunțată în temeiul art. 345 NCPP
14 decembrie 2015 | Silvia USCOV* a se vedea dezbaterea Anticamera judecății penale: Camera preliminară
1. Cadru legislativ
Art. 345 – Procedura în camera preliminară
(1) Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).
Alineatul a fost declarat parțial neconstituțional prin Decizia nr. 641/2014 la 5 decembrie 2014 (”Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului”, este neconstituţională.”)
(2) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.
(3) În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
Art. 346 – Soluțiile
(1) Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului şi inculpatului.
Alineatul a fost declarat parțial neconstituțional prin Decizia nr. 641/2014 la 5 decembrie 2014. (”Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului”, este neconstituţională.”)
(2) Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii.
(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:
a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;
b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;
c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.
(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.
(5) Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.
(6) Dacă apreciază că instanţa sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 şi 51, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză.
Art. 347 – Contestația
(1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5).
Alineatul a fost declarat parțial neconstituțional prin Decizia nr. 631/2015 la 6 noiembrie 2015. (”Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Colpoş în Dosarul nr. 3.713/260/2014 al Judecătoriei Moineşti şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală potrivit căreia numai „procurorul şi inculpatul” pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) este neconstituţională.”)
(2) Contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate. Când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se judecă de către completul competent, potrivit legii.
(3) Dispoziţiile art. 343-346 se aplică în mod corespunzător.
Alineatul a fost declarat parțial neconstituțional prin Decizia nr. 641/2014 la 5 decembrie 2014.
2. Opinii, jurisprudență și propuneri de lege ferenda
Conform Minutei întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor penale de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curţile de apel Curtea de Apel Bucureşti, 27-28 noiembrie 2014, în ceea ce privește admisibilitatea contestaţiei declarate pe cale separată împotriva încheierii prevăzute de art. 345 alin. (1) NCPP, se menționează că ”nu au fost transmise opinii ale instanţelor, care s-au limitat la formularea unei întrebări privind această problemă”.
De asemenea, conform aceluiași document, s-a concluzionat faptul că ”potrivit art. 347 alin. (1) NCPP, cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, procurorul şi inculpatul pot face contestaţie în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1) NCPP. Rezultă, deci, că încheierea pronunţată în condiţiile art. 345 alin. (1) NCPP se poate ataca doar odată cu cea prin care se finalizează procedura de cameră preliminară, contestaţia declarată anterior acestui moment fiind inadmisibilă.”
În același spirit s-au pronunțat și instanțele până la acest moment, apreciind, spre exemplu, următoarele: ”Contestația formulată în speță este inadmisibilă, întrucât încheierea intermediară pronunțată în condițiile dispozițiilor art. 345 alin. (1) NCPP nu se poate ataca separat cu contestație, ci odată cu încheierea pronunțată potrivit dispozițiilor art. 346 NCPP, prin care se finalizează procedura de cameră preliminară.
Astfel, în cadrul procedurii de cameră preliminară se pot distinge două tipuri de soluții pe care judecătorul de cameră preliminară le poate pronunța prin încheiere.
În etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate constata neregularități ale actului de sesizare, încălcarea unor dispoziții legale privind efectuarea actelor de urmărire penală ce conduc la sancțiunea nulității, precum și încălcarea unor dispoziții legale privind administrarea unor probe sau a tuturor probelor, situație în care dispune și excluderea acestora.
Încheierea pronunțată în aceste condiții nu poate fi atacată separat cu contestație.
În următoarea etapă, după comunicarea făcută de parchet în termenul de 5 zile de menținere a dispoziției de trimitere în judecată sau de restituire a cauzei, sau după expirarea termenului de 5 zile dacă nu s-a comunicat nicio solicitare a parchetului, judecătorul de cameră preliminară pronunță o încheiere finală, prin care soluționează camera preliminară și care este supusă contestației potrivit dispozițiilor art. 347 alin. (1) NCPP. Prin această încheiere, se poate dispune fie restituirea cauzei la parchet, fie începerea judecății în raport cu situațiile prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 346 alin. (3) și (4) NCPP.
În contestația formulată împotriva acestei încheieri, poate fi criticat atât modul de soluționare a excepțiilor prin încheierea intermediară pronunțată anterior, cât și modul de soluționare a procedurii de cameră preliminară, respectiv dispoziția de restituire a cauzei la parchet sau de începere a judecății.”
Luând în considerare și Deciziile Curții Constituționale cu privire la dispozițiile analizate, Consiliul Superior al Magistraturii a centralizat câteva propuneri de modificare a Noului Cod de procedură penală formulate de instanțe și parchete.
Astfel, în Minuta Comisiei nr. 1 – Independența și responsabilizarea justiției, eficientizarea activității acesteia și creșterea performanței judiciare; integritatea și transparența sistemului judiciar din 20 februarie 2015 sunt prezentate propuneri de modificare ale art. 347 NCPP, a cărui variantă finală ar fi următoarea:
”(1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1)-(42), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestaţie. Contestația poate privi și modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor.
(2) Contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate. Când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se judecă de către completul competent, potrivit legii.
(3) Contestația se soluționează în camera de consiliu, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului. Dispoziţiile art. 343-346 se aplică în mod corespunzător.
(4) În soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută.”
3. Situația cererilor sau excepțiilor admise în parte
Apreciez că situația în care toate cererile sau excepțiile sunt ori admise, ori respinse, nu prezintă interes deoarece soluțiile sunt clare.
Cu toate acestea se pare că situația în care cererile sau excepțiile au fost în parte în parte prezintă particularități deosebite atrage încă soluții neunitare.
Recent ne-am confruntat cu o astfel de împrejurare în care judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată prin rechizitoriu a admis în parte excepțiile invocate prin încheierea intermediară prevăzută la art. 345 NCPP, neregularitățile rechizitoriului au fost îndreptate prin procesul-verbal al parchetului, menținându-se dispoziția de trimitere în judecată, judecătorul de cameră preliminară constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în temeiul dispozițiilor art. 346 alin. (1) și (4) NCPP.
În termenul de 3 zile de la comunicarea ultimei încheieri pronunțată în temeiul art. 346 NCPP am formulat contestație vizând modul de soluționare a excepțiilor respinse, solicitând admiterea acestora.
Având în vedere că soluționarea excepțiilor s-a făcut prin încheierea intermediară pronunțată în temeiul art. 345 NCPP, contestația a fost formulată atât împotriva încheierii prin care s-a finalizat procedura de cameră preliminară pronunțată în temeiul art. 346 NCPP, cât și împotriva încheierii intermediare pronunțată în temeiul art. 346 NCPP.
La termenul de judecată al contestației judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ne-a pus în vedere să precizăm contestația, în sensul de a indica dacă formulăm contestație doar împotriva încheierii prin care s-a finalizat procedura de cameră preliminară pronunțată în temeiul art. 346 NCPP sau și împotriva încheierii intermediare pronunțată în temeiul art. 345 NCPP, în acest ultim caz antepronunțându-se în sensul că ar urma să respingă contestația ca inadmisibilă.
În fața acestei situații, raportat la faptul că soluția urma să fie definitivă și că judecătorul de cameră preliminară nu intenționează să adopte o altă opinie, am pus mai presus de propriile convingeri interesele clientului și ne-am precizat contestația în sensul că formulăm contestație numai împotriva încheierii prin care s-a finalizat procedura de cameră preliminară pronunțată în temeiul art. 346 NCPP, dar solicitam să se aibă în vedere faptul că erau formulate critici împotriva modului de soluționare a excepțiilor în sensul de a se dispune admiterea acestora.
Cu toate acestea, apreciem că o astfel de soluție este nelegală, având în vedere faptul că erau aduse critici cu privire la modul de soluționare a excepțiilor, considerentele pentru care se pronunțase o soluție de respingere, precum și soluția însăși fiind consemnate în încheierea intermediară pronunțată în temeiul art. 345 NCPP.
Pentru a facilita înțelegerea fenomenului, apreciez că este relevant exemplul din procedura civilă în care încheierea interlocutorie prin care se soluționează excepții nu poate fi atacată separat, ci numai odată cu sentința civilă. Chiar și în acest caz, formularea căii de atac numai împotriva sentinței civile în cazurile în care se urmărește și schimbarea soluției dată asupra excepțiilor este nelegală, abordarea corectă fiind formularea căii de atac atât împotriva sentinței civile prin care s-a soluționat procesul, cât și împotriva încheierii interlocutorii prin care s-au soluționat excepțiile.
Însuși legiuitorul a prevăzut faptul că în calea de atac a contestației se formulează critici atât cu privire la ”modul de soluționare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5)”, prima situație vizând încheierea intermediară prevăzută la art. 345 NCPP, iar a doua vizând încheierea prin care se finalizează procedura de cameră preliminară prevăzută la art. 346 NCPP.
Urmând aceeași paralelă, e adevărat că nici într-un proces civil nu se comunică încheierile intermediare sau încheierile interlocutorii care se atacă doar odată cu fondul (comunicându-se doar încheierile interlocutorii care se atacă separat), astfel încât faptul că încheierea intermediară prevăzută la art 345 NCPP nu se comunică și părților sau persoanei vătămate nu reprezintă un argument pentru adoptarea unei alte soluții.
De altfel, Consiliul Superior al Magistraturii a fost extrem de tranșant în această privință, opinând că ”încheierea pronunţată în condiţiile art. 345 alin. (1) NCPP se poate ataca doar odată cu cea prin care se finalizează procedura de cameră preliminară, contestaţia declarată anterior acestui moment fiind inadmisibilă.”
În concluzie, și încheierea intermediară pronunțată în temeiul art. 345 NCPP poate fi atacată, dar nu separat, ci numai odată cu încheierea prin care se finalizează procedura de cameră preliminară pronunțată în temeiul art. 346 NCPP.
Av. Silvia Uscov
