Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
Proiect UNBR JUST ACCESS
11 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte CHITIC. Protestele anti-guvernamentale din ianuarie 2012, aplicarea unei sancțiuni contravenționale, invocarea directă a Constituției, și articolele 10 și 11 CEDO

14.12.2015 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

Secția a patra, CEDO

Cererea nr 6512/13
Mircea Victor Daniel CHITIC împotriva României
introdusă la 12 ianuarie 2013 și comunicată la 10 noiembrie 2015

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte, și tradusă de noi):

Reclamantul, dl Mircea Victor Daniel CHITIC, este un cetățean român care s-a născut în 1977 și locuiește în București.
Pe 15 ianuarie 2012, spre miezul nopții, reclamantul trecea prin fața Teatrului Național din București situat în Piața Universității, în timp ce ample proteste anti-guvernamentale aveau loc în plina stradă. Acesta se îndrepta spre o stradă alăturată pentru a se întâlni cu o femeie. Considerând că se află în siguranță, având în vedere prezența la fața locului a zeci de jandarmi, acesta a început sa filmeze evenimentele cu telefonul mobil. Odată ajuns în fața jandarmilor, a fost repezit de aceștia, care i-au ordonat să “dispară”. Pentru că a refuzat, a fost imediat reținut de către jandarmi, agresat fizic și verbal și urcat într-o mașină a jandarmeriei care l-a dus la Secția de poliție numărul 14 din București.

Două ore mai târziu, la sediul poliției, a fost prezentat în fața unui jandarm. Acesta, invocând și întemeindu-se pe articolul 3 pct. 25 al Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire, a ordinii și liniștii publice (în cele ce urmează “Legea nr. 61/1991”), a redactat un proces-verbal de contravenție, aplicându-i reclamantului o amendă contravențională de 200 lei (RON) pentru “tulburarea ordinii publice în zona menționată mai sus [Piaţa Universităţii] scandând sloganuri împotriva regimului politic actual”. Reclamantul a menționat în procesul-verbal că nu a participat la proteste și că nu a scandat sloganuri.

Pe data de 24 ianuarie 2012, reclamantul a contestat procesul-verbal de contravenție la Judecătoria Sectorului 1 București.
Acesta a susținut în primul rând că procesul-verbal era ilegal, fiind redactat de un agent care, contrar dispozițiilor naționale în vigoare, nu fusese la fața locului în momentul comiterii faptelor.
În al doilea rând, reclamantul a negat comiterea faptelor care i se reproșau.
În al treilea rând, a susținut cu titlu subsidiar că fapta de a “scanda sloganuri împotriva regimului politic actual” constituie, cu condiția să nu se aduca atingere drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane, un drept protejat de dispozițiile constituționale care garantează libertatea individuală (articolul 23 din Constituție), libertatea de conștiință (articolul 29 din Constituție) și libertatea de exprimare (articolul 30 din Constituție). În opinia lui, exercițiul unui asemenea drept legitim protejat de Constituție nu ar putea fi îngrădit printr-o sancțiune contravențională.

În cursul procedurii, reclamantul a depus la dosar documente și judecătorul a vizionat înregistrări video pe care reclamantul le înregistrase el însuși cu telefonul mobil în timpul audierii.
Printr-o hotărâre irevocabilă din data de 27 iunie 2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis parțial cererea reclamantului și a înlocuit amenda cu un avertisment.

