JURIDICE SELECTED
22 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Concurs de promovare în funcţia de judecător la ICCJ 2016. UPDATE: Componența comisiei. Posturile. Candidații

10.02.2016 | JURIDICE.ro
Abonare newsletter

5 februarie 2016: Institutul Național al Magistraturii a dat publicității lista finală a candidaților admiși să participe la concurs:

Pentru Secția civilă candidează următorii judecători:
1. Doina Anghel
2. Dana Simona Arjoca
3. Mihaela Ioana Barna-Prisăcaru
4. Liliana Crîngașu
5. Virginia Florentina Duminică
6. Diana Florea Burgazli
7. Ianina Blandiana Grădinaru
8. Diana Manole
9. Doinița Mihalcea
10. Petronela Iulia Nițu
11. Doru Octavian Pârjol Năstase
12. Elena Simona Rădoi
13. Ana-Maria State-Ungureanu
14. Maria Cristina Șcheaua
15. Cristina Ștefăniță
16. Gabriela Vințanu
17. Valentina Vrabie.

Pentru Secția penală candidează următorii judecători:
1. Vasile Băjan
2. Oaba Burnel
3. Carmen Căliman
4. Iuliana Marilena Ciolcă
5. Justina Condoiu
6. M. Mariana Constantinescu
7. Constantin Luchian Constantinescu
8. Cristina Carmen Craiu
9. Carmen Veronica Găină
10. dr. Daniel Grădinaru
11. Marioara Cecilia Man
12. Livia Marcela Mango
13. Mihaela Niță
14. Bogdana Alina Orășeanu
15. Grigore Florin Popescu
16. Florentin Teișanu
17. Mihai Viorel Tudoran.

Pentru Secția de contencios administrativ și fiscal candidează următorii judecători:
1. Diana Magdalena Bulancea
2. Claudia Marcela Canacheu
3. F. Mariana Constantinescu
4. Florentina Dinu
5. Gheza Attila Farmathy
6. Victor Hortolomei
7. Maria Hrudei
8. Marius Ionel Ionescu
9. Marius Cristian Ispas
10. Paulica Moga Revi
11. Horațiu Pătrașcu
12. Claudiu Iulian Răpeanu
13. Aida Liliana Stan
14. Doina Vișan
15. Decebal Constantin Vlad.

*

4 ianuarie 2016: Au fost date publicității posturile pentru promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel:
– Secția a II-a civilă: 4 posturi
– Secția penală: 4 posturi
– Secția de contencios administrativ și fiscal: 4 posturi.

*

29 decembrie 2015: Consiliul Superior al Magistraturii a dat publicității luni, 28 decembrie 2015, Hotărârea nr. 1352/17.12.2015 privind aprobarea componenței comisiei de organizare a concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, organizat în perioada 4 ianuarie – 1 iunie 2016.

:: Hotărârea

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 22 de comentarii cu privire la articolul “Concurs de promovare în funcţia de judecător la ICCJ 2016. UPDATE: Componența comisiei. Posturile. Candidații”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Am avut curiozitatea sa dau click pe Hotărâre, sa vad cum stăm cu Comisia de organizare şi… m-am oprit din numărat pe la 50 (membri „de rând”).

    Va invit să număraţi câţi candidaţi sunt, mie mi-a rezultat că sunt mai multi membri „de rând” decât candidaţi.

    Drept e că, după data emiterii hotărârii, CSM NU avea de unde să anticIpeze cam câţi andidaţi urmau să se înscrie, deşi o aşa mare afluenţă nu am remarcat în niciun an.

    Totuşi, e de-a dreptul caraghios, dacă nu cumva şi puţin mai mult decât atât, să ai membri în comisie de organizare, inclusiv – şi nu glumesc – muncitori, şoferi, fochistul de la INM (nu am nimic cu el, dar nu înţeleg ce cauză în comisia de organizare a concursului pentru demnitatea de judecător la Înalta) mai mulţi decât candidaţii.

    Sper că nu e vorba despre nişte remuneraţii pe cap de membru de comisie, pentru că, altminteri, costă mai scump decât face. Concursul. Mai ales dacă e să ne uităm la experienţa ultimilor ani în care au ajuns la ultima probă, cu foarte puţine excepţii, mai putini candidati decât locurile scose sau, cel mult, un număr egal cu aceste locuri.

