BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Calitatea procesuală necesară pentru a formula contestația în anulare. Constituționalitate
17.12.2015 | Anda-Laura TĂNASE, Ioan Dumitru APACHIȚEI


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

În Monitorul Oficial al României nr. 858 din data de 18 noiembrie 2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 623 din 08 octombrie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 427 alin (1) din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Ştefan Eugeniu Iancu într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 427 alin. (1) raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală. Analizând criticile autorului excepţiei, rezultă că acestea vizează numai art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, aşa încât obiectul excepţiei urmează a fi restrâns în consecinţă. Dispoziţiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală au următorul conţinut: „Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de către procuror.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în prezenta speţă, autorul excepţiei a formulat contestaţie în anulare în temeiul art. 426 alin. (1) lit. d) şi art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, arătând că este persoană interesată în a promova calea de atac extraordinară, conform art. 129 din Constituţie, şi a solicitat instanţei să admită în principiu contestaţia în anulare prin aplicarea, cu prioritate, a prevederilor art. 20 şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea reţine că, potrivit normelor procesual penale criticate, contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de către procuror, autorul excepţiei neavând în procesul penal niciuna dintre calităţile procesuale enumerate anterior. Art. 32 din Codul de procedură penală stabileşte că părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, persoana vătămată şi suspectul făcând parte din categoria subiecţilor procesuali principali, cărora alin. (2) al art. 33 din Codul de procedură penală le recunoaşte aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi părţilor, cu excepţia celor pe care legea le acordă numai acestora din urmă.

Cât priveşte contestaţia în anulare, aceasta poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 şi în termenul prevăzut de art. 428 din Codul de procedură penală, la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţii procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac, tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituţie juridică, datorat aspectului că, prin aceasta, se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă şi care îşi produce efecte.

Curtea constată că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi doar în condiţiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală.

Curtea reţine că atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

Astfel, Curtea decide:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate privind dispozițiilor art. 427 alin (1) din Codul de procedură penală.

Anda-Laura Tănase
Ioan Dumitru Apachiței

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate