Justiția 3D din Mall. Il nuovo cinema paradiso
30 decembrie 2015 | Adrian-Relu TĂNASE
Rezumat: Mangementul performant al înfăptuirii actului de justiţie nu se poate concepe ori realiza într-o organizaţie care nu are resurse materiale adecvate şi resursa umană suficientă şi bine pregătită profesional. În lipsa unor sedii care să impună, prin ele însele, respectul şi autoritatea datorate unei puteri din stat, s-au identificat soluţii care aduc un plus în componenta resurselor materiale, dar sunt insuficiente pentru creşterea, pe fond, a calităţii activităţii desfăşurate. Masivele investiţii în resursa materială a unora dintre instanţele de judecată – sedii încăpătoare, moderne, ergonomice – apar ca o condiţie necesară, dar nu şi suficientă, pentru atingerea dezideratului unei justiţii moderne, performante şi europene. Desfăşurarea activităţii de judecată într-un complex comercial poate aduce serioase deservicii imaginii publice a justiţiei.
Introducere
În preambului strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar pentru anii 2015-2020[1] se afirmă că „asigurarea unui act de justiţie eficient, accesibil şi de calitate reprezintă o aşteptare legitimă a cetăţenilor unei societăţi întemeiate pe respectul normei de drept. Modul în care este înfăptuită justiţia influenţează în mod direct coordonatele fundamentale de funcţionare a societăţii româneşti, precum separaţia puterilor în stat, securitatea juridică, dezvoltarea economică. Toate aceste elemente sunt reflectate, în final, în standardul de viaţă al cetăţenilor”. Din perspectiva unui manager, o organizaţie poate performa dacă are la dispoziţie resursele materiale şi cele umane aferente, suficiente pentru a putea atinge, în condiţii de eficienţă şi eficacitate, obiectivele specifice ale respectivei organizaţii. Privită ca o organizaţie care administrează “împărţirea justă a dreptăţii”, o instanţă de judecată are multe nevoi pentru a funcţiona la nivelul cerinţelor cetăţenilor români şi europeni ai anilor 2016. Dintre cele fără de care funcţia sa ar fi imposibil de îndeplinit, un loc privilegiat în arhitectura unei instanţe de judecată, îl ocupă resursa materială şi cea umană. E greu de evaluat cât la sută dintr-o activitate complexă, cum este cea realizată de instanţele de judecată, este condiţionată şi influenţată de resursele materiale aflate la dispoziţia managerilor – preşedinţii instanţelor de judecată – şi cât la sută din rezultatele muncii sunt realizate de efortul continuu al resursei umane aflate la dispoziţia managerului.
Pornind de la adevărul axiomatic, potrivit căruia resursa umană e cea mai importantă dintre resursele aflate la dispoziţia unui manager, afirm şi eu că performanţa actului de justiţie este dată de numărul şi mai ales de calitatea resursei umane angajate. Hotărârea judecătorească, privită grosso modo ca “produsul finit” al instanţelor de judecată, e elaborată de oameni care au la dispoziţie nişte mijloace materiale care îi ajută, din perspectivă tehnică, la atingerea obiectivelor organizaţiei.
Potrivit ultimei strategii, Raportul MCV, din 18 iulie 2012, recomandă luarea unor ample măsuri de dezvoltare a sistemului judiciar, printre care „adoptarea şi punerea în aplicare a unui plan comun şi cuprinzător de asigurare a punerii în aplicare a tuturor celor patru coduri şi a tuturor aspectelor relevante ale reformei structurale şi procedurale, ale ajustărilor din domeniul resurselor umane şi ale investiţiilor în infrastructura judiciară; restructurarea instanţelor şi a parchetelor, precum şi refacerea echilibrului dintre numărul de angajaţi şi volumul de muncă, pe baza, în special, a revizuirii modului de funcţionare a sistemului judiciar din România şi a proiectului referitor la volumul optim de muncă în instanţe, derulat (…) cu finanţare de la Banca Mondială”. În condiţiile creşterii permanente a numărului, dar şi a complexităţii cauzelor civile şi penale aflate pe rolul instanţelor din România, nu se poate imagina desfăşurarea activităţii în spaţii devenite neîncăpătoare, cu săli insuficiente de judecată, cu birouri neiluminate, foarte mici, în care un număr mare de grefieiri şi judecători sunt obligaţi să redacteze şi motivele hotărârile judecătoreşti, cu săli de consiliu insuficiente, dotate necorespunzător ori neadecvate scopului pentru care au fost înfiinţate prin lege.
