Întrebare preliminară cu privire la rambursarea tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare. UPDATE: concluzii AG

Mihaela Mazilu-Babel

24 noiembrie 2016: Avocatul general propune Curții următoarea soluție:

Pe baza tuturor considerațiilor de mai sus, sugerăm Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Landgericht Berlin (Tribunalul Regional din Berlin, Germania), analizate împreună, că dispozițiile Directivei 2001/14, în special articolul 4 alineatul (5), articolul 6 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (1) din aceasta, în materie de tarife de utilizare a infrastructurii, precum și articolul 30 din directiva menționată, referitor la competențele organismului de control, nu se opun unui control cum este cel exercitat de instanțele civile germane, în temeiul articolului 315 din BGB, privind caracterul echitabil al tarifelor de utilizare a unei infrastructuri feroviare stabilite în mod unilateral de administratorul acestei infrastructuri în cadrul relațiilor sale contractuale cu o întreprindere feroviară și nici eventualei aprecieri ex aequo et bono de către instanțe a valorii acestor tarife. Revine însă instanțelor naționale chemate să exercite un astfel de control și să efectueze o asemenea apreciere obligația ca, în cadrul aprecierii lor, să țină seama de criteriile de tarifare prevăzute la articolele 7-12 din directiva menționată, precum și de obiectivele urmărite de aceasta și să asigure menținerea efectului util al dispozițiilor sale. (s.n.-M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

15 decembrie 2015:Judecătorul german se întreabă cu privire la rambursarea tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare. (C-489/15 CTL Logistics)

I. Situația de fapt:
1. rambursarea tarifelor pentru utilizarea infrastructurii, convenite sau stabilite între administratorul infrastructurii și solicitant printr-un acord-cadru
2. posibilitatea ca o atare rambursare să fie exclusă atunci când rambursarea nu se solicită potrivit procedurii prevăzute de organismul de național de control și potrivit procedurilor de control judiciar aferente acestor decizii ale organismului de control
3. controlul echității tarifelor pentru utilizarea infrastructurii exercitat de o instanță civilă în temeiul unor dispoziții naționale de drept civil, potrivit cărora instanțelor le este permis să verifice echitatea unei prestații stabilite unilateral de una dintre părți și, eventual, să pronunțe decizii ex aequo et bono
4. compatibilitatea unui astfel de control cu dispozițiile dreptului Uniunii, potrivit cărora administratorii infrastructurii sunt obligați să respecte principiile de tarifare, ca de exemplu principiul de recuperare a costurilor și luarea în considerare a criteriilor privind capacitatea de acceptare a pieței
5. exercitarea marjei de apreciere de către instanța civilă și eventuala obligație a acesteia de a ține seama de criteriile de stabilire a tarifelor pentru utilizarea infrastructurii prevăzute în dispoziții de drept UE incidente
6. posibilitatea ca un control al echității tarifelor exercitat de către o instanță civilă potrivit dispoziției naționale să fie compatibil cu dreptul Uniunii:
6.1. în măsura în care instanțele civile stabilesc tariful prin derogare de la principiile generale de tarifare și de la tarifele practicate de administratorul infrastructurii feroviare, și asta în pofida faptului că potrivit dreptului Uniunii, administratorul infrastructurii feroviare este obligat să asigure un tratament nediscriminatoriu tuturor titularilor drepturilor de acces
sau
6.2. având în vedere că acest drept stabilește competența organismului de control pentru soluționarea diferendelor dintre administratorul infrastructurii și titularul dreptului de acces privind tarifele pentru utilizarea infrastructurii sau cuantumul și structura, și că, din cauza numărului mare de posibile litigii în fața diverselor instanțe civile, organismul de control nu mai poate asigura aplicarea unitară a reglementărilor Uniunii privind căile ferate
7. posibilitatea ca dispozițiile naționale să nu fie compatibile cu dreptul Uniunii având în vedere faptul că acestea impun administratorilor infrastructurii să calculeze toate tarifele pentru utilizarea infrastructurii, exclusiv în funcție de costurile individuale.

