JURIDICE SELECTED
 
19 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Consilieri juridici vs. avocați. Avocați pentru avocați și avocați în apărarea consilierilor juridici
04.01.2016 | Casandra RADU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Pentru drepturile clienților, lupt cu maximă diligență, pentru drepturile mele, lupt cu ferocitate. Un avocat nu este cineva care să dea lecții altcuiva, un avocat este lecția în sine.

Sunt doar un avocat oarecare”, așa gândesc, poate, mulți colegi, iar inițiativele de orice fel se lasă așteptate atunci când lipsește convingerea necesară că am fi capabili să aducem schimbările ce se impun.

Am fost întrebată, la un moment dat, într-un context profesional în care aș fi putut face schimbări pozitive și necesare, de ce doresc să fac acest lucru. Răspunsul a fost simplu: “Vreau să fie bine!”. După o vreme am realizat, însă, că nu există anumite condiții în care poți să faci ca lucrurile să fie bine, că nu ai nevoie de o anumită funcție și că este suficient să îți susții cauza, să susții cauza colegilor avocați, argumentat în fapt și în drept, cu demnitate, rigurozitate și curaj, în orice împrejurare.

Care sunt lucrurile care ne dor pe noi, avocații? Multe, știute și neștiute, spuse ori trecute sub tăcere și, arareori, înaintate în formă scrisă forului competent. Sunt aspecte specifice activității avocațiale pe care doar avocații le înțeleg, la fel și dificultățile, începând de la cursele între sediile instanțelor, la amenzile primite în ciuda eforturilor – uneori aproape supra-omenești – de a ajunge la timp și la reducerea onorariilor, inclusiv a onorariilor plătite avocaților din oficiu. Cu precizarea că toate onorariile, inclusiv onorariile avocaților din oficiu, sunt supuse impozitării și taxării, respectiv o treime sau mai mult, din venitul brut și, în plus, avocatului desemnat din oficiu i se reține inclusiv un procent de 1% pentru cheltuieli destinate funcționării Serviciului de Asistență Judiciară a baroului din care face parte.

Chiar și așa, avocatul trebuie întotdeauna să fie amabil, răbdător, înțelegător cu participanții, părțile și subiecții procesuali, împăciuitor, atent, prompt, operativ, plin de tact, moderat, cu dosarul studiat și cererile pregătite, vorbind atunci când este momentul, bine pregătit din punct de vedere profesional, impecabil, chiar nedormit, însetat ori cu stomacul gol, fiindcă în acea zi nu a reușit să ia nici măcar micul dejun.

Cu toate acestea, nu consider că noblețea profesiei de avocat este dată de măsura eforturilor sale reziliente și nici măcar de măsura suferinței sale, chiar dacă mulți confrați au murit, literalmente, la bară, nici de suma calităților cerute pentru a fi cu adevărat un apărător al drepturilor și libertăților persoanelor.

Cred, cu tărie, că noblețea profesiei de avocat constă în misiunea ei sacrosanctă și, de asemenea, în posibilitatea avocatului de a-și face auzită vocea, de a lupta acerb și cu onoare, oferindu-se astfel pe sine ca exemplu. Un avocat nu este cineva care să dea lecții altcuiva, un avocat este lecția în sine.

Primul om care a înțeles că legea talionului, “ochi pentru ochi”, duce la crearea unei lumi a orbilor, asumându-și luarea poziției în apărare, a fost cel dintâi avocat. Până la acel moment, așa-zisa justiție se realiza fără avocați, iar rezultatul este binecunoscut. Rolul avocatului, uneori perceput ca inutil sau  incomod, trebuie reașezat în sistemul nostru de drept, iar funcția apărării trebuie enumerată alături de celelalte funcții judiciare prevăzute de Codul de Procedură Penală, deoarece dreptul la apărare este garantat constituțional, iar în absența apărării efective, orice judecată rămâne doar o iluzie și lumea noastră va deveni o lume de orbi.

“Am constatat, în ultimii doi ani, că majoritatea avocaţilor au început să tacă. Mai ales în probleme esenţiale, şi nu numai în problemele de Drept. Avem nevoie de cât mai mulţi avocaţi implicaţi în problemele Cetăţii!“[1] (av. dr. Ioan Chelaru[2], Congresul Avocaților, iunie 2015).

În timpul discursului susținut în Sala de festivități a Tribunalului București, cu prilejul Zilei Europene a Avocaților – 2015, av. dr. Ioan Chelaru a vorbit inclusiv despre pericolul încălcării din ce în ce mai dese a dreptului cetățenilor la informație și despre necesitatea unei informări corecte, ca obligație corelativă a libertății de exprimare.