    Şi, chiar şi aşa, erau aşa de… „mulţi”, că încăpeau lejer, adică păstrând distanţa cutumiară între ei, într-o singură sală din aceea mignona în care făceam seminariile pe vremea când eram auditor la INM.
    Asta dacă e să ne referim la ultima probă, cu maxim câte 5 -8 – 10 candidaţi selectaţi.

    Dacă e să ne raportăm la penultima probă, acolo, membri CSM stau la interviuri, nu cei ai comisiei de organizare, cu excepţia preşedintelui Comisiei, dacă nu mă înşel.

    Asa că, în afară de o doamnă antrenată în împărţit cafele, nu văd la ce ar fi nevoie de o „Armada”.

    Iar la anonimizarea hotărârilor, nu cred că ar fi din cale afară de solicitant să dea fiecăruia dintre cei implicaţi în marea organizare, câte 60 de hotărâri pe bucată de membru, şi tot ar lăsa fără obiectul indemnizaţiei, pardon, al actitivăţii de membru, cel puţin jumate din cei enumeraţi.

    E de-a dreptul ridicol, citiţi lunga listă şi, apoi, uitaţi-vă câţi candidaţi sunt.

    Adăugaţi la asta şi numărul celor din comisia de elaborare a subiectelor, de apreciere asupra calităţii hotărârilor, comisia de contestaţii, şi veţi vedea (mă umflă râsul) cum se cheltuie, absolut uluitor dacă eşti de bună-credinţă, foarte mulţi bani, pentru, în final, vreo 12 judecători promovaţi, asta dacă ajung până acolo atâţia. Aspect ce merită, în sine, un foileton de bon ton.

    Dacă aceasta e o mostră de justă folosire a resurselor, mă angajez să fac eu cafelele :)))). Şi nu cer nici indemnizaţie pentru aşa serviciu.

    Poate o observa aberaţia aceasta, în al 12 lea ceas, cineva din CSM, că doar CSM în coordonare INM-ul şi o proceda la rectificarea/ajustarea hotărârii cu pricina, că ar FI, într-adevăr, de râs, de bancuri cu BUlă, dacă pe aşa ceva nu s-ar duce bani ce pot fi folosiţi în alte scopuri. Spre exemplu, pe seminariile destinate formării continue a magistraţilor, să nu mai fiu nevoită să citesc o lungă listă pe care scrie „destinat numai judecătorilor din cutare Curte de apel”, probabil şi din motive de constrângeri bugetare.

    Adică, să înţeleg că pe unii îi iau la rost că circulă cu coloane, dar „coloanele” de prin comisiile de organizare… nu le vede nimeni?

    Şi, mai mult decât atât, nimeni nu mai are… RUŞINE? E chiar aşa mare pofta de bani în plus, mai ales pentru cei care, asimilaţi fiind judecătorilor, deşi nu desfăşoară sau nu au desfăşurat în viaţa lor activitate de jude/procuror, iau aceiaşi bani (ba chiar mai mulţi) decât cei din urmă, încât să trecem pe state de plată, din banul public, cohorte întregi de doritori/plimbători de hârtii?

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Aţi pus punctul pe… coloana… 76, numai din ceea ce se vede.
    Adăugaţi-i pe ceilalţi care, într-adevăr, muncesc, creează, adică membri din comisiile efective (cei care apreciază hotărârile, fac subiectele, răspund contestaţiilor), inspectorii care redactează rapoartele pentru fiecare candidat, şi să îi punem la socoteala şi pe membri CSM, că doar ei audiază candidaţii, ajungem la aproape 100, dacă nu cumva depăşim…
    UN preşedinte de comisie şi vreo… şapte vicepreşedinţi! Ce Doamne, iartă-mă, fac aşa de mulţi?

    NU SE (MAI) POATE AŞA CEVA.

