Întrebare preliminară cu privire la răspunderea în cazul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală. UPDATE: decizia CJUE

7 iulie 2016: Curtea declară:

1) Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii „intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală”, în sensul acestei dispoziții, locatarul unor hale comerciale care subînchiriază diferite puncte de vânzare situate în aceste hale unor comercianți, dintre care unii utilizează amplasamentul respectiv pentru a vinde mărfuri care constituie contrafaceri ale unor produse de marcă.

2) Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48 trebuie interpretat în sensul că condițiile impuse pentru pronunțarea unui ordin judecătoresc, în sensul acestei dispoziții, împotriva unui intermediar care furnizează un serviciu de locațiune de puncte de vânzare în cadrul unor hale comerciale sunt identice cu cele referitoare la ordinele judecătorești care pot fi pronunțate împotriva intermediarilor pe o piață online, enunțate de Curte în Hotărârea din 12 iulie 2011, L’Oréal și alții (C‑324/09, EU:C:2011:474). (s.n.-M.M.-B.)

:: decizia

*

28 decembrie 2015: Judecătorul suprem ceh se întreabă cu privire la răspunderea în cazul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală. (C-494/15)

I. Situația de fapt:
1.persoană care închiriază spații într-o piaţă și care pune la dispoziția comercianților individuali tarabe și locuri pe care pot fi amplasate tarabe în vederea utilizării lor
2. posibilitatea de a fi considerat un intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală
3. aplicarea, și impunerea prin analogie, asupra celor care închiriază spații într-o piață a acelorași măsuri ca cele impuse operatorilor unei piețe online, și în condițiile formulate de Curtea de Justiție în L’Oréal și alții.

II. Dispoziții incidente: articolului 11 din Directiva 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală

Articolul 11
Ordine judecătorești

Statele membre asigură ca, atunci când se pronunță o hotărâre judecătorească de constatare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judecătorești competente să poată pronunța împotriva contravenientului un ordin judecătoresc prin care interzic continuarea încălcării. Atunci când legislația internă prevede aceasta, nerespectarea unui ordin judecătoresc este pasibilă, dacă este cazul, de plata unor daune cominatorii, cu scopul de a-i asigura executarea. Statele membre asigură de asemenea ca titularii drepturilor să poată solicita pronunțarea unui ordin judecătoresc împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală, fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29/CE.

III. Pertinența întrebării pentru România:

În România, articolul 11 a fost transpus prin articolul 9 Ordonanța de urgență nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, modificată și completată de Legea nr. 280/2005, Legea nr. 76/2012 și de Legea nr. 255/2013:

1) Instanţa judecătorească competentă poate, la cererea motivată a reclamantului, să ordone măsuri provizorii împotriva persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, în scopul de a preveni orice încălcare iminentă cu privire la acest drept, respectiv:
a) să interzică cu titlu provizoriu ca încălcarea presupusă să mai continue; sau
b) să constituie o garanţie destinată să asigure despăgubirea titularului dreptului protejat.
(2) Măsurile provizorii prevăzute la alin. (1) pot fi ordonate şi împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ în scop de încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat.
(3) La cererea reclamantului, instanţele judecătoreşti competente pot să ordone sechestrul mărfurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate industrială protejat pentru a împiedica introducerea lor sau circulaţia lor în circuitele comerciale.
(4) În cazul unei încălcări săvârşite în activităţi comerciale, instanţa judecătorească competentă poate să ordone, dacă partea vătămată dovedeşte că există circumstanţe care ar putea face imposibila recuperarea daunelor-interese, sechestrul bunurilor mobiliare şi imobiliare ale persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor bunuri. În acelaşi scop se poate ordona comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informaţii pertinente cauzei.
(5) Instanţa judecătorească competentă poate cere reclamantului, în cadrul măsurilor prevăzute la alin. (1) -(4), să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-şi forma convingerea că acesta este titularul dreptului şi că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă.

dr. Mihaela Mazilu-Babel (selecție, text și update)

Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?