II. Dispoziții incidente de drept UE: articolul 4 alineatul (5), articolul 8 alineatul (1), articolul 30 alineatul (1) prima teză, alineatul (2), alineatul (3), alineatul (5) primul și al treilea paragraf și alineatul (6) din Directiva 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare (astfel cum a fost modificată prin Decizia Comisiei din 23 octombrie 2002, Directiva 2004/49/CE și Directiva 2007/58/CE):

Articolul 4 (extras)
Stabilirea, calcularea și perceperea tarifelor
(5) Administratorii infrastructurii se asigură că aplicarea sistemelor de tarifare determină tarife echivalente și nediscriminatorii pentru diferitele întreprinderi feroviare care efectuează prestații de servicii de tip echivalent, în zone de piață similară și că tarifele aplicate respectă regulile stabilite în documentul de referință al rețelei.

Articolul 8 (extras)
Excepții de la principiile de tarifare
(1) Pentru recuperarea în totalitate a costurilor suportate de către administratorul infrastructurii, dacă piața permite, un stat membru poate majora prețurile pe baza unor principii eficiente, transparente și nediscriminatorii, garantând totodată în special competitivitatea optimă a transportului feroviar internațional de marfă. Sistemul de tarifare respectă sporurile de productivitate realizate de întreprinderile feroviare.
Totuși, nivelul tarifelor nu trebuie să excludă utilizarea infrastructurii de către segmentele de piață care pot plăti cel puțin costul suportat direct ca urmare a exploatării serviciilor de transport feroviar, plus un indice de rentabilitate dacă piața se pretează la aceasta.

Articolul 30
Organismul de control
(1) Fără să aducă atingere articolului 21 alineatul (6), statele membre înființează câte un organism de control. Acest organism, care poate fi ministerul responsabil cu problemele de transport sau orice alt organism, este independent în ceea ce privește organizarea internă, deciziile financiare, structura juridică și decizională față de orice administrator al infrastructurii, organism de tarifare sau alocare ori solicitant.
Mai mult, este independent din punct de vedere funcțional de orice autoritate competentă implicată în atribuirea unui contract de servicii publice. Organismul funcționează conform principiilor evidențiate în prezentul articol, prin care dreptul la o cale de atac și funcțiile de control pot fi acordate unor organisme separate.
(2) Solicitantul are dreptul să sesizeze organismul de control în cazul în care consideră că nu a fost tratat echitabil, a fost discriminat sau a fost nedreptățit în orice fel și, în special, împotriva deciziilor adoptate de către administratorul infrastructurii sau de către întreprinderea feroviară în ceea ce privește:
(a) documentul de referință al rețelei;
(b) criteriile conținute în aceasta;
(c) procedura de alocare și rezultatul său;
(d) sistemul de tarifare;
(e) nivelul sau structura tarifelor de infrastructură care i se cer sau i se pot cere a fi plătite;
(f) măsuri privind accesul în conformitate cu articolul 10 din Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare ( 13 ), modificată prin Directiva 2004/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 aprilie 2004 de modificare a Directivei 91/440/CEE a Consiliului privind dezvoltarea căilor ferate comunitare.
(3) Organismul de control se asigură că tarifele stabilite de către administratorul infrastructurii sunt în conformitate cu capitolul II și sunt nediscriminatorii. Negocierile dintre solicitant și administratorul infrastructurii cu privire la nivelul tarifelor de utilizare a infrastructurii sunt permise numai dacă sunt purtate sub supravegherea organismului de control. Organismul de control intervine dacă negocierile sunt susceptibile să contravină cerințelor prezentei directive.
(4) Organismul de control are capacitatea să ceară informații relevante administratorului infrastructurii, solicitanților și oricărei alte părți implicate din statul membru respectiv. Aceste informații trebuie furnizate fără întârziere.
(5) Organismul de control este obligat să ia hotărâri în privința plângerilor și să acționeze pentru a remedia situația în termen de maxim două luni de la primirea tuturor informațiilor.

Fără a aduce atingere alineatului (6), o hotărâre a organismului de control este obligatorie pentru toate părțile interesate de aceasta.
În cazul în care se promovează o cale de atac împotriva refuzului de acordare de capacități de infrastructură sau contra termenilor unei oferte de capacitate, organismul de control fie confirmă faptul că hotărârea administratorului infrastructurii rămâne neschimbată, fie cere modificarea acelei hotărâri conform indicațiilor date de organismul de control.

(6) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că hotărârile luate de organismul de control sunt supuse unei reexaminări judiciare.