    • Nu știu să vă spun, că nu sunt specializată.
      Ar merita să se facă o analiză comparată. În Franța, par example:

      1. etapa primă, avem doi membri care se ocupă de toate candidaturile:

      „À l’issue de ce premier examen, le président de formation désigne deux membres du Conseil en qualité de rapporteurs pour l’ensemble des dossiers retenus” (din raportul pe 2011 al CSM deoarece acolo se arată procedura detaliată, după cum se precizează ulterior în raportul din 2014 și 2013 al CSM)

      2. în etapa a doua: „Après examen des dossiers individuels par les deux rapporteurs, la formation du siège décide sur leur proposition de convoquer les candidats qu’elle souhaite entendre”. Si ofera ajutor secretariatul général al CSMului francez:

      „Les magistrats concernés sont contactés par les soins du secrétaire général du Conseil qui apporte à chaque candidat deux séries d’information. D’une part, le magistrat est informé du poste pour le pourvoi duquel il est entendu, même si son audition restera valable pour l’ensemble de ses choix durant une période de deux ans. D’autre part, le magistrat est informé du déroulement de l’audition. En pratique, elle dure une quarantaine de minutes, avec une première partie d’une dizaine de minutes offerte au candidat afin qu’il fasse part des traits saillants de sa carrière et de ses motivations particulières pour le poste à pourvoir”.

      3. etapa a treia sau etapa in care contribuie si personalul instantei la care se doreste sa se acceada:

      Après avoir auditionné les candidats qu’elle a présélectionnés selon la procédure décrite, la formation délibère sur l’ensemble des candidats retenus pour le poste à pourvoir, y compris ceux qui avaient été déjà auditionnés depuis moins de deux ans, et arrête une proposition de nomination. Le Conseil s’attache à évaluer au mieux l’adéquation entre le profil du magistrat et la fonction. L’appréciation du magistrat ne s’effectue pas de manière statique, mais toujours dans la perspective d’une fonction déterminée et, au-delà, du potentiel ultérieur du candidat. Pour certaines fonctions notoirement difficiles, la formation a procédé à l’audition préalable du premier président de cour d’appel du ressort sur les spécificités du poste et les qualités attendues du président de la juridiction. La recherche de l’adéquation entre le profil et le poste, au cœur de la démarche du Conseil, est enrichie par les visites dans les cours d’appel, permettant de disposer d’une vision concrète des spécificités d’un poste donné. Sur ce point, le Conseil supérieur bénéficie, parmi ses sources d’information, des rapports de contrôle et de fonctionnement des cours et juridictions que l’inspection générale des services judiciaires élabore et qu’elle communique spontanément au Conseil supérieur de la magistrature. Cette information constitue une innovation résultant d’un accord entre le Conseil supérieur de la magistrature et le garde des Sceaux.

      apoi – cei care nu sunt alesi, raman totusi in „memoria” CSMului francez, si pot primi ulterior propunere să ocupe un post vacant (un fel de listă de rezervă – cum se întâmplă și în instituțiile europene):

      Le fait pour un magistrat de ne pas être instantanément retenu ne signifie pas qu’il ne pourra pas, ultérieurement, faire l’objet d’une proposition de nomination sur un autre poste. Les membres du Conseil s’efforcent de conserver en mémoire les auditions effectuées, pouvant ainsi, dans une perspective de gestion des ressources humaines, nommer ultérieurement, à un autre poste, un candidat précédemment auditionné. À cet égard, un magistrat peut être nommé plusieurs mois après son audition sur un poste pour lequel il est candidat, sans être à nouveau auditionné.

      sursa: http://www.conseil-superieur-magistrature.fr/sites/all/themes/csm/rapports/CSM_Rapport%202011.pdf

    • Constantin POPA spune:

      Ba se poate, zice optimistul!
      Aşa stupiditate nu am mai văzut de pe vremea CAP-urilor (bănuiesc că ştiţi ce erau : cooperativele agricole de producţie dinainte de revoluţie).
      Fiecare CAP avea o comisie de judecată formată din membri „aleşi” de adunarea generală. Şi, la un moment dat, unele comisii au început să dea hotărâri de divorţ …
      Cam aşa este şi comisiunea CSM, care, totuşi, are o omisiune : jandarmeria sau altă forţă militară de protecţie şi pază plus SRI să se păstreze confidenţialitatea.
      Şi închei cu o mică poveste : prin 1994 – 95, după ce se înfiinţaseră Curţile de Apel, un avocat se străduia să arate, în recurs, că nu se poate pronunţa aşa o sentinţă ca aceea recurată. Răspunsul judecătorului a rămas : ba da, se poate, cp altfel nu aveaţi ce ataca, dar d-voastră să-mi spuneţi nu că nu se poate, ci de ce este nelegală…
      Sper că onor CSM va reveni asupra acestei monstruozităţi.
      Să fie clar : nu sunt judecător şi nici nu măbate gândul, la vârsta mea, să candidez…

      • Constantin POPA spune:

        Răspunsul ar fi trebuit să fie postat la comentariul distinsei doamne judecător Farmathy, fiind urmarea logică a ultimei propoziţii a acestuia.

        • Amelia FARMATHY spune:

          Aş vrea, înţelegându-vă pe deplin politeţea şi apreciind-o în mod sincer, să scoatem :), de comun acord cu dvs., particula ” distinsă” din referirea la subsemnata, nu de alta, dar mă simt, citind-o, pe la vârsta pensiei. Şi încă nu am atins-o.
          Eventual, treceţi-mi rugămintea la capitolul scuzabil al unui soi de cochetărie, scuzabilă unei persoane, hm, cum să spun, încă între vreo două vârste.
          Nu sunt distinsă, sper că sunt normală. Doar atât.
          Cu mulţumiri.

          • Constantin POPA spune:

            Nu am avut plăcerea să vă cunosc, aşa că nu ştiu ce vârstă aveţi şi nici nu mă interesează : singurul lucru important este tinereţea spiritului.
            Sunteţi absolut normală într-o societate normală, vă asigur de aceasta. Dar, oare, suntem o societate normală?
            Dar, dacă doriţi, renunţa la particula „distinsă”, fără a renunţa la aprecierile pe care vi le datorează mulţi din aceia (magistraţi, avocaţi) care se feresc să aibe opinii tranşante şi publice.
            Vă voi citi cu interes opiniile, chiar dacă uneori (şi a fost odată, mai demult) nu sunt întrutotul cu ele.

  3. Amelia FARMATHY spune:

    Acolo sunt oameni serioşi.
    Aici, doar vânători de bani în plus faţă de o indemnizaţie, de altfel, foarte bună. De judecători de Curte, dacă nu mă înşel, deşi mulţi dintre ei nu sunt nici măcar judecători, alţii nu au grad de Curte, iar cei puţini care îl au, nu mai prestează, unii de ani buni, activitatea efectivă de jude.
    Bine, cu excepţia muncitoarelor, îngrijitoarei şi fochistului ce figurează pe listă. Aceştia au nişte salarii de mizerie, dar tot o mizerie e şi faptul că i-au inclus pe liste.
    Stăteam şi mă gândeam că, prin 2005, pe vremea când eram jude de judecătorie, am fost detaşată la Biroul electoral de sector (o mare pacoste, de care fugea toată lumea)…..eram, cu totul, vreo 11 sau 12 oameni în comisia de supraveghere a desfăşurării alegerilor (doi juzi şi restul reprezentanţii partidelor) în sectorul 1 _ditamai Sectorul_, plus doi sau trei oameni pe partea de secretariat. Atât.
    Aveai de rezolvat contestaţii, situaţii neaşteptate cu saci de voturi încurcaţi între secţii şi exemplele pot continua şi, totuşi, nu eram o armată.

    Aici au de rezolvat vreo 50 de oamnei şi sunt…., în total, spre o sută.
    Case closed.
    Încă o vorbă care a făcut istorie :)).

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Da* taxa, cît e taxa?! Dincolo era mai scumpă!!!

      Ca să fac un pic haz de necaz, am parafrazat o altă reclamă „care a făcut istorie”… Într-adevăr, halatul de nebun e mai ieftin decît roba de magistrat.

