Bianca Selejan-Guțan: Despre legea penală mai favorabilă şi „războiul judecătorilor”. Scurte comentarii pe marginea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014
20 decembrie 2015 | Irina HORODINCĂ
Prof. univ. dr. Bianca Selejan-Guțan a publicat în Revista Pandectele Române nr. 6/2014 articolul intitulat „Despre legea penală mai favorabilă şi «războiul judecătorilor». Scurte comentarii pe marginea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014”.
Problema analizată în acest articol prezintă interes pentru lumea juridică din România, fiind controversată și de actualitate. Este vorba despre așa-zisa dispută dintre Curtea Constituțională a României și Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la modul de aplicare a principiului aplicării legii penale mai favorabile, cu ocazia intrării în vigoare a noului Cod penal. Autoarea își propune să ofere asupra problemei anterior menționate o perspectivă constituțională și privind protecția drepturilor omului, numind această chestiune un adevărat “război al judecătorilor”. În acest scop, ea face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin mijlocirea următoarelor principii: previzibilitatea, securitatea raporturilor juridice, principiile statului de drept. Doamna prof. univ. dr. Bianca Selejan-Guțan efectuează de asemenea și un comentariu al Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014. Cititorii acestui articol vor putea consulta, în plus, concluzii privind relația din ce în ce mai complexă dintre instanțele “supreme” și privind dialogul judecătorilor.
Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală) a fost cea dintâi privitoare la principiul aplicării legii penale mai favorabile, după intrarea în vigoare a noului Cod penal. Cererea din data de 18 februarie 2014, prin care a fost sesizată Înalta Curte a aparținut Curții de Apel București. Celei dintâi i-a fost solicitată “dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, respectiv dacă instituţia prescripţiei răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă sau nu faţă de instituţia pedepsei” . În urma unei analize aprofundate a doctrinei și jurisprudenței, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: „(…) într-o primă etapă se va determina legea penală mai favorabilă cu privire la pedeapsă, iar într-o a doua etapă se va stabili legea penală mai favorabilă în cazul instituţiei autonome a prescripţiei răspunderii penale, situaţie ce va presupune observarea în cuprinsul aceleiaşi legi a tuturor dispoziţiilor incidente (durata termenului de prescripţie, întreruperea şi suspendarea cursului prescripţiei). De altfel, acest punct de vedere este majoritar în doctrină şi este justificat de imposibilitatea aplicării criteriului evaluării globale a legii penale mai favorabile prin aplicarea automată a termenului de prescripţie (…). În acest sens, Înalta Curte face referire la argumentul din doctrină potrivit căruia în această manieră (globală) de aplicare a mitior lex este posibil ca inculpatului să i se creeze o situaţie mai grea decât cea atrasă de legea mai severă sub aspectul pedepsei (…) soluţie greu de conciliat cu principiul neretroactivităţii legii penale mai severe exprimat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare, ÎCCJ va stabili caracterul autonom al instituţiei prescripţiei răspunderii penale faţă de instituţia pedepsei”(Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
În data de 6 mai 2014, Curtea Constituțională a pronunțat, la rândul ei, Decizia 265 având un obiect similar și anume interpretarea modului în care se aplică art. 5 din noul Cod penal, referitor la legea penală mai favorabilă. Aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome este calificată ca fiind un “abuz de putere” din partea judecătorului și o încălcare separației puterilor în stat, în acest sens Curtea invocând definiția proprie a atribuțiilor judecătorului: „în activitatea de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în acest domeniu” (CCR, Decizia nr. 838/2009).
Abordarea Curții Constituționale este, după cum bine se poate observa, contradictorie punctului de vedere exprimat în Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Comentariul Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale expus în acest articol cuprinde aspecte generale despre competența de interpretare a judecătorului, precum și detalii despre noțiunea de “lege penală” și despre criteriile de identificare a legii mai favorabile. Mai mult, este analizată “intenția legiuitorului” ca suport al interpretării obligatorii. Se face, de asemenea, referire la jurisprudența altor instanțe și la jurisprudența CEDO, fiind acordată atenție și altor aspecte relevante ținând de principiile constituționale invocate și neinvocate de Curtea Constituțională a României. Înainte de a-și prezenta concluziile personale, autoarea mai face o trecere în revistă a modului în care principiul legii penale mai favorabile apare în jurisprudența CEDO.
Doamna prof. univ. dr. Bianca Selejan-Guțan consideră, în încheiere, că mai sus menționata decizie a Curții Constituționale este una interpretativă atipică prin care Curtea și-ar fi depășit competența. În opinia domniei sale problema referitoare la aplicarea legii mai favorabile rămâne nesoluționată, iar contradicția existentă între deciziile ÎCCJ și CCR indică probleme și neconcordanțe de ordin intern. Chestiunea constituționalității aplicării principiului legii penale mai favorabile rămâne controversată, practica ulterioară Deciziei 265/2014 a Curții Constituționale a României urmând să indice abordarea instanțelor referitoare la problemă. Concluzia personală a autoarei este ca această controversă va fi tranșată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care urmează, cel mai probabil, să fie sesizată cu cereri provenite din România, în legătură cu această problemă.