Până la acest punct am subliniat importanţa deosebită a desfăşurării activităţii complexe dintr-o instanţă în sedii corespunzătoare, suficient de încăpătoare şi dotate corespunzător, apte să (de)servească resursa umană care funcţionează într-o instanţă de judecată. Sunt, însă, condiţiile materiale cerinţe doar necesare ori şi suficiente pentru obţinerea unui act de justiţie calitativ superior? În ce măsură funcţionarea unei instanţe de judecată într-un mall reprezintă cea mai potrivită ori sau, după caz, nepotrivită soluţie pentru atingerea obiectivelor unei instanţe de judecată, din perspectiva imaginii sale publice transmisă justiţiabililor?
Justiţia 3D din Mall. Il nuovo cinema paradiso
În România, pe fondul creşterii volumului de activitate al instanţelor de judecată, s-a constatat necesitatea identificării unor soluţii referitoare la noi sedii de instanţe, care să poată permite întreprinderea unei activităţi potrivite desfăşurării unui act de justiţie modern şi eficient, conciliat, după aderarea României la Uniunea Europeană, cu standardele europene în domeniu. Au fost cazuri în care sursele de finanţare au permis edificarea unor construcţii „de la 0”, proiectate special pentru a face faţă tuturor cerinţelor impuse de legislaţie, dar, mai ales, de necesităţile reale referitoare la spaţiu, număr de săli de judecată, birouri pentru magistraţi ori grefieri sau dotarea corespunzătoare cu logistică a respectivelor spaţii.
Aceste soluţii şi-au dovedit, în timp, eficienţa şi deplina valabilitate şi viabilitate din perspectiva unei gândiri manageriale strategice, pe termen mediu şi lung. Au fost, însă, şi situaţii în care conducătorii unor instanţe au fost obligaţi de viaţă să identifice rapid noi sedii în care să îşi desfăşoare activitatea, cu titlu temporar, instanţele de judecată, până la găsirea unor soluţii „definitive şi irevocabile”, respectiv construirea altor sedii ale instanţelor de judecată.
La începutul anului 2015, o judecătorie din România avea mari dificultăţi referitoare la spaţiul insuficient, pentru a-şi mai putea desfăşura normal activitatea în vechiul sediu, acelaşi cu cel al tribunalului de judeţ. Exista de mai mulţi ani un proiect al construirii unui nou sediu, modern şi european, proiect care a rămas într-o Românie a formelor fără fond, doar pe hărtie, bine schiţat.
Cu toate acestea, realităţile sociale ale unui sediu devenit impropriu, neîncăpător pentru a mai putea susţine tot volumul de activitate, au împins persoanele cu funcţii de conducere la a identifica o soluţie de provizorat, de „tranziţie”, până la transformarea proiectului noului sediu în realitate palpabilă. S-a ajuns, după o analiză swot elaborată, la soluţia închirierii, pentru o perioadă de cinci ani, a unui spaţiu care urma a se amenaja şi utila corespunzător.
Caietul de sarcini a fost destul de permisiv cu privire la cerinţele necesare noului sediu al judecătoriei. S-a insistat pe spaţiul necesar suficient, fiind lăsate “mai la urmă” alte cerinţe, precum cea referitoare la identificarea unui spaţiu distinct, situat într-o zonă centrală, care să confere un aer ozonat, impregnat de autoritate şi solemnitate specifice şi atât de necesare unei instanţe de judecată. S-a desfăşurat o primă licitaţie în care niciunul dintre participanţii la licitaţie nu a fost declarat câştigător. La cea de-a doua licitaţie, având în vedere că s-au îndeplinit toate cerinţele din caietul de sarcini, a fost declarat câştigător al licitaţiei un mall, Galeria Mall dintr-un frumos oraş de provincie. Spectaculos pentru o parte a presei, util şi strict necesar, pentru desfăşurarea în condiţii bune a activităţii specifice, pentru conducerea respectivei instanţe. Contractul de închiriere s-a încheiat, potrivit afirmaţiilor din presă, pentru suma de un milion de euro pentru închirierea spaţiului, pe o perioadă de cinci ani.[2] Din cei un milion de euro, s-au folosit de către proprietarul mall-ului aproximativ 420.000 de euro pentru amenajările şi dotările necesare noului sediu.