      Iată de ce CeSeMe-ii jumulesc fraierii dornici să devină judecători, procurori, grefieri etc.! Ca să plătească nişte hîrţogari care au „o indemnizaţie, de altfel, foarte bună”, cum aţi subliniat excelent. Problema e că pt. astfel de concursuri nu se percepe nicio taxă de înscriere, deşi tocmai aceşti candidaţi – judecători/procurori cu grad de curte de apel, respectiv parchet dpl curte de apel – şi-ar permite lejer să o plătească, fără să se împrumute de la părinţi sau să slugărească pe joburi de necalificat ca să adune bani destui pt. participarea la un concurs patronat de CSM…

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      În altă ordine de idei, eu aş paria toţi nasturii mei că d-l MODERAT va fi promovat la secţia de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ. De ce? Păi, fiindcă d-l MODERAT a dat cîştig de cauză pîrîtului CSM în Dosarul nr. MODERAT, în care subsemnatul am fost reclamant – v. link: MODERAT
      (precizez cîteva chestiuni foarte importante şi interesante, ce nu apar pe portal: d-l H.P. a amînat pronunţarea Sentinţei civile nr. MODERAT/27.01.2009 de vreo trei ori, iar comunicarea acesteia s-a făcut abia în iulie 2009, deci după vreo şase luni de la pronunţare. La sfîrşitul dezbaterilor pe fond, la care CSM a strălucit prin absenţă, d-l MODERAT m-a anunţat că „instanţa rămîne în pronunţare”; totuşi, mai tîrziu, cînd am verificat pe portalul instanţelor de judecată, am observat că s-a amînat pronunţarea cu o săptămînă, pe 13.01.2009. Însă nici pe 13 ianuarie, cînd am sunat la CAB, judecătorul arondat cauzei nu pronunţase încă soluţia. Apoi, timp de mai bine de o săptămînă, pînă în 21.01.2009 inclusiv, am tot sunat să mă interesez de soarta dosarului nr. 5821/2/2008, dar am primit invariabil acelaşi răspuns de la grefa instanţei: „Nu ştim ce soluţie a pronunţat instanţa; în condică nu e trecut nimic”. Sătui probabil de insistenţele mele, pe 23 ianuarie s-a publicat în sfîrşit soluţia pe scurt, dar, curios lucru, de pe site-ul http://portal.just.ro fusese ştearsă complet informaţia existentă pînă atunci referitoare la amînarea pronunţării soluţiei pentru data de 13.01.2009, figurînd în schimb menţiunea că soluţia s-a pronunţat pe 06/01/2009. Ulterior, în 14.07.2009, cînd am primit sentinţa, am văzut că soluţia fusese pronunţată, de fapt, în şedinţa din 27 ian. 2009, deşi pe portal apăruse deja soluţia în 23.01.2009, dar apoi a fost ştearsă şi această menţiune?!). Prin urmare, mă aştept ca d-l H.P. să fie răsplătit pt. asta.

      Totodată, mă tem că d-l G.A. Farmathy va fi respins. De ce? Păi, simplul motiv că dvs., stimată d-nă A. Farmathy, aţi agitat apele tulburi din CSM cu ocazia acestui concurs, în loc să vă vedeţi de treabă…

      Sper să mă înşel, totuşi.

      • Și eu am avut amânări care nu au fost explicate într-o cauză împotriva INM. Dar nu la o curte de apel, ci la ÎCCJ. Patru amânări. Și apoi am pierdut. Amânările nu au fost motivate.

        Nu înțeleg de ce în România se pot amâna cauze fără să se precizeze motivul, și fără să se impună un drept al justițiabilului la o analiză pentru a se convinge și justițiabilul de faptul că motivul de amânare este întemeiat.

        Dacă nu există niciun control jurisdicțional asupra acestor amânări, cum se poate preîntâmpina un eventual abuz?

        • Amânările au fost tot amânări de pronunțare.

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          Teoretic, amînarea pronunţării se face tot printr-o încheiere, ce poate fi atacată odată cu fondul. Însă dacă procesul se judecă în ultimă instanţă, nu „se [mai] poate preîntâmpina un eventual abuz”.

          De fapt, chiar şi atunci cînd o încheiere de amînare – fie a judecăţii, fie a pronunţării soluţiei – nu este motivată sau este motivată aiurea, instanţelor de control judiciar nu prea le pasă, deoarece şi acestea se comportă la fel. De pildă, amînarea pronunţării se face de obicei sub pretextul că „instanţa are nevoie de timp pentru a delibera”. Poţi tu, justiţiabil, să demonstrezi că nu-i aşa?