Instanța a decis că procesul-verbal de contravenție era legal, având în vedere faptul că reclamantul nu dovedise că jandarmul care a redactat procesul-verbal nu fusese prezent la fața locului (!!!!!!- s.n.) unde s-au petrecut evenimentele pentru a constata personal contravenția. În plus, dovezile administrative – documentele și înregistrările video depuse de reclamant – nu permiseseră răsturnarea prezumției veridicității faptelor consemnate în procesul-verbal. În cele din urmă, în ceea ce privește argumentul reclamantului conform căruia procesul-verbal aduce atingere unui drept garantat de Constituție, instanța de judecată nu se poate pronunța pentru că reclamantul nu a ridicat excepția de neconstituționalitate cu privire la articolul 3 pct. 25 din Legea nr. 61/1991. Instanța de judecată a accentuat faptul că, în orice caz, reclamantul a fost sancționat pentru tulburarea ordinii publice și nu pentru exprimarea opiniilor sale cu privire la regimul politic actual. Instanța a mai adăugat faptul că drepturile protejate de lege trebuie exercitate cu bună credință și cu respectul drepturilor celorlalte persoane. De asemenea, s-a considerat că un simplu avertisment era suficient pentru corectarea comportamentului reclamantului și pentru îndeplinirea scopului preventiv, educativ și punitiv al sancțiunilor contravenționale, având în vedere faptul că în speță faptele care i se reproșeau nu au antrenat consecințe grave.

Decizia menționată mai sus a fost motivată și comunicată pe data de 27 septembrie 2012.

2. Dreptul național pertinent

La momentul săvârșirii faptelor, dispozițiile Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice (republicată în Monitorul Oficial pe data de 31 ianuarie 2011) erau astfel formulate:

Articolul 3
«Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
(…)
§ 25. Tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă.»

Articolul 4
«Contravențiile prevăzute de art. 3 se sancționează după cum urmează: (…)
b) cu amendă de la 200 la 1 000 lei, cele prevăzute la punctul (..) 25 (…) »

Articolul 8
«1. Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se soluționează de judecătorie.
2. Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă.»

3. Capăt de cerere

Invocând articolele 9, 10 și 11 din Convenție, reclamantul consideră că a fost pedepsit pentru că “a scandat sloganuri împotriva regimului politic actual”, aducându-se astfel atingere atât dreptului său de a-și manifesta convingerile, cât și libertăților sale de exprimare și de asociere.

4. Întrebări adresate părților

S-a adus atingere libertății de exprimare și libertății de asociere a reclamantului în sensul articolelor 10 pct. 1 și 11 pct. 1 din Convenție, ca urmare a sancțiunii aplicate acestuia pentru că “a scandat sloganuri împotriva regimului politic actual” pe data de 15 ianuarie 2012?

Dacă răspunsul este afirmativ, îngrădirea exercițiului acestor libertăți este compatibilă cu paragrafele 2 ale articolelor 10 și 11 din Convenție?

5. Mențiunile noastre:

Consultând pagina de internet a Judecătoriei sectorului 1 București se observă că:
1. cauza domnului Chitic a fost înregistrată ca fiind una de asigurări sociale, și nu de contencios administrativ.
2. în dispozitivul redat pe pagina Judecătoriei sectorului 1 București se arată că amenda a fost de 300 lei, și nu de 200 lei cum redă rezumatul comunicat și realizat de Secția a patra, CEDO: Solutia pe scurt: Admite în parte plângerea . Dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 300 lei, aplicată prin procesul-verbal seria JO, nr. 0247202 încheiat la data de 15.01.2012 de către intimată, cu sancţiunea „avertisment”. Irevocabilă.

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova

Adina Mihalache
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Au fost scrise până acum 11 de comentarii cu privire la articolul “România la CEDO: cauza pendinte CHITIC. Protestele anti-guvernamentale din ianuarie 2012, aplicarea unei sancțiuni contravenționale, invocarea directă a Constituției, și articolele 10 și 11 CEDO”

  1. Andrei PAP spune:

    – „Instanța a decis că procesul-verbal de contravenție era legal, având în vedere faptul că reclamantul nu dovedise că jandarmul care a redactat procesul-verbal nu fusese prezent la fața locului (!!!!!!- s.n.) unde s-au petrecut evenimentele pentru a constata personal contravenția. În plus, dovezile administrative – documentele și înregistrările video depuse de reclamant – nu permiseseră răsturnarea prezumției veridicității faptelor consemnate în procesul-verbal.”

    O altă dovadă clară de umilire a unui justiţiabil exact de către persoana care trebuia să facă dreptate. Cu alte cuvinte, contravenientul avea obligaţia să facă dovada unui fapt negativ (că „jandarmul care a redactat procesul-verbal NU fusese prezent la fața locului…”) şi nu au fost suficiente probele administrate în cauză.