Potrivit declaraţiilor emoţionante ale conducerii instanţei, “acest sediu nou al judecătoriei este radical diferit de sediul vechi. Avem 4 săli de judecată pentru public şi 4 săli pentru şedinţele camerei de consiliu. Atât judecătorii, cât şi grefierii au birouri care asigură condiţii optime de lucru, adică câte doi judecători în birou şi câte trei grefieri într-un birou, faţă de 6-9 grefieri într-un birou şi 4-6 judecători, câţi se aflau în vechiul sediu. În plus, sediul judecătoriei este total diferit de Galeria Mall, are intrări diferite şi nu comunică sub nicio formă cu sediul comercial. Din punctul meu de vedere, este un sediu modern de instanţă, comparabil cu unul din Europa”. Un domn secretar de stat, servit cu tradiţionala pâine şi sare la inaugurarea somptuosului sediu, a declarat, de asemenea, faptul că “suntem la un moment frumos pentru justiţia buzoiană… sperăm ca judecătoria să se mute într-un spaţiu propriu, în mai puţin de 5 ani, până atunci urmând a funcţiona în acest spaţiu închiriat[3]”.
Să pornim la analiza avantajelor şi dezavantajelor noului sediu, prin comparaţie cu cel vechi. Printre avantaje, suntem şi noi de acord că se numără spaţiul mult mai mare aflat la dispoziţia judecătoriei şi a judecătorilor, care a permis amenajarea mai multor săli de judecată şi a mai multor săli de consiliu. Spaţiul suficient în care îşi desfăşoara activitatea de back office judecătorii şi grefierii este, într-o analiză obiectivă, un avantaj al noului sediu prin comparaţie cu cel vechi.
Deşi au trecut mai puţin de 30 de zile de la inaugurarea noului sediu al instanţei din mall, considerat unul dintre cele mai moderne din ţară, poziţiile publice ale politicienilor sau noilor tehnocraţi, care se situează în top management-ul administrării justiţiei, s-au schimbat semnificativ. Astfel, într-o declaraţie de dată recentă, noul ministru în funcţie a declarat următoarele despre sediul instanţei din mall: „Dau ca exemplu, fără nicio plăcere, instanța din Buzău. S-a întâmplat sub mandatul meu, dar lucrurile demaraseră mai devreme. Funcționează într-un Carrefour, într-un mall. Așa ceva este din două puncte de vedere inacceptabil: o dată că este într-un mall, nicio instituție a statului nu poate funcționa într-un mall. Aceste instituții vin cu autoritate și dacă vrem ca cetățeanul să înțeleagă care este autoritatea statului, sigur că nu putem pune într-un shopping mall o instanță. Plus, această instanță este la ieșirea din oraș, iar eu cred instanțele nu pot funcționa la ieșirea din oraș[4].” E o opinie a doamnei ministru cu care suntem obligaţi să fim de acord, cel puţin din considerentele pe care le vom expune în ceea ce urmează.
