Furtul expertizei contabile
21 decembrie 2015 | Daniel UDRESCU
Răspuns la prestarea unei activităţi ilegale ce rezultă din abordarea sistemică a expertizei judiciare
De peste 30 de ani sunt contabil ajuns CPA în SUA, cea mai înaltă treaptă în profesia contabilă, unde pot să fac orice în materie contabilă – audit, expertiză, consultanţă fiscală, pregătirea declaraţiilor fiscale, etc. Din 1991 profesez şi în România, unde am fost întâi expert contabil înscris la Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, apoi a trebuit să fiu auditor înscris în Camera Auditorilor Financiari din România, am scris sute de articole şi prelegeri contabile, fiscale, economice, dar astăzi mă văd descris ca un criminal, pasibil de puşcărie, pentru că nu m-am ȋnregistrat ȋn Camera Consultanţilor Fiscali („CCF”).
Profesional, demnitatea mi-a spus că nu se poate apleca în faţa minciunii şi am ascultat-o, pentru că nu pot să decad de la un Corp la o Cameră. Am refuzat să mai plătesc o cotizaţie în plus unui organism care nu este independent, care nu are nimic de a face cu contabilitatea şi am hotărât să nu mă înscriu la examen, pentru a-mi păstra independenţa profesională şi a nu fi aservit MFP-ANAF în niciun fel. În călătoriile mele prin Asia, am văzut cultul personalităţii, unde cu cât aveai mai multe CPA, CF, Auditor, pe cartea de vizită, cu atât se spunea că eşti mai apreciat. Greşit. Clientul care este mulţumit cu serviciul prestat, vine şi te plăteşte. Indiferent câte titluri ai, dacă nu prestezi un serviciu superior ajungi cerşetor.
După studierea legislaţiei, care ȋmi mai permite câte ceva ȋn meseria de contabil, nu am regăsit specializarea contabilitate-fiscalitate ȋn activităţile pe care mi le permit modificările OG nr. 95/1994, aparent, devenind deja un şi mai mare criminal pe lista celor mai căutaţi infractori. Şi totuşi, dacă legiuitorul a privit greşit legislaţia şi expertul contabil are calificările necesare efectuării unei expertize judiciare ȋn specializarea fiscalitate ȋn cauze penale?
Din punct de vedere profesional, aşa cum prevede Legea contabilităţii, expertul contabil supervizează ȋnregistrarea contabilă, de obicei ȋntr-un program de evidenţă contabilă, ȋn baza notelor contabile bazate pe debite şi credite, suportul contabil pe care se clădesc raportările contabile, din care dezvoltă raportările manageriale pentru utilizatorii interni, raportările financiare pentru utilizatorii externi/acţionari şi raportări fiscale pentru raportări către organele fiscale, adică şi declaraţii fiscale despre impozitele şi taxele pe care le-a calculat, le-a ȋnregistrat şi le-a raportat, aşa cum sunt reglementate de Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.
Judecătorii, care ştiu de ce, au cerut, şi prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 199/2010, au primit Anexa 1 – Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, pentru a alege mai uşor experţii judiciari. La punctul 23, la specializarea contabilitate, este prevăzut un număr de 9 specializări contabile, după cum urmează:
Contabilitate (1) – Societăţi comerciale şi alte entităţi economice;
Contabilitate (2) – Instituţii de credit şi instituţii financiare nebancare;
Contabilitate (3) – Societăţi de asigurare şi altele din domeniul asigurărilor;
Contabilitate (4) – Societăţi de investiţii financiare şi alte entităţi de valori mobiliare;
Contabilitate (5) – Instituţii publice;
Contabilitate (6) – Organizaţii nonprofit, inclusiv asociaţii de proprietari;
Contabilitate (7) – Drepturi salariale, pensii, activităţi independente şi alte activităţi privind persoanele fizice;
Contabilitate (8) – Gestionarea fondurilor comunitare;
Contabilitate (9) – Fiscalitate.
Ministrul Justiţiei a recunoscut experţilor contabili 9 tipuri de specializări distincte. Aşa cum prevede OG nr. 65/1994, experţii contabili efectuează expertize contabile. Specializarea de la nr. 23 (9), fiscalitate, se efectuează de experţii contabili şi specializarea fiscalitate de la punctul 46, se efectuează de consultanţii fiscali ȋn baza OG nr. 71/2001 şi ele diferenţiază persoana care are calitatea să le efectueze în baza legii.