    Am mai spus-o şi îmi menţin părerea că astfel de maniere de a judeca şi a motiva soluţiile aduc atingere prestigiului/independenţei/credibilităţii justiţiei, iar nu declaraţiile publice ale unor penibili din presă/mediul politic, care nici nu ar mai trebui luate în seamă (cel puţin de către oamenii echilibraţi şi bine informaţi).

    Ruşine „magistratului” care a soluţionat speţa! Pt. a menţine un PV, a preferat să se umple de ridicol şi, tot prin modul în care şi-a motivat soluţia, să pună la îndoială independenţa/imparţialitatea sa. Execrabil!

    – „Consultând pagina de internet a Judecătoriei sectorului 1 București se observă că:
    1. cauza domnului Chitic a fost înregistrată ca fiind una de asigurări sociale, și nu de contencios administrativ.” – SIC!

    Pt. cunoştinţele generale ale autoarei drd., la nivelul judecătoriilor nu o să găsiţi cauze (în materie) de contencios administrativ pt. că secţii specializate de CAF sunt doar la nivelul Tribunalelor, Curţilor de apel, respectiv ICCJ.

    Doar apelul declarat impotriva hotararii judecatoriei prin care s-a soluţionat plângerea „(…) se soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului” [v. art. 34 alin. (2) teza a II-a din OG nr. 2/2001].

    De regulă, la judecătorii, în cazul plângerilor contraventionale, pe portal apar următoarele informaţii:

    Sectie: Civilă sau CIVIL-PENAL.
    Materie: Civilă
    Obiect: plângere contravenţională
    Stadiu procesual:Fond

    • Ignorând maniera în care alegeți să comentați, vă mulțumesc pentru precizare. Totuși, pe pagina web a Judecătoriei sectorului 1 București se întâlnesc cauze înregistrate cu materia precizată ca fiind: contencios administrativ și fiscal, iar la secție avem un „.” (punct). Exempli gratia: http://portal.just.ro/299/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000465238&id_inst=299

      Nr. unic (nr. format vechi) : 36824/299/2014
      Data inregistrarii 08.08.2014
      Data ultimei modificari: 22.07.2015
      Sectie: .
      Materie: Contencios administrativ şi fiscal
      Obiect: anulare proces verbal de contravenţie SERIA C NR. 0035188
      Stadiu procesual: Fond

      În speța noastră avem:

      Nr. unic (nr. format vechi) : 2773/299/2012
      Data inregistrarii 24.01.2012
      Data ultimei modificari: 31.05.2013
      Sectie: .
      Materie: Asigurări sociale
      Obiect: plângere contravenţională
      Stadiu procesual: Fond

      Este evident o eroare.
      Iar la judecătorii există materia de contencios administrativ și fiscal, și nimeni nu a spus că ar exista și secții CAF.

      • Constantin POPA spune:

        Şi la Judecătoria Timişoara există înregistrate cauze de contencios administrativ (la „materia juridică”).
        Pare, însă, că materia juridică pare a fi un fenomen insuficient analizat pentru că plângerile contravenţionale, având ca obiect contravenţii altele decât cele din domeniul fiscal (mai ales), sunt … „civile”, pe când contestaţiile la executare fiscale şi plângerile contravenţionale fiscale sunt „contencios administrativ şi fiscal”.
        Celelalte contestaţii la executare sunt „civile” sau „penale”.
        Criteriile sunt, desigur, discutabile şi ar trebui ca orice cerere (oricum ar fi intitulată) ţinând de domeniul relativ bine definit al contenciosului să fie înregistrată ca atare, contenciosul nefind numai fiscal.

  2. Alexandru PERJU spune:

    Deci nu se poate proba un fapt negativ (respectiv ca cineva nu a fost intr-un anumit loc la un anumit moment)!?
    Stiam ca se poate face dovada unui fapt negativ si ca doar dovada faptelor negative nedefinite nu se poate face!
    Cate mai invata omul cat traieste!