În primul rând, imaginea publică a unei instituţii este deosebit de importantă pentru prestigiul, reputaţia şi încrederea pe care o transmite beneficiarilor respectivei instituţii. Când organizaţia pe care o analizăm în prezentul articol este o instituţie publică foarte importantă pentru comunitate, o instanţă de judecată, ca reprezentantă în teritoriu a unei puteri în stat – puterea judecătorească -, e lesne de înţeles că în niciun caz nu e potrivit ca o putere în stat să funcţioneze în chirie la o societate comercială axată pe profit. Când merge la judecată, o persoană trebuie să conştientizeze rolul şi importanţa deosebită pe care o are înfăptuirea actului de justiţie în planul reglării raporturilor sociale afectate de încălcarea legii, în orice domeniu de activitate. Magistratul, ca arhitect al împărţirii dreptăţii, nu poate să fie prezent, în exerciţiul funcţiunii, de exemplu, într-o discotecă, un club de streaptease sau o casă de toleranţă, chiar dacă ar fi cel mai pregătit şi corect om din lume pentru că prezenţa sa, care ar trebui să inspire autoritate, solemnitate, seriozitate, nu se poate asocia cu locuri din categoria celor mai sus exemplificate, fără a-i afecta, în substanţa sa, imaginea, seriozitatea, credibilitatea, puterea.
În al doilea rând, în strânsă legătură cu importanţa imaginii unei instituţii publice, în speţă, a unei instanţe de judecată, se află încrederea pe care respectiva instituţie o transmite cetăţenilor cu care ea interacţionează. Într-o societate dezbinată, coruptă, dezorganizată, minţită, furată şi manipulată, cum s-a dovedit a fi şi o parte a societăţii româneşti a ultimilor 26 de ani, o persoană onestă trebuie să îşi poată menţine la nivele înalte încrederea că mai există instituţii serioase, în care oameni competenţi şi oneşti vor depune toate diligenţele în direcţia aflării adevărului, pentru prezervarea unor minime principii ale legalităţii şi moralităţii într-un stat, pretins de drept, aşa cum se defineşte şi România în art. 1 din Constituţie. Această încredere se formează treptat, progresiv, în timp îndelungat, atunci când cetăţenii ori o parte însemnată dintre aceştia constată că principiile fundamentale de drept şi cele ale unui proces echitabil, desfăşurat într-un termen optim sau previzibil, au fost respectate de marea majoritate a magistraţilor, care şi-au făcut, onest, datoria şi au stabilit adevărul judiciar, în urma unui proces în care li s-au respectat toate drepturile prevăzute de lege. Respectiva încredere se transmite într-un anumit plan şi prin elementele exterioare ale organizaţiei în care magistraţii îşi desfăşoară activitatea specifică. Chiar dacă par elemente nevăzute ori greu de cuantificat într-o manieră obiectivă, sediile instanţelor nu sunt simple „hale de producţie” care trebuie să fie suficient de bine utilate pentru a face faţă procesului economic, ci poartă în ele simboluri, semnificaţii profunde, mituri, legende, care provin din cultura organizaţională a sălilor paşilor pierduţi. Aşa cum spitalul are o anumită reprezentare mentală pentru beneficiarul serviciului prestat – pacientul, care speră la o însănătoşire grabnică – şi justiţiabilul prefigurează mental obţinerea dreptăţii mult visate într-un cadru oficial care îi inspiră onestitate, autoritate, seriozitate şi nu are nicio legătură cu alte activităţi comerciale ori de petrecere a timpului liber. Ca să citez dintr-un amic avocat, deşi e curat în judecătoria din mall, când intri într-o sală de judecată, parcă intri într-o hală de producţie, nimic nu îţi transmite impresia că în faţa ta are loc un proces real, care va produce, în final, vorba marelui profesor Ion Deleanu, foloase (beneficii pentru partea care câştigă) sau ponoase (consecinţe negative pentru partea care pierde) pentru părţile implicate în proces.
În al treilea rând, chiar dacă judecătorii din instanţa respectivă ar fi cei mai competenţi din galaxie, e foarte greu de admis, la prima strigare, pentru o persoană care speră să recâştige casa ori să i se anuleze amenda abuziv aplicată ori să fie reintegrat la locul de muncă sau să fie achitat pentru lipsa de probe, că după ce se dă jos din autobuz, într-o intersecţie plină de cetăţeni care au diferite treburi în cea mai aglomerată şi plină de centre comerciale intersecţie din oraş, îşi cumpără o sticlă de apă plată şi un şir de covrigi de Buzău, bântuie, ameţit, pe la un magazin de electrocasnice situat în acelaşi Mall, lasă copilul la locul de joacă, merge la judecătorie şi află că procesul său va fi strigat după prânz, motiv pentru care îşi pierde, cu folos, timpul, în cele trei săli de cinematograf 3D recent amenajate. Ar putea reintra uşor în starea de graţie premergătoare unui verdict elaborat, specific unui proces serios, în care toată lumea e concentrată la excepţii, articole de lege, principii şi alte probleme de drept ivite într-un proces.