          De altfel, simplul fapt că ţi se spune în şedinţă publică: „instanţa rămîne în pronunţare” denotă că judecătorul/judecătorii are/au deja soluţia în minte. Dar poate că în dosar a intervenit ceva (o divergenţă de opinii, o nelămurire etc.) sau cineva (care doreşte cu tot dinadinsul o anumită soluţie) ori poate că preşedintele completului nu vrea să pronunţe soluţia în şedinţă publică (de ce crezi că a apărut art. 396 alin. 2 NCPC?)…

          • Mie mi se pare că motivarea „instanța are nevoie de timp pentru a delibera” nu este o motivare în sensul necesar pentru a se putea asigura justițiabilul de faptul că nu se petrece un eventual abuz cu astfel de amânări.

            Adică motivarea ar trebui să continue prin arătarea motivului pentru care instanța are în continuare nevoie de timp pentru a delibera, și de ce nu a fost totul lămurit pentru instanță din moment ce dezbaterile s-au încheiat.

            Eu mă gândesc că o instanță nu încheie dezbaterile până nu se lămurește. Iar dacă totuși încă nu e lămurită,și realizează acest aspect când observă că trebuie să decidă în birou, ar trebui să repună cauza pe rol.

            Nu îmi dau seama cum o instanță se poate lămuri mai mult cu trecerea timpului – și după ce dezbaterile au fost încheiate. Aș putea chiar argumenta că șansele scad.

            Apoi, ideea nu este că eu ca justițiabil trebuie să demonstrez că nu este așa , ci eu ca justițiabil să văd că amânarea este o amânare transparentă. Testul controlului este prin urmare altul. Și nu eu ar trebui să am sarcina probei, ci instanța – deoarece amânarea pronunțării este o situație de excepție ce trebuie dovedită de cel care dorește să se încadreze la excepție.

            Deci justițiabilul trebuie să poată observa faptul că instanța își explică amânarea – care ar trebui să fie o situație de excepție. Justițiabilul este consumator de justiție. Fără încrederea lui în justiție, justiția nu are cum exista ca serviciu public. Și fără justiție organizată (publică), reintrăm iar în starea naturală, de justiție privată, unde cel care are forța fizică, și tupeul, învinge, chiar dacă nu ar avea și dreptul. Și așa apar revoluțiile.

            Cred că dacă în dosar intervine o divergență de opinie, în sensul că fiecare dintre cei trei judecători are o opinie diferită, și nu se ajunge la o majoritate – cauza trebuie repusă pe rol.

            Mi se pare cel puțin lipsit de transparență maniera în care nu mi s-a comunicat motivul pentru care cauza s-a amânat de patru ori de către ÎCCJ. Și nu înțeleg de ce se consideră că este în regulă o astfel de practică. Sau de ce eu aș avea sarcina să dovedesc că o astfel de practică este în neregulă, și nu invers, ca instanța să aibă sarcina să dovedească necesitatea de a amâna de 4 (pa-tru!) ori o pronunțare.

            Voi dedica puțin timp ca să fac un studiu de drept comparat, să observ cum este reglementată instituția amânării pronunțării în alte state membre ale Uniunii, și membre CEDO, mai ales că observ că această practică a amânării pronunțării nu este o practică izolată în România.

            Chiar o să verific dacă sunt statistici realizate cu privire la amânarea pronunțării. Aș dori să aflu apoi în câte cauze în România, în ultimul an, s-a amânat o pronunțare, și de câte ori.

            Dacă știți articole scrise pe această temă, deja, vă rog să mi le semnalați, eu nefiind specializată în drept procesual.