Manifestată cu precădere în fața organelor judiciare, dar nu numai, libertatea de exprimare a avocatului trebuie raportată la Vulnerabilitatea avocatului în exercitarea dreptului la liberă exprimare și protejarea independenței şi prestigiului justiției”[3], autorul articolului anterior menționat, lansând întrebări precum: „Există vulnerabilități ale avocatului în exercitarea dreptului la liberă exprimare? Dacă da, care ar fi resorturile? Ce l-ar putea împiedica pe avocat să se exprime liber? Ce instrumente are sau ar putea avea avocatul pentru a depăși obstacolele ivite în exercitarea libertății sale de exprimare?” și absolut corecta afirmație că: “drepturile și libertățile fundamentale nu pot fi privite separat, ci numai într-un angrenaj unic, în măsură să asigure echilibrul lor, altfel, ajungem la conflicte de drepturi, intrăm într-un cerc vicios (…) dacă se afectează acest echilibru, rezultatul nu poate fi altul decât vulnerabilitatea statului de drept.

Poate că suntem destui avocați, cei care vorbim, susținem, argumentăm, scriem, o facem pentru profesia noastră, aceea de avocat, pentru noi înșine, pentru confrații noștri avocați, în egală măsură. Dacă solidaritatea profesională nu este tocmai ceea ce ar putea ori ar trebui să fie, poate că tocmai aceasta este ocazia avocaților de a-și exprima punctul de vedere fără vreo temere, în spiritul libertății de exprimare a avocatului.

În acest sens, av. dr. Ioan Chelaru a luat apărarea confraților avocați, raportat la evenimente recente, susținând public punctul său de vedere, cu ocazia manifestărilor organizate de Baroul București, la Ziua Europeană a Avocatului.[4]

Conform Deciziei Comisiei Permanente a U.N.B.R. nr. 2/03.07.2015[5], în coordonarea activităţilor de conducere executivă curentă realizate de Comisia Permanentă, domnul avocat Ioan Chelaru, vicepreședinte în Consiliul U.N.B.R., va asigura coordonarea Departamentului pentru perfecţionarea legislaţiei profesiei şi legătura cu Parlamentul şi alte organe şi instituţii centrale cu atribuţii în domeniu. În acest sens, domnia sa a fost printre inițiatorii proitectului de lege[6] adoptat de către Senat, privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților[7].

De asemenea, domnul avocat sprijină pregătirea profesională a tinerilor avocați, inclusiv prin inaugurareea, la data de 7 noiembrie 2015, a Bibliotecii Tânărului Avocat, un fond de carte dedicat tuturor avocaților din Roman și Neamț.[8]

Nu mai puțin importantă este o altă chestiune cu privire la care opinia exprimată de către domnul vicepreședinte U.N.B.R., av. dr. Ioan Chelaru este aceea că “prezumția de nevinovăție a ajuns un principiu istoric, înlocuit cu prezumția de vinovăție, urmând ca persoana suspectată sau acuzată să vină cu argumentele sale pentru răsturnarea unei prezumții de vinovăție”[9]. În acest sens, apreciem că nu se impune, neapărat, să așteptăm și să ne inspirăm din Propunerea de directivă al Parlamentului European privind respectarea prezumției de nevinovăție,[10] căci avem suficienți reprezentanți ai profesiei de avocat care pot iniția un astfel de proiect, bazat pe tradiția și experiența avocaturii românești.

Trebuie să menționăm că domnul av. dr. Ioan Chelaru a făcut parte din delegația condusă de președintele U.N.B.R., alături de vicepresedinții U.N.B.R.  av. Cristina Reveica Gheorghe, av. Ion Turculeanu și av. dr. Petruț Ciobanu, delegație care, la 1 iulie 2015, a participat la întâlnirea cu reprezentanții Biroului Permanent al Senatului, în scopul unei mai bune cunoașteri de către legislativ a realităților din interiorul justiției și identificarea unor soluții de îmbunătățire a legislației în domeniu.[11]

Dincolo de aceste chestiuni punctuale, Vicepreședintele U.N.B.R. privește critic viitorul profesiei de avocat,[12] atrăgând atenția asupra imperativului implicării avocaților în problemele profesionale și problemele societății, rolului avocatului, importanței prestigiului profesiei de avocat, precum și asupra necesității imperative a pregătirii profesionale continue și pluridisciplinare a avocaților.[13]

Raportat la toate aceste demersuri salutare, așteptăm cu interes totodată și viitoarea inițiativă legislativă privind încălcarea confidențialității avocat-client[14], în corectarea acelor “breșe legislative și incoerențe în aplicarea legii, care duc la încălcarea principiului fundamental al confidențialității comunicărilor avocat-client”[15], interesând, în mod special, “interceptările prin ricoșeu”, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului din cauzele Pruteanu c. României – Hotărârea CEDO din 3 mai 2015[16], Vinci c. Franței – Hotărârea CEDO din 2 aprilie 2015[17], Yuditskaya c. Rusiei – Hotărârea CEDO din 12 mai 2015[18 și altele.

Dacă avocații se vor solidariza și vor deschide această temă ori vor comenta referitor la acest subiect ori alte subiecte de interes, în public, asumându-și vorbele și faptele, rămâne de văzut.

Dacă avocații își vor regăsi, nu doar curajul profesional, ci și simțul răspunderii, căci de atitudinea și conduita profesională a fiecărui confrate avocat depinde atât imaginea unei profesii sălbatic înfierată uneori, cât și respectul pe care ni-l acordă sau nu justițiabilii, magistrații și personalul organelor judiciare, de asemenea, rămâne de văzut. Ca om de drept, doresc ca cetățenii să fie corect informați. Ca avocat, vreau ca avocații să se informeze în mod corect și complet cu privire la toate temele de interes profesional.

Așadar, să ne amintim o vorbă mare, spusă de Președintele U.N.B.R., domnul avocat dr. Gheorghe Florea, la Congresul Avocaților din 2014: „Nu vă gândiți ce poate face profesia pentru voi, gândiți-vă ce puteți face voi pentru profesie!”  Și, tot astfel, să nu uităm de momentul în care domnia sa a afirmat: ”Sunt şi la noi, la avocaţi, uscături – de regulă mai nuanţate. Bagă verzii în buzunar, şi devin plini de verziciune. (…) Şi la noi, pe Strada Avocaturii, umblă mulţi corupţi, sau suspecţi de corupţie”[19].

Dar să subliniem, în mod constant, că indiferent de anumite elemente nedorite, “scopul reglementărilor nu este protejarea personală a avocaților, a jurnaliștilor sau a altor liber-profesioniști, ci protejarea statului de drept și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Să facem distincția între privilegii personale sau de breaslă/grup și privilegii  „profesionale”, care își au temeiul în protecția unor valori fundamentale ale întregii societăți.”[20]

Atragem atenția tuturor autorităților și instituțiilor care au ori au exprimat opinia contrară, asupra faptului că avocații nu urmăresc nici să-și instituie așa-zise “imunități”, nici să eludeze răspunderea penală, nici să obstrucționeze justiția și nici să abordeze vreo formă a participației penale, așa cum s-a afirmat în spațiul public, fie și pentru faptul că asemenea acțiuni ar contrazice însăși scopul și misiunea profesiei de avocat, precum și reglementările în vigoare,[21]  motiv pentru care niciun avocat nu este protejat atunci când există „probe şi indicii temeinice care justifică suspiciunea că avocatul ar fi implicat în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală ori când avocatul este implicat în favorizarea infractorului, obstrucţionarea justiţiei sau într-o tăinuire sau dacă este implicat în operațiuni cu bunuri rezultate în urma săvârşirii unei infracţiuni.”[22]

Dreptul la apărare este o funcție judiciară ce incumbă exclusiv avocatului, de importanță crucială în realizarea unei justiții imparțiale și a unui proces echitabil, chiar dacă această funcție judiciară nu este actualmente expres reglementată în Codul de procedură penală.

Această realitate, că nu poate exista un proces penal fără să existe și funcția apărării, a fost indicată de către Vicepreședintele U.N.B.R., domnul av. dr. Petruț Ciobanu[23], inclusiv cu ocazia conferințelor organizate în aplicarea Avizului nr. 16 din 2013 al C.C.J.E. privind relațiile dintre avocați și magistrați[24].

Printre chestiunile de interes care au animat recent discuțiile profesionale, se află și propunerea legislativă privind profesia de consilier juridic, care, astfel cum era previzibil, a antagonizat pe unii dintre membrii profesiei de avocat și consilier juridic.[25]

Despre această propunere s-a mai scris, iar în mediul online s-au făcut diverse comentarii și s-au lansat câteva idei. Ceea ce poate a fost trecut cu vederea, dată fiind și perioada vacanței de sărbători, sunt câteva împrejurări, care alcătuiesc contextul, cadrul necesar pentru înțelegerea situației.

Astfel, la data de 12 decembrie 2015, sâmbătă, a doua zi a ultimei ședințe din an a Consiliului U.N.B.R., s-a adoptat Hotărârea nr. 26/12.12.2015, privind obiectivele de politică profesională pentru perioada 2015 – 2019.

În afară de obiective cruciale, precum garantarea și respectarea instituției apărării prin monitorizarea de către decanii barourilor a tuturor actelor și faptelor care încalcă legea și aduc prejudicii dreptului la apărare și a încrederii în justiție, conform dezbaterilor din Congresul Avocaților din iunie 2015, în cuprinsul hotărârii menționate, se stabilesc obiective profesionale cu valoare strategică.

Astfel, la pagina 4, pct. II, “Obiectivele de politică profesională aprobate în ședința Consiliului U.N.B.R. din 12 decembrie 2015, Obiectivul strategic 1: Dezvoltarea cadrului de exercitare a profesiei de avocat prin actualizarea legislației profesiei de avocat în concordanță cu realitățile profesionale și socio-economice din contextul internațional”, vizează îmbunătățirea cadrului legislativ al profesiei în concordanță cu cele mai bune practici internaționale și crearea unui forum de dezbatere și lucru în vederea formulării către U.N.B.R. de propuneri de modificare a legislației profesiei de avocat. Similar, se fixează ca obiectiv profesional de importanță strategică, actualizarea Statutului profesiei de avocat, a reglementărilor interne, precum și dezvoltarea sistemului de pensii și asigurări sociale a avocaților.

Al doilea obiectiv strategic, „Apărarea profesiei de avocat și creșterea prestigiului avocatului”, (pag. 5) cu secțiunea “Parteneriate și colaborări” subpct. 2.5 “Creșterea ariei de activități a avocatului”, inclusiv cu identificarea de acte normative europene și naționale noi cu potențial de a crea oportunități pentru avocați, inițiative legislative.

Al treilea obiectiv strategic, “Dezvoltarea activităților în care se pot implica avocații, cu efect asupra creșterii veniturilor acestora.”

Și, în fine, al patrulea obiectiv strategic, intitulat “Dezvoltarea statului de drept și a justiției”, se fixează ca obiectiv „creșterea gradului de contribuție la procesul legislativ, respectarea drepturilor omului și procesul judiciar, prin participarea activă a U.N.B.R. la procesul de legiferare, prin legislație și încheierea de parteneriate cu Parlamentul României”[26].

În acest sens, conform Buletinului Informativ al Comisiei Permanente,[27] nr. 8 din 28 decembrie 2015,[28] pag. 30 și urm., s-a hotărât înființarea unui grup de monitorizare a legislației la nivelul Departamentului Protecța profesiei, informare și relații publice din cadrul U.N.B.R., coodonat de către av. dr. conf. univ. Traian Briciu, care va conlucra cu Departamentul pentru perfecționarea legislației profesiei și legătura cu Parlamentul și alte organe și instituții centrale cu atribuții în domeniu, coordonat de către domnul vicepreședinte U.N.B.R.  av. dr. Ioan Chelaru.

La data de 15 decembrie 2015, în procedură de urgență, s-a contribuit la procesul legislativ prin înaintarea unei propuneri legislative, înregistrată sub nr. B695/2015, privind modificarea şi completarea Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic precum şi a Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.

Inițiatorii propunerii sunt în număr de 45, senatori și deputați, dintre care unii sunt de profesie avocați, iar propunerea a fost înaintată în procedură de urgență, în prezent aflată în stadiul dezbaterii la Senat. Propunerea  a fost trimisă la data de 22 decembrie 2015 pentru aviz la Consiliul legislativ, cu termen la 21 ianuarie 2016 și pentru punct de vedere, la Guvern, conform web-site-ului Senatului României.[29]

Cercetând documentele anexate propunerii, observăm că Adresa de înaintare și Expunerea de motive sunt semnate, în calitate de inițiatori, de către senatorul P.S.D. Ioan Chelaru, senatorul P.N.L. Cătălin Boboc și deputatul P.C. Liviu Bogdan Ciucă.

Senatorul P.N.L., Cătălin Boboc este licențiat în științe juridice, a activat ca jurisconsult în cadrul unei societăți comerciale, alte funcții deținute neavând legătură cu profesiile juridice.

Deputatul P.C., Liviu Bogdan Ciucă este licențiat al Facultății de Drept, doctor în științe juridice, conferențiar universitar, autorul mai multor lucrări de drept, notar public, președinte al Colegiului Notarilor Publici Galați și vicepreședinte al Academiei de Ştiinţe Juridice din România.[30]

În drept, art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat:
(1) Activitatea avocatului se realizează prin:
a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic;
b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare;
d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate;
e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină;
f) activităţi de mediere;
g) activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil;
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;
i) activităţile prevăzute la lit. g) şi h) se pot desfăşura în temeiul unui nou contract de asistenţă juridică;
j) orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.
(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 4 din Legea nr. 514/2003  privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic:
Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic.

Art. 4, conform propunerii legislative din 15 decembrie 2015:
(1) Activitatea profesională a consilierului juridic se realizează prin:
a) asistență și consultanță juridică;
b) redactarea, avizarea și contrasemnarea pentru legalitate a actelor cu caracter juridic;
c) atestarea conținutului și a datei certe pentru validitatea actelor juridice întocmite în numele entității juridice reprezentate, precum și atestarea identității acesteia;
d) reprezentarea în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a altor entități de drept public și privat;
e) apărarea cu mijloace specifice a drepturilor și intereselor legitime ale statului, instituțiilor și autorităților publice, ale persoanelor juridice de drept public și privat, precum și a altor entități interesate;
f) activități de conciliere, negociere, management juridic și audit juridic;
g) opinii juridice, elaborare de proiecte de acte juridice.
(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) se realizează pentru persoanele juridice de drept public și privat.

Referitor la propunerea legislativă
Conform expunerii de motive, document anexat propunerii, se amintește fără a se detalia, că propunerea a fost inițiată din cauza disfuncționalităților apărute în aplicarea Legii nr. 514/2003, prevederi a căror clarificare se impune, se declară ca deziderat o legislație coerentă și unitară, având drept scop crearea independenței actelor consilierului juridic, care are, printre altele, în mod deosebit și menirea de a preveni încălcări ale legislației.

Se indică necesitatea “clarificării modului de exercitare a acestei profesii, prin similitudine cu toate celelalte profesii juridice”, pentru o mai bună desfășurare a actului de justiție, iar  noul „mod de organizare” al profesiei asigură “independența reală în activitatea profesională a consilierului juridic, contribuind (…) la o calitate superioară a actului de justiție”.

Se menționează, fără vreo trimitere expresă, că proiectul permite aplicarea unitară dispozițiilor comunitare, că va asigura independența în exprimare (n. r. nu libertatea în exprimare) a consilierului juridic și că va duce la creșterea calității actelor juridice îndeplinite de diverse persoane juridice (nr. deși independența activității consilierului juridic face ca actele sale să fie îndeplinite de către acesta, întocmai ca și avocatul).

Astfel cum a arătat chiar unul dintre inițiatorii proiectului de lege, senatorul P.S.D., av. dr. Ioan Chelaru, în articolul publicat pe web-site-ul U.N.B.R.,[31] “încălcarea independenței profesiei de avocat se realizează prin tendințele legislative de a încadra avocatul în raporturi de muncă, deci de subordonare și încălcarea constantă a confidențialității comunicărilor dintre avocat și client prin legiferarea unor norme…” vorbind chiar despre o prezumție de „complicitate” avocat – client, care „sugrumă” libertatea de exprimare a avocatului.

În concluzie, dacă această modificare a Legii nr. 514/2003 va fi adoptată în actuala sa formă, nouă, avocaților, ni se vor alătura, cu toate beneficiile, riscurile și răspunderea juridică ce decurge din independență, colegii noștri, consilierii juridici.

Nu pot să nu observ că, în timp ce noi avem reprezentarea acestei independențe, datorită experienței ca atare, cu excepția celor numiți în funcție și care au statutul de funcționar public, având totodată și cea mai mare răspundere, consilierii juridici nu au acest avantaj.

Acest lucru este evident atâta timp cât niciun consilier juridic nu s-a sesizat cu privire la schimbarea condițiilor angajări răspunderii penale și civile a consilierului juridic, în lumina proiectului legislativ.

Nu cred că există un om de drept care să afirme că nu se impune modificarea și completarea Legii consilierilor juridici. Ca multe alte legi în vigoare, din nefericire, nici această lege care reglementează activitatea unui corp profesional de o importanță deosebită în realizarea actului de justiție, nu s-a bucurat de atenția și rigurozitatea necesare la momentul redactării sale.