III. Pertinența trimiterii pentru legislația din România:

Dispozițiile de drept UE incidente au fost transpuse în România prin articolul 4 alineatul (6), articolul 8 alineatul (1) și alineatul (2), articolul 30 alineatul (1) și alineatul (2), articolul 31 alineatul (1),alineatul (3),alineatul (4) și alineatul (5) din Ordonanța nr. 89 din 28 august 2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi tarifarea utilizării infrastructurii feroviare (modificată și completată de Legea nr. 8/2004, Legea nr. 55/2006, Ordonanța de urgență 62/2009, Ordonanța de urgență 21/2011, și Legea nr. 188/2012):

Articolul 4 (extras):
Stabilirea şi perceperea tarifelor de utilizare a infrastructurii feroviare
(6)Administratorul infrastructurii trebuie să asigure aplicarea sistemului de tarifare astfel încât operatorii de transport feroviar care efectuează prestaţii de servicii de un tip echivalent, în zone de piaţă similare, să fie supuşi unor tarife echivalente şi nediscriminatorii şi că tarifele aplicate în mod efectiv sunt în conformitate cu regulile prevăzute în documentul de referinţă al reţelei.

Articolul 8
Exceptări de la principiile de tarifare
(1) Pentru recuperarea totală a costurilor administratorului infrastructurii se pot percepe, dacă piaţa se pretează la aceasta, unele majorări bazate pe principii eficiente, transparente şi nediscriminatorii, garantând în acelaşi timp o competitivitate optimă, în special pentru transportul feroviar internaţional de marfă. Sistemul de tarifare trebuie să respecte sporurile de productivitate realizate de operatorii de transport feroviar.
(2) Peste nivelul tarifelor calculate conform prevederilor Articolul 7 se poate aplica un indice de rentabilitate, dacă piaţa se pretează la aceasta.

Articolul 30: Consiliul de supraveghere din domeniul feroviar
(1) Consiliul de supraveghere din domeniul feroviar, denumit în continuare Consiliul de supraveghere, este organizat şi funcţionează ca structură fără personalitate juridică în cadrul Consiliului Concurenţei.
(2) Consiliul de supraveghere este independent din punct de vedere organizatoric, juridic, decizional şi în ceea ce priveşte deciziile de ordin financiar faţă de administratorii infrastructurii feroviare, organismele de tarifare a infrastructurii feroviare, organismele de alocare a capacităţilor de infrastructură feroviară, precum şi faţă de operatorii de transport feroviar. Din punct de vedere funcţional, acest organism este independent faţă de orice autoritate competentă implicată în acordarea unui contract de servicii publice.

Articolul 31: Atribuţiile Consiliului de supraveghere
(1) Consiliul de supraveghere analizează şi se pronunţă, prin decizie, cu privire la plângerea formulată de orice solicitant care consideră că a fost tratat inechitabil, a fost discriminat sau nedreptăţit în orice fel şi, în special, prin deciziile adoptate de către administratorul infrastructurii sau de către operatorul de transport feroviar în ceea ce priveşte:
a) documentul de referinţă al reţelei;
b) criteriile conţinute în documentul de referinţă al reţelei;
c) procedura de alocare a capacităţilor de infrastructură şi rezultatele acesteia;
d)sistemul de tarifare;
e) nivelul sau structura tarifelor de utilizare a infrastructurii care i se cer sau i se pot cere a fi plătite;
f) măsurile privind accesul în condiţii transparente şi nediscriminatorii, în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(…)
(3) În cazul în care se formulează o plângere împotriva unui refuz de alocare a capacităţilor de infrastructură sau împotriva modalităţilor unei propuneri de capacităţi de infrastructură, Consiliul de supraveghere fie confirmă că nu este cazul să se modifice decizia luată de gestionarul infrastructurii, fie solicită modificarea deciziei care face obiectul plângerii conform indicaţiilor date de Consiliul de supraveghere.
(4) Consiliul de supraveghere se asigură că tarifele stabilite de către administratorul infrastructurii sunt în conformitate cu cap. II şi sunt nediscriminatorii. Negocierile dintre solicitant şi administratorul infrastructurii cu privire la nivelul tarifelor de utilizare a infrastructurii sunt permise numai dacă sunt purtate sub supravegherea acestui consiliu. Consiliul de supraveghere intervine dacă negocierile sunt susceptibile să contravină prevederilor prezentului act normativ.
(5) Consiliul de supraveghere e obligat să se pronunţe asupra plângerilor formulate conform alin. (1) şi să adopte măsurile necesare pentru remedierea situaţiei semnalate, într-un termen de maximum două luni de la primirea tuturor informaţiilor necesare. (…)

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova

Adina Mihalache
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?