            • Daniel ȘERBAN spune:

              „Amuzant” este când amânarea o pronunţă un complet colegial, însă motivele ei sunt cunoscute numai de către judecătorul care instrumentează efectiv dosarul. Ceilalţi trebuie să adere, că doar n-or să formuleze opinie separată la o amărâtă de încheiere amânătoare redactată de grefier (art. 54 şi 129 ROI).
              Am întâlnit o cauză în care cineva din complet dorea amânarea, iar altcineva dorea soluţionarea. Ce te faci când un judecător sesizează dintr-o privire esenţa litigiului şi soluţia de administrat părţilor, iar ceilalţi au nevoie de maximul de 15 zile să parcurgă cele 5.000 de pagini ale dosarului? Simplu, amâni pronunţarea. 🙂

              • Eu nu am întâlnit o astfel de situație, în care un judecător își dă seama din prima, iar un alt judecător mai are de citit 5.000 de pagini, probabil și pentru că niciunde nu se motivează o amânare din acest motiv, și mai ales pentru că – de regulă – nu am văzut nicio amânare de pronunțare motivată. Consider că ați fost într-o situație de excepție dacă în încheierea de amânare s-a scris astfel. 🙂

                Apoi, una este să se amâne o singură dată pentru ca acel judecător să aibă vreme să citească 5.000 de pagini, și alta este să se amâne de două ori, de trei ori, de patru ori, pe aceleași considerente – și care oricum nu sunt precizate, de regulă, în încheierea de amânare.

                Și dacă chiar așa stau lucrurile, atunci poate acel domn sau doamnă judecător care mai are încă nevoie de timp pentru a citi, poate ar trebui mutat la o secție unde dosarele nu sunt atât de voluminoase. Iar 10 încheieri de amânare a pronunțării care ar conține această precizare ar reprezenta dovada necesară pentru mutarea acelui judecător.

                Și la Tribunalul Uniunii Europene sunt astfel de dosare x 10. Adică de 50.000 de file. Dar când Tribunalul Uniunii Europene te anunță când va pronunța decizia care are de regulă 1.000 de paragrafe, atunci în acea zi o pronunță.

                Ceva trebuie schimbat pentru a nu lăsa justițiabilul suspicios, și pe bună dreptate suspicios. Nu servește la nimic pozitiv lipsa de transparență într-un domeniu atât de primordial pentru funcționarea unei societăți, cum este domeniul bunei-administrări a justiției.

      • Amelia FARMATHY spune:

        A fost deja respins o data…….:)))).
        Anul trecut.
        Nu a fost suficient de….. deontologic, a „picat” la interviul în cadrul căruia nu eşti întrebat despre chestiuni profesionale, ci despre tot soiul de chestiuni de „deontologie”. Adică situaţii pe care, dacă ai bun simţ, le eviţi în viaţă sau cu care, în realitate, nici nu te întâlneşti.
        Concluzia „logică”: dacă pici, nu ai.. un bun simţ deontologic.Sau nu te „vinzi” bine dpdv deontologic.
        Mi-au plăcut mult întrebările, citez din memorie pe unele dintre ele:”ce este reputaţia, domnule judecator?” ,”dacă vă cere un politician ce vă este prieten (numai din aştia avem, dau eu, în numele familiei, asigurări false) să îi botezaţi copilul, acceptaţi sau nu?”, „Sunteţi etnic maghiar (subliniez că a fost singurul întrebat despre…..etnie sau în relatie cu etnia), ce aţi face dacă, având de judecat un coetnic, ati fi recuzat.V-aţi abţine?”

        Daca e cineva curios, înregistrarile sunt publice, se regasesc pe site-ul CSM, la sectiunea înregistrări sedinţe, cea din 13, 14 sau 15 mai 2015 şi se vede cu ochiul liber cum s-a prezentat fiecare dintre candidaţi.
        Motivarea respingerilor nu se regăseşte, nu aş risca să zic că s-ar citi printre rânduri, cum ziceţi dvs, dar, dacă ar fi aşa cum sugeraţi dvs, atunci e chiar mai valoroasă o respingere decât o „admitere”.
        Însă,una peste alta, partea bună e ca nu trebuie să o aştepţi( respingerea) prea mult: vine în aceeaşi zi. Mai spre după- amiază.