    • Consider că e probatio diabolica (cu încălcarea lui art. 6 CEDO) să ceri cuiva probarea că o persoană nu a fost într-un anumit loc – atunci când persoana nu ești chiar tu. De exemplu, eu pot dovedi că nu am fost la Băilești ieri la ora 8 pentru că pot dovedi că am fost la București ieri la ora opt, și atunci se PREZUMĂ că nu aveam cum să fiu în același timp și la Băilești ieri la ora opt. Dar ca să dovedesc că o altă persoană nu a fost într-un anumit loc, înseamnă să mă pui să pun preventiv o armată de detectivi pe urma tuturor persoanelor din România pentru ca atunci când eventual mi se cere să dovedesc că respectiva persoană nu a fost în locul A, să pot dovedi de fapt că respectiva persoană a fost în locul B – atașând pozele respective. Dar vedeți, eu dovedesc tot un fapt pozitiv (CĂ A FOST), nu unul negativ (CĂ NU A FOST). În cazul acesta nu avem opțiunea shakesperiană to be or not to be. E doar to be. Și atunci agentul de poliție avea obligația să dovedească că A FOST. Dar nu justițiabilul că NU A FOST agentul constatator la fața locului în momentul realizării contravenției de care s-ar fi făcut vinovat.

  3. Alexandru PERJU spune:

    „Faptele negative, în realitate, pot și trebuie să fie dovedite prin proba faptelor pozitive contrarii. Așa de pildă, se poate dovedi că o anumită persoană, într-o anumită zi și la o anumită oră, nu se afla într-un anumit loc, deoarece se găsea în altul. De altfel, în unele cazuri, însăși legea este aceea care prevede necesitatea dovedirii faptelor negative, cum ar fi cazul dispariției unei persoane, unde se cere a se face dovada că timp de un an de la data ultimelor știri acea persoană nu a mai dat niciun semn de viață. Într-adevăr, ceea ce nu se poate dovedi sunt faptele negative nedefinite. Aceste fapte nu pot fi dovedite nu pentru faptul că sunt negative, ci pentru că sunt nedefinite și probarea lor ar necesita dovedirea unei serii nesfârșite de fapte pozitive, ceea ce, practic, este imposibil. Așa de exemplu, nu se poate dovedi că o anumită persoană n-a fost niciodată într-o anumită localitate, deoarece ar trebui să se dovedească zi cu zi, că acea persoană s-a aflat într-o altă localitate” – R. Dumitru, D.C. Tudorache, Probele în procesul civil, Editura Ankarom, Iași, 1996, p. 16-17.
    În general, uneori e mai ușor să se probeze ceva, alteori e mai greu… Când mai ești și contravenient…

  4. Alexandru PERJU spune:

    Cred. Mai ales că e vorba de Prof. Dr. Dumitru Radu.

    • Combaterea unei idei (precum cea de probatio diabolica) prin doar citarea celor spuse de domnul profesor, poartă numele de argumentum ab auctoritate și reprezintă, de cele mai multe ori, o eroare logică.

      Apoi, trebuie observat că în 1996 nu se face trimitere la cerințele CEDO – sau cel puțin nu în pasajul redat de către dvs.

      În plus, trebuie să luați în considerare și aspectul că este posibil ca societatea (și implicit dreptul) să evolueze. Și ceea ce ni se părea just și corect, să nu ni se mai pară pentru că realizăm că trebuie schimbată sarcina probei – mai ales într-un raport de ce nu este de egalitate (cum avem în această speță).

      Deci da, omul cât trăiește învață și nu neapărat pentru că la început nu ar fi fost foarte învățat, ci pentru că lucrurile se schimbă și, de regulă, există o tendință spre evoluție.

      Totuși, în acest caz, nu am impresia că avem de a face cu o schimbare – sau o evoluție. Ci doar că situația de fapt se încadrează în mod eronat într-un anumit paragraf dintr-o carte.

      Cu stimă,

  5. Alexandru PERJU spune:

    Totul e schimbător. CEDO, CJUE… Poate dispar și astea odată cu schimbarea evolutivă.
    Câteodată mai contează și cine scrie cartea, cine emite ideile, valoarea lor, contextul…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.