Aparent, nu e nicio legătură între instanţa din Mall şi celelalte firme din centrul comercial, spaţiile fiind strict delimitate. În realitate, într-o înţelegere profundă a stării sufleteşti şi psihice a justiţiabilului care şi-a pus toate speranţele într-un act de dreptate pământean inspirat din justiţia divină, la judecata căreia ne va veni fiecăruia rândul, de la primirea citaţiei pe care a citit adresa noului sediu al instanţei şi până când ia loc pe scaunele frumos aşezate în sală, mediul extern exercită o influenţă greu de măsurat, dar totuşi importantă pentru trăirile sale interioare, pentru optimismul sau, după caz, pesimismul transmis de spaţiul în care va intra, pentru şansele mai mici sau mai mari pe care le va avea în a câştiga ori, după caz, pierde respectivul proces.
Ştiinţele psihologiei analizează, explică şi detaliază mecanismele interioare care fac diferenţa dintre un optimist şi un pesimist, de exemplu. Cât de important e tonusul unui justiţiabil în a-şi susţine cauza cu încredere şi convingere şi cât vor cântări cele declarate în soluţia finală dintr-un proces? Foarte greu de spus, dar e posibil ca, în anumite circumstanţe, influenţele exercitate de mediul extern să le transmită unor persoane mai sensibile o încărcătură emoţională negativă când sunt înconjurate de un univers amestecat de vitrine strălucitoare în care se vinde şi cumpără aproape orice, lângă care va fi judecat, într-o instanţă frumos amenajată care, deşi miroase a nou, a curat şi e recent dotată după standardele unei construcţii moderne, nu are mai nimic din aerul, parfumul şi atmosfera unei săli de judecată. Sau, în acelaşi registru, cât de uşor poţi minţi în calitate de martor într-un sediu care nu îţi inspiră respect, deferenţă ori autoritate prin comparaţie cu un sediu în care ţi se transmit, subliminal, alte mesaje, în direcţia unei conduite oneste şi conforme cu realitatea?
Am fost curios să aflu care este percepţia magistraţilor şi a grefierilor din judecătoria de la Mall şi am remarcat că impresiile au fost, în general, pozitive. Prin comparaţie cu vechiul sediu foarte aglomerat şi insalubru, se declară, off the record, foarte încântaţi de curăţenie, de linişte, de spaţiul suficient şi de ordinea interioară a birourilor în care îşi pot motiva în linişte sentinţele. Din alte surse au mai apărut, însă, şi unele comentarii radical diferite, curăţenia, spaţiul şi confortul interior nu anulează efectele negative referitoare la izolarea de toţi şi toate, în care trebuie să îşi desfăşoare activitatea în noul sediu. S-au folosit şi unele exprimări plastice, precum “suntem ca într-un buncăr aici” şi “nu mai avem contact cu nimeni” şi altele din acelaşi registru, opinii care nu reprezintă neapărat starea majoritară de spirit din instanţă, dar există şi trebuie luate în considerare. Într-o analiză a condiţiilor necesare unei munci productive, eficiente, care să atingă în termene optime obiectivele organizaţiei, s-a afirmat în literatura de specialitate că este foarte importantă percepţia angajaţilor cu privire la mediul prietenos ori, după caz, neprietenos în care îşi desfăşoară activitatea, la atmosfera generală pozitivă, în care se pot face şi glume, se pot discuta şi alte teme în afara celor strict profesionale şi şefii mai permit şi mici evadări de la locul de muncă în scopul rezolvării, pentru perioade scurte de timp, din când în când, a anumitor probleme de natură personală. O astfel de atmosferă inspiră, motivează, transmite angajaţilor încredere, putere de muncă, curaj în a depăşi obstacolele referitoare la volumul, complexitatea ori dificultatea muncii prestate.