        Dar, pe mine, recunosc, că mă obsedează altceva, fără nicio legătură cu ce s-o întâmpla şi anul ăsta pe la examene: ce face, ce face în comisia de organizare, fochistul?
        A înţeles cineva, din comunicatul CSM, prompt „împuşcat” pe piaţă, la doar o zi după ce am amendat prezenţa fochistului şi a celor ffffff mulţi membri ordinari ai unei comisii de organizare care concurează la titlul „Armata de teracotă”, ce face, ce face fochistul?

        • Bună ziua, doamna judecător

          Încerc să răspund eu, deși chiar nu sunt specializată în competențele fochistului prin raportare la o Comisie de organizare a unui examen /mai mult examene.

          Un fochist este descris astfel:

          FOCHIST

          „Ocupaţia de fochist se referă la totalitatea competenţelor tehnice şi organizatorice care permit exploatarea în condiţii de securitate a cazanelor şi implică cunoştinţe şi abilităţi deosebite privind operarea şi supravegherea funcţionării cazanelor de apă caldă şi abur de joasă presiune precum şi a supraîncălzitoarelor şi economizoarelor independente, denumite „cazane”.

          Conform prescripțiilor tehnice, fochistul este o persoană instruită şi autorizată să opereze, să supravegheze cazanele şi să intervină cu promptitudine, prin acţiuni specifice şi în limitele de competenţă, asupra cauzelor care pot produce funcţionarea anormală sau avarii ale cazanului.” (sursa: http://www.urscertificari.ro/servicii/certificari_de_personal/fochist_clasa_c.html )

          Prin urmare, consider că fochistul din Comisia de organizare supraveghează cazanele și intervine cu promptitudine, prin acțiuni specifice, asupra cauzelor care pot produce funcționarea anormală sau avarii cazanului de la CSM.

          Acum, bănuiesc că se aștepta o iarnă grea, și o primăvară grea, și o vară grea, și o toamnă grea (având în vedere că în comunicatul de presă se precizează că respectiva comisie este pentru examenele ce vor fi organizate în tot anul 2016), și totodată că în mod normal CSM nu are un fochist care să se ocupe de cazane și pe perioada sfârșitului de săptămână, deși din definiție imi rezultă că fochistul are în fișa postului necesitatea de a fi tot timpul la dispoziție – că doar avariile la cazane nu pot apărea programate.

          • Valentin BULIGA spune:

            Lucrurile-mi sunt limpezi acum ca lacrima. Un detaliu nu s-a rostit aici, acela că anul trecut s-o făcut pruna. Văzând competenţele fochistului atât de exhaustiv şi riguros prezentate de d-na Mihaela M.B., cu convingere deplină vă zic vouă că rostul cazanului şi al fochistului nu-i lucru de şagă, mai cu seamă de vrei pruna trasă de două ori, s-ajungă măcar pe la 60 de grade. Nu m-ar mira să se lanseze proxim şi o ofertă publică de achiziţie a unor butoaie, preferabil din lemn de dud. În final, părerea mea e că e de bine, hai noroc şi sănătate, că în rest avem de toate! V.B.-încă neturmentat, dar speranţele nu-mi par a fi acu’ deşarte.

          • Amelia FARMATHY spune:

            Ce-i drept, ultima oara cand m-a impins pacatul sa aplic si…sa fiu selectata, pentru o comisie de contestatii pentru procedura civila, m-am ales cu un guturai serios dupa ce, la INM, am inghetat, cred ca era prin 2011, alaturi de doi sau trei judecatori de la Inalta si de o colega de la Curte, pentru ca fiind parca noiembrie, daca imi amintesc bine, si seara pe deasupra, banuiesc ca inchisesera centrala, caci mare frig am indurat.
            Asa ca, probabil, aveti dreptate, o fi avand si fochistul treaba, desi, daca am retinut eu bine citind comunicatul CSM, nu se amintea nimic despre caldura si probleme tehnice, ci despre necesarul Armatei de teracota pentru xeroxat si altele asemenea.
            Ar rezulta ca fochisul e….pervertit, pardon, implicat in alte activitati.
            Ma gandesc, poate repara xeroxul suprasolicitat. Poate e polivalent.
            Daca prostia si, as adauga eu, lacomia ar durea, nu cred ca am ostoi-o doar cu comunicate.
            Cum insa nu doare, merge si panaceul comunicatelor.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week