Dacă această interpretare ar fi eronată, atunci OG nr. 65/1994 nu-mi recunoaşte nici măcar una din cele nouă specializări ale Ordinul nr. 199/2010, ci recunoaşte numai specializarea contabilitate, ȋn cazul nostru fără fiscalitate, pentru că ȋn OG nr. 65/1994 scrie la art. 6 că pot efectua o expertiză ȋn specialitatea contabilate, diferit de Ordinul nr. 199/2010, care la contabilitate are 9 specializări. Prin OG nr. 71/2001 art. 3 (1) (c) consultanţii fiscali nu pot efectua expertize ȋn specialitatea contabilitate-fiscalitate, dar legea le-a permis expertize ȋn specialitatea fiscalitate – poziţia 46. Bineînțeles că OG nr. 23/2012 ne-ar fi permis să facem lucrări dacă ne-am fi înregistrat la celelalte organisme, dar nu este cazul. Problema contabililor rămâne şi ar duce la neclaritatea, neconcordanţa legilor, care ar rezulta într-un raţionament, pe care îl găsesc greşit, că nimeni nu are dreptul să efectueze expertize cu specialitatea contabilitate-fiscalitate dată prin Ordinul nr. 199/2010.
Raportarea fiscală nu se poate face fără înregistrări contabile şi orice expertiză fiscală are la bază contabilitatea şi contabilizarea elementelor ce alcătuiesc baza de impunere. Consider că o abordare sistemică a expertizei judiciare bazată pe o argumentaţie pe care o cred greşită, ar duce la concluzia că o expertiză contabilă fiscală, sau numai fiscală, nu s-ar putea face decât cu participarea atât a expertului contabil, cât şi a consultantului fiscal, pentru că ambele au şi elemente contabile şi elemente fiscale, în acest fel neîntrunindu-se premisele unei activităţi ilegale.
Pentru claritatea statutului meu ȋn faţa legii dau acest răspuns.
Din interpretarea CCF rezultă că aş efectua o activitate ilegală şi reglementată de CCF, dacă aş efectua o expertiză fiscală. Ar rezulta că ȋn calitatea de expert contabil astăzi nu aş mai putea să efectuez nici măcar o expertiză, fără să ȋncalc legea. Diferit de avocaţi, care efectuează activităţi ȋn contenciosul administrativ-fiscal, civil, comercial sau penal, fără a fi obligaţi să dea examene separate, nouă, contabililor, ne-ar fi luată abilitatea de a exercita diverse activităţi profesionale, pentru care avem ani de pregătire, de studiu şi de experienţă, pentru că nu facem parte din CCF, CAFR sau nu mai ştiu ce organism, chiar dacă, absurd, am efectuat pregătire continuă fiscală ȋn fiecare an. Pe vremea când am dat examenul de expert contabil, efectuam evaluări, analize financiare, audituri şi expertize fiscale, adică aveam calificarea necesară şi cunoaşterea legii şi a diferitelor principii. Astăzi, mi se spune că mi-am pierdut abilitatea de a efectua expertiza fiscală sau de cunoaştere a legilor fiscale, pentru că nu plătesc cotizaţie şi nu sunt membru CCF, ceea ce eu cred că este o eroare. Ȋn calitate de auditor exprim/exprimam opinii de audit şi cu privire la prevederile Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală, acestea fiind obligatorii ȋn raportul de audit. Ȋn calitate de expert contabil, efectuez mii de tranzacţii fiscale pe lună. Astăzi, ȋn opinia greşită a CCF, a fi expert contabil ȋnseamnă să răspund penal pentru ceea ce am efectuat zeci de ani la rând şi, deci, nu aş mai avea calificare decât să număr boabe de fasole la inventarul de pe tarlaua CECCAR. Ministrul Justiţiei, ȋnsă, ȋmi recunoaşte expertiza şi spune altceva.
În mass-media se promovează nonsensul de expertiză fiscală – apanaj exclusiv al CCF, cu trimitere la consultanţii fiscali, fără ca acest nonsens să fie cenzurat, cel puţin cu privire la faptul că nu poate exista raportare fiscală fără ȋnregistrare sau evidenţă contabilă. Pentru a arăta contrariul, puterea argumentului trece dincolo de rezonabil. Nu pot fi de acord cu această abordare, pe care totuşi o prezint, nu pentru că mi se pare un nonsens denumirea ȋn sine, ci pentru că denumirea de expert implică tocmai faptul că acea persoană care execută o expertiză să aibă recunoscută şi calitatea de expert. Camera Auditorilor Financiari recunoaşte calitatea de auditor, iar Camera Consultanţilor Fiscali recunoaşte calitatea de consultant fiscal, nu pe cea de expert fiscal. Acolo unde CPA este venerat şi dorit de întreaga lume, AICPA mi le recunoaşte pe toate ca CPA. Dar şi acolo, dacă nu prestez superior, mor de foame cu titlul de CPA.