Principalul obiectiv, de altfel binevenit al proiectului, este îmbunătățirea cadrului legislativ a profesiei de consilier juridic.

Cu privire la această propunere se ridică și încă se mai pot ridica multe întrebări, începând de la faza inițierii și până la fondul chestiunii:
– Ce înseamnă independența consilierului juridic, în ce fel va răspunde acesta?
– În ce condiții va fi angajată răspunderea sa civilă, contravențională, penală, de dreptul muncii sau răspunderea funcționarului public, dacă este numit și, respectiv dacă va răspunde singur ori în solidar cu persoana juridică pe care o reprezintă.
– În virtutea noii independențe, în ce măsură și în ce condiții se pot cumula mai multe feluri de răspundere, având temeiuri diferite?
– În situația în care consilierul juridic independent este sancționat de către organul fiscal, poate fi ulterior angajată răspunderea sa penală ori se poate apăra invocând cauza Lungu ș.a. contra României[32]?
– Va putea consilierul juridic să se apere singur în penal ori va alege să apeleze la un avocat specializat în drept penal, care să-i asigure o apărare calificată?

Acestea sunt doar câteva din întrebările care merită cel puțin câteva răspunsuri dacă nu chiar ample discuții inter-profesionale. Dumneavoastră ce părere aveți?


[1]. Discursul este disponibil aici.
[2]. Senatorul P.S.D., vicepreședintele Senatului, Ioan Chelaru este avocat, doctor în drept, vicepreședinte U.N.B.R., membru al Comisiei Permanente a U.N.B.R., în cadrul căreia este coordonator al Departamentul pentru perfecţionarea legislaţiei profesiei şi legătura cu Parlamentul şi alte organele şi instituţiile centrale cu atribuţii în domeniu, membru al Consiliului U.N.B.R., Decan al Baroului Neamț, președinte al Uniunii Juriștilor din România președinte al Academiei de Ştiinţe Juridice din România și cadru didactic universitar, titular al cursurilor de Drept Internațional Privat, de Drept Parlamentar, de Drept Constituțional European.
[3]. Articolul este disponibil aici.
[4]. Punctul de vedere este disponibil aici.
[5]. Decizia nr. 2 din 3 iulie 2015 a U.N.B.R. este disponibilă aici.
[6]. Propunerea legislativă este disponibilă aici.
[7]. Propunerea legislativă este disponibilă aici.
[8]. Discursul este disponibil aici.
[9]. Disponibil aici.
[10]. Proiectul de directivă europeană este disponibil aici.
[11]. Concluziile întâlnirii delegației UNBR cu reprezentanții Biroului Permanent al Senatului României, privind perfecționarea legislației în domeniul justiției sunt disponibile aici.
[12]. În perioada 13-14 noiembrie 2015 a avut loc Ședința Comisiei Permanente, având pe ordinea de zi obiectivul privind Stadiul inițiativei parlamentare privind modificarea și completarea legislației privind profesia de avocat. Raportori: Vicepreședinții UNBR conf. univ. av. dr. Traian Briciu și prof. univ. dr. av. Ioan Chelaru.
[13]. Declarația poate fi consultată aici. A se vedea și discursul av. Ioan Chelaru la Congresul avocaților 2014.
[14]. Nou Cod de Procedură Penală, Legea nr. 135/2010, art. 139:

(1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2);
b) măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii;
c) probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaţii electronice ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
(3) Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.
(4) Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului.
[15]. Articolul este disponibil aici.
[16]. Cauza Pruteanu c. României nr. 30181/5.
[17]. Cauza Vinci c. Franței.
[18]. Cauza Yuditskaya c. Rusiei nr. 5678/6.
[19]. Discursul este disponibil aici.
[20]. Articolul este disponibil aici.
[21]. Legea privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995, în varianta adoptată de Senat în ședința din 29 iunie 2015. A se vedea și art. 139 din Statutul profesiei de avocat:
(1) Avocatul va oferi clientului o opinie legală onestă cu privire la consecinţele de fapt şi juridice ale cazului investigat, în limitele informaţiilor furnizate de client.
(2) Folosirea de către client a opiniilor şi sfatului avocatului în scopuri ilegale, fără cunoştinţa avocatului care a oferit opinia sau sfatul respective, nu face avocatul responsabil de acţiunea şi scopurile ilegale ale clientului. Avocatul este obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea conştientă a unui client în activităţi infracţionale.
(3) Un avocat este îndreptăţit să se retragă imediat şi să renunţe la asistarea şi