Dimpotrivă, un mediu exagerat de rigid, inflexibil, în care nici musca nu zboară dacă nu are autorizare, în care se râde cu un sfert de gură şi cu uşile închise pentru a nu se supăra conducerea, inhibă, demotivează, dezangajează subordonaţii şi le scade semnificativ dorinţa de muncă, optimismul, rigoarea, seriozitatea, concentrarea, aplicându-se, de către unii dintre aceştia, principiile de management românesc las că merge şi aşa, ne-am obişnuit cu ea, vorba cântecului…
Într-o analiză finală, s-ar putea să se observe că, în acelaşi spaţiu recent amenajat, cu acelaşi număr de oameni, cantitatea şi calitatea muncii prestate diferă semnificativ în funcţie de concentraţia de căldură sufletească şi omenească care se regăseşte în spaţiile în care angajaţii organizaţiei, fie ea şi o instanţă de judecată, îşi desfăşoară activitatea. Sigur, există standarde legale ale performanţei actului de justiţie, vor răspunde corect managerii instanţelor, pe acelea trebuie să le îndeplinim noi, dar ele depind, într-o măsură importantă, de comunicarea eficientă empatică şi destinsă dintre manager şi subordonaţii săi, oricât ar fi de greu de admis ori crezut.
Nivelul european la care a fost construită instanţa din Mall nu a ţinut, totuşi, cont, de condiţiile minimale care ar fi trebuit prezervate şi doamnelor şi domnilor avocaţi. În primele zile de la deschiderea noii instanţe, o parte dintre aceştia şi-au arătat legitima nemulţumire cu privire la spaţiul prea mic şi impropriu desfăşurării activităţii specifice[5]. În calitate de parteneri de nădejde ai înfăptuirii unui act de justiţie modern, european, just şi legal, nu e deloc lipsită de importanţă prestaţia şi prezenţa avocaţilor în cadrul unui proces. Cunoscând bine acest aspect, instanţa trebuie să ia măsurile necesare asigurării unor condiţii decente şi pentru avocaţi, nu doar angajaţii din propria ogradă, pentru ca în final, pe fondul unei stări de spirit pozitive, să se treacă la înfăptuirea actului de justiţie în condiţii de egalitate a armelor şi scaunelor, birourilor aflate la dispoziţia participanţilor la înfăptuirea justiţiei.
Nu în ultimul rând, amenajarea unui sediu modern şi european, chiar dacă plasat într-un loc cu totul nepotrivit desfăşurării unui act de justiţie, reprezintă o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru a atinge dezideratele unei justiţii moderne şi europene. Resursa umană rămâne cea mai importantă resursă a unei organizaţii, fie ea societate comercială, instanţă de judecată o şcoală sau un spital. Fără persoane competente şi oneste, care îşi perfecţionează continuu nivelul de pregătire profesională, care sunt receptive la toate noutăţile care apar în propriul domeniu de activitate, rămâne o iluzie, un vis frumos, tot efortul de ridicare a standardelor materiale la care se edifică, contra unor costuri semnificative, noile sedii ale instanţelor. Atâta timp cât se pune accentul doar pe modernizare de dragul modernizării, se schimbă codurile, dar unele dintre acestea nu se alcătuiesc articulat, corelat şi coerent, încalcă principiile fundamentale de drept şi Curtea Constituţională constată peste 30 de articole neconstituţionale în noua procedură penală, de exemplu, e greu să se mai spere la rezultate semnificative în planul activităţii judiciare. Sigur, volumul de activitate este imens, se munceşte foarte mult şi se poate şi greşi, cu sau fără voie, uneori, dar saltul calitativ semnificativ, plus valoarea adusă esenţei actului de justiţie, e foarte greu de atins doar prin investiţii în resursele materiale ale instanţelor de judecată.
În popor se spunea cândva că omul sfinţeşte locul. Şi în activitatea judiciară, în ciuda tuturor problemelor de natură materială, lipsa sediilor, lipsa spaţiilor, a calculatoarelor sau a numărului suficient de personal, sunt magistraţi şi grefieri la nivele profesionale deosebit de ridicate şi care au rezultate, pe fondul muncii dumnealor, net superioare altor colegi de breaslă. Dacă li se dau alte calculatoare, sunt mutaţi în alte sedii, au grupuri sanitare mai curate şi sălile de judecată sunt proaspăt văruite, ei rămân la acelaşi nivel de performanţă şi toţi aceşti factori nu reuşesc să influenţeze decisiv calitatea profesională deosebită a acelor magistraţi ori grefieri. Dimpotrivă, toate condiţiile din lume sunt elemente necesare, dar nu şi suficiente, în lipsa unor temeinice cunoştinţe profesionale, pentru ca un proces să respecte toate canoanele unui act de justiţie european şi în final chiar şi partea care a pierdut procesul şi citeşte cu bună-credinţă argumentele solide şi logica juridică impecabilă a acelui magistrat să admită, chiar dacă numai în propria conştiinţă, că dreptatea s-a împărţit cui a meritat, potrivit legii, să o primească.
Ar fi foarte interesant de a se face o analiză a plusului adus de mutarea instanţei în noul sediu, considerat cel mai modern din ţară. Vor fi toţi magistraţii mai silitori, mai pregătiţi, mai curioşi şi inimoşi în a-şi upgrada bagajul de cunoştinţe profesionale, vor motiva mai temeinic hotărârile judecătoreşti sau unii dintre dumnealor vor lăsa acest aspect tot în grija grefierilor? Vor da termene mai scurte, vor evita să comită erorile de judecată din trecut, unele analizate în mai multe articole de specialitate[6], vor comunica mai eficient şi mai empatic cu avocaţii şi justiţiabilii, vor aplica doar dreptul sau vor urmări să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea, vorba unui vechi dicton latin?
Conclusiv, cele mai bune condiţii puse la dispoziţia unei resurse umane corupte sau incompetente nu poate duce la performanţă în orice organizaţie care este populată cu astfel de angajaţi. Altfel spus, resursa umană competentă şi onestă va atinge performanţe şi în medii insuficient de bine utilate, amenajate sau organizate în spaţiu, persoanele care nu se ridică la înălţimea unor veritabili profesionişti, în niciun domeniu nu vor performa, indiferent de condiţiile materiale foarte bune puse la dispoziţie de manager şi organizaţia în care îşi desfăşoară activitatea.
Concluzii
În orice organizaţie două sunt componentele de bază pentru atingerea propriilor obiective: resursele umane şi resursele materiale. Privită ca un serviciu public aflat în slujba cetăţenilor, de foarte mare interes pentru aceştia, instanţele de judecată trebuie să îşi desfăşoare activitatea în spaţii situate în centrele oraşelor ori localităţilor în care funcţionează, în clădiri aflate în proprietate, construite special pentru a fi puse la dispoziţia justiţiabililor şi personalului instanţelor de judecată. Alăturarea actului de justiţie de activităţi de natură comercială ori de petrecere a timpului liber poate induce, în timp, în percepţia publică a unora dintre justiţiabili, idei şi opinii subiective despre actul de justiţie care pot aduce mari deservicii în planul reputaţiei şi imaginii uneia dintre puterile unui stat de drept. Concepută chiar ca o soluţie de provizorat, instalarea unei instanţe într-un mediu comercial nu reprezintă cea mai bună soluţie dintre toate aflate la dispoziţia unui manager, pentru a atinge, în cele mai bune condiţii, obiectivele stabilite la nivelul instanţelor de judecată. Imaginea publică contează foarte mult pentru organizaţii, în general, şi pentru instanţele de judecată în special.
[1]. Disponibilă online aici.
[2]. A se vedea informaţiile din presă disponibile aici.
[3]. A se vedea declaraţiile, din data de 2 decembrie 2015, şi imagini ale noului sediu, integral, aici.
[4]. A se vedea interviul disponibil online aici.
[5]. Pe larg, a se vedea informaţia apărută în presă aici.
[6]. Articole disponibile aici.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
