Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Despre neconstituţionalitatea art. 337 din Codul penal privind infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice

17.12.2015 | Alexandra-Delia SABĂU

Prolegomene
Infracţiunea având ca obiect refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice a fost pentru prima dată incriminată în cuprinsul OUG nr. 195/2002 privind Codul rutier, iar, odată cu intrarea în vigoare a Codului penal, a fost preluată în cuprinsul dispoziţiilor acestuia.

Despre necesitatea emiterii unei ordonanţe ori încheieri prin care să se dispună prelevarea de mostre biologice anterior constatării refuzului persoanei de a se supune prelevării de mostre biologice
În conformitate cu art. 190 din Codul de procedură penală, privind procedeul probatoriu al examinării fizice al unei persoane, în sensul prelevării de la aceasta a unor probe biologice, se prevede că, pentru a se putea examina fizic o persoană, în prealabil, organul de urmărire penală trebuie să obţină consimţământul scris al persoanei, iar în lipsa consimţământului este necesară sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi, în vederea dispunerii acestui procedeu probatoriu printr-o încheiere emisă de către instanţa de judecată.

Astfel, dacă însuşi legiuitorul a apreciat că intervenţia statului în scopul obţinerii de mijloace de probă prin examinarea fizică a unei persoane necesită în prealabil o serie de acte procedurale, în cazul obţinerii consimţământului acesteia, cu atât mai mult, procedura devine aplicabilă  în situația unei persoane suprinse în trafic, căreia organul de poliţie îi solicită să se supună probei cu etilotestul ori să se supună prelevării de probe biologice, iar în cazul unui refuz justificat ori nejustificat, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

Despre dreptul persoanei faţă de care se dispune prelevarea de mostre biologice de a refuza să se autoincrimineze
Adeseori, conducătorii auto care refuză să se supună prelevării de mostre biologice, utilizează drept argument în apărarea lor, faptul că s-ar autoincrimina prin acceptarea de a li se preleva mostre biologice, în sensul că s-ar constata că aceştia au consumat băuturi alcoolice ori alte substanţe psihoactive.

Apreciem că argumentele utilizate de către conducătorii auto sunt pertinente, întrucât, dacă suspectul sau inculpatul aflat în derularea unor proceduri judiciare împotriva sa are dreptul, în conformitate cu art. 83 din Codul de procedură penală, să refuze să dea vreo declaraţie pe parcursul procesului penal, cu atât mai mult, se bucură de acest drept conducătorul auto care, la momentul opririi în trafic, nu are nicio calitate procesuală. Practic, dacă un conducător auto acceptă să i se preleveze probe biologice, conştient fiind că a consumat băuturi alcoolice, participă în mod activ, cu bună ştiinţă, la propria incriminare. Prin acţiunea sa oferă mijlocul de probă sine qua non necesar pentru ca organul de urmărire penală să îl sancţioneze pentru fapta de a conduce un autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice ori a substanţelor psihoactive.

Dreptul de a nu contribui la propria incriminare (nemo tenetur se ipsum accusare) este un drept inerent al fiinţei umane, consacrat pe cale doctrinară şi jurisprudenţială, inclusiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în lumina prevederilor cuprinse la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale.

Astfel, persoana nu poate fi supusă ori constrânsă, în temeiul acestui principiu, să contribuie la producerea de probe împotriva sa, prin faptul că, dacă nu colaborează cu organele de poliţie în vederea recoltării de probe biologice, va fi acuzat de comiterea infracţiunii de refuz/sustragere de la recoltarea de probe biologice. Ar fi lipsit de sens să fie acuzată o persoană că a refuzat să i se recolteze probe biologice, în scopul constatării de către organele de poliţie a săvârşirii unei eventuale contravenţii ori infracţiuni la regimul rutier deoarece ar însemna ca persoana să devină „anchetator în propria cauză”.

Totodată, în art. 14 din Pactul privind drepturile civile şi politice, dreptul de a nu da declaraţii este consacrat în mod explicit.

Dreptul de a nu da declaraţii, trebuie privit în mod extensiv, şi nu restrictiv, exhaustiv, cuprinzând totalitatea modalităţilor în care persoana acuzată de săvârşirea unei fapte penale sau contravenţionale înţelege să nu contribuie la propria incriminare şi să nu devină astfel, cum am arătat anterior,  – „anchetator în propria cauză.”

Despre articolele din Constituţia României încălcate de prevederile cuprinse la art. 337 din Codul penal
I.
În conformitate cu art. 22 alin. 1 din Constituţia României, dreptul la integritate fizică este garantat. Statul român, prin intermediul autorităţilor şi instituţiilor sale, este obligat să asigure integritatea fizică a tuturor cetăţenilor aflaţi pe teritoriul României şi să acţioneze ori de câte ori acest drept este încălcat în scopul protejării intereselor cetăţenilor, al minimizării pagubelor produse şi al restabilirii situaţiei anterioare.

Or, în acest caz, chiar statul român vine să aducă atingere unui drept fundamental al persoanei, deşi el este cel care trebuie să îl garanteze. Astfel, simpla bănuială a organului de poliţie care opreşte în trafic o persoană şi îi solicită acesteia să îl însoţească la spital spre a i se preleva mostre biologice nu este suficientă pentru ca persoanei acuzate să i se vătămeze integritatea fizică prin prelevarea de mostre biologice.

Totodată, conform cap. II al Legii nr. 46 din 21 ianuarie 2003 privind drepturile pacientului: „Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa. Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.”

Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că, statisticile arată că, 10 % din populaţia globului suferă de aşa-numita fobie de ace sau tripanofobia (aichmofobia) care se manifestă prin frica de ace, obiecte tăioase sau ascuţite determinând celui care are această boală, o stare psihofizică manifestată printr-o creştere a tensiunii arteriale, a pulsului, până la provocarea de lipotimii. Aşadar, legiuitorul român nu a avut în vedere această ipoteză în momentul în care a incriminat această faptă.

II.
Potrivit art. 29 din Constituţia României, privind libertatea conştiinţei „libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă”.

Unii dintre conducătorii auto din România sunt membri practicanţi ai unor religii care nu apreciază oportună aplicarea de tratamente medicale care implică probe biologice precum sângele, astfel, în cazul în care refuză din motive religioase prelevarea de probe biologice, săvârşesc automat infracţiunea prevăzută de Codul penal, caz în care li se încalcă dreptul la libertate religioasă.

Concluzii
Conchizând, apreciem, dat fiind caracterul invaziv al procedurii care presupune prelevarea de probe biologice de la o persoană presupusă a fi sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unor substanţe psihoactive, declararea ca neconstituţională a acestei infracţiuni, iar ulterior, legiuitorul dacă alege totuşi să păstreze această faptă sub protecţia legii penale, să o incrimineze într-un mod în care să aibă în vedere elementele supuse analizei şi toate motivele ce ar putea conduce o persoană de a refuza a se supune prelevării de mostre biologice.

Alexandra-Delia Sabău


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Despre neconstituţionalitatea art. 337 din Codul penal privind infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice”

  1. Vlad LĂCĂTUȘU spune:

    O asertiune de genul celei cuprinse in prezentul articol ne-ar conduce la concluzia ca toate contraventiile si infractiunile care vizeaza sanctionarea persoanelor ce conduc sub influenta bauturilor alcoolice sau a unor substante psihoactive sunt un non-sens.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.