Consultantul fiscal nu este expert, ci are calitatea de consultant fiscal, care nu poate fi echivalentul unui expert. Ca şi curriculum, toate cele trei organisme au cerinţe identice şi organizează examene: cel de expert contabil, cel de auditor şi cel de consultant fiscal, cu acelaşi curiculum fiscal, adică toate cele trei organisme impunând cunoaşterea Codului fiscal şi a Codului de procedură fiscală, norme şi ordine, acestea fiind necesare şi obligatorii desfăşurării activităţii de auditor sau expert contabil. Dacă prin studii şi prin examene am promovat cunoaşterea Codului Fiscal, a Codului de Procedură Fiscală şi a celorlalte ordine şi norme fiscale, ȋn faţa instanţei pot face dovada că ȋn baza calităţii de expert nu am practicat consultanţa fiscală, ci am practicat expertiza.
Am verificat DEX-ul şi nicio definiţie nu echivalează consultantul cu expertul:
1. Expert – Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză.
2. Consultant – Specialist care dă indicații sau trage concluziile în chestiuni care privesc specialitatea sa. Specialist al unei instituții etc. care dă indicații, pune concluzii și face diferite lucrări care privesc specialitatea sa. Specialist care oferă opinii, concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa.
3. Nici definiţia de specialist nu echivalează cu cea de expert: Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. Deci specialistul care cunoaşte „temeinic o disciplină” – fiscalitatea, nu prea are calitatea de „specialist de mare clasă” care să combine şi fiscalitatea şi contabilitatea.
DEX-ul ştie că expertul efectuează expertize şi este numit să efectueze expertize, dar nu ştie că expertiza poate fi efectuată şi de consultantul fiscal.
DEX-ul spune că expertiza este – Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei.
CCF afirmă că expertiza fiscală are un conţinut bine precizat, deoarece legislaţia fiscală face o distincţie clară ȋntre evidenţe fiscale şi evidenţe contabile, noţiuni ce sunt delimitate de lege, spunând că expertiza fiscală se referă la exprimarea unei opinii profesionale de către un profesionist având calitatea de consultant fiscal. Dacă CCF ar fi avut curajul, ar fi trebuit să ȋnlocuiască cuvântul ”profesionist” cu cel de ”expert” şi, astfel, și-ar fi răspuns singură. Acest tip de aberaţii trebuie condamnate şi nu trebuie permise de CECCAR. Nu pot să concep o exprimare mai precară decât să spui că jurnalul pentru vânzări sau jurnalul pentru cumpărări ar fi documente numai fiscale. Codul de procedură fiscală, la art. 64, prevede Forţa probantă a documentelor justificative şi evidenţelor contabile. Documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există şi alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere. Chiar dacă face menţiunea de la art. 79 din Codul de procedură fiscală, consultantul fiscal uită că de fapt evidenţa fiscală menţionată (registre, jurnale etc.) se ȋmpleteşte cu cea contabilă şi ca un simbiot, activitatea fiscală nu poate fi separată de cea contabilă, lipsa răspunderii contabile anulând de fapt baza de impunere. Dacă documentele sunt contabile, presupun că un expert contabil, care a trecut prin furcile caudine ale testărilor fiscale ȋn cadrul examenului de expert contabil, este mai ȋn măsură să le expertizeze şi nu i se poate lua acest drept. Trebuie să aduc CCF ȋn ciorba experţilor contabili şi să-i prezint cu demnitate Legea contabilităţii, prin care să-i arăt că baza contabilităţii se referă la debite şi credite, pe baza unor note contabile/ȋnregistrări contabile, care adunate pe zile, luni sau ani formează un jurnal:
ART. 6
(1) Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează ȋn momentul efectuării ei ȋntr-un document care stă la baza ȋnregistrărilor ȋn contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentul ȋn care se consemnează operaţiunea economico-financiară este reflectat de nota contabilă.
Exemple:
Aprovizionarea cu mărfuri
% 371 Mărfuri = 401 Furnizori
4426 TVA Deductibilă
Vânzarea mărfurilor
4111 Clienți = % 707 Venituri din vânzarea mărfurilor
4427 TVA Colectată
(2) Documentele justificative care stau la baza ȋnregistrărilor ȋn contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au ȋntocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au ȋnregistrat ȋn contabilitate, după caz.
Dacă nu ne-am afla sub umbrela Legii contabilităţii, nu ar mai exista responsabilitatea expertului contabil cu privire la răspunderea pe care o implică ȋnregistrările contabile (nu fiscale), respectiv note contabile, facturi, avize, bonuri de consum, etc.
ART. 16
Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii, se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
CCF trebuie să ȋnţeleagă faptul că un expert contabil nu analizează numai o creanţă fiscală, ci se uită şi la modul ȋn care aceasta este prezentată ȋn contabilitate, dacă relaţiile dintre conturi sunt efectuate corect şi dacă se corelează cu funcţionabilitatea contului, efectuând o expertiză contabilă, urmată de funcţionalitatea fiscală ȋn baza unei monografii contabile.
ART. 17
(1) Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinaţia lor, după caz.
(2) Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz.
Jurnalul de vânzări/cumpărări nu este de sine stătător, ci face parte dintr-o evidenţă dublă debit/credit care are o funcţionalitate şi monografie specifică, iar acolo unde lucrurile se complică cu reduceri, discounturi, premii, bonusuri de cantitate, evidenţa contabilă şi nu cea fiscală descurcă responsabilitatea fiscală a contribuabilului.
Din punct de vedere al Codului de procedură penală, acesta este foarte clar şi nu am văzut nici măcar o referire cu privire la denumirea de consultant fiscal. Peste tot, ȋn toată rezonabilitatea Codului se vorbeşte de expert:
Art. 172 alin. (6) Ordonanţa organului de urmărire penală sau încheierea instanţei prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, clarifice şi evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum şi instituţia ori experţii desemnaţi.
Art. 173. Numirea expertului din Legea nr. 135/2010 nu precizează numirea unui consultant fiscal.
(1) Expertul este numit prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei.
(2) Organul de urmărire penală sau instanţa desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepţia situaţiilor în care, ca urmare a complexităţii expertizei, sunt necesare cunoştinţe specializate din discipline distincte, situaţie în care desemnează 2 sau mai mulţi experţi.
(4) Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.
De la art. 172 până la art. 181, Codul de procedură penală nu face nicio referire cu privire la incompatibilitatea expertului contabil cu privire la expertiza contabilă-fiscală sau numai fiscală. Dacă legea nu prevede, atunci de ce consideră CCF că activitatea mea ar fi penală?
În concluzie, expertul contabil execută o expertiză contabilă ȋn specializarea fiscalitate, ȋn baza nomenclatorului la poziţia 23 (9). Expertiza ȋn specializarea fiscalitate, ȋn baza nomenclatorului la poziţia 46, este pentru determinarea unor procente şi interpretări cu privire la textul Codurilor, nu la substanţa tranzacţiilor, care este strict contabilă. Atâta timp cât la baza oricărei raportări stă o ȋnregistrare contabilă, orice expertiză fiscală este şi contabilă, iar expertul contabil numit judiciar ȋn cauze penale nu exercită o atribuţie specifică calităţii de consultant fiscal şi nu efectuează activitatea de consultanţă fiscală. Atâta timp cât consultantul fiscal atinge baza oricărei raportări – o ȋnregistrare contabilă, acesta şi-a depăşit specializarea, intrând într-un domeniu unde nu are competenţă. Altfel sunt penali şi atâta timp cât consultantul fiscal foloseşte elemente din contabilitate, efectuează şi o expertiză contabilă, exercitând atribuţii specifice calităţii de expert contabil nefiind autorizat, acest lucru constituind infracţiune, pedepsindu-se potrivit legii penale.
Popular: Expertul are clasă. Consultantul poate să îţi explice nişte procente. Nu are calitate să se uite la debite şi credite. Fără debite şi credite habar nu are ce taxe sunt de plată.
Bibliografie:
1. Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
2. OG nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
3. HG nr. 44/2004, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
4. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
5. Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare.
6. Ordinul ministrului justiţiei nr. 199/C/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
7. OG nr. 23/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
8. OG nr. 95/1994, cu modificările şi completările ulterioare.
9. OG nr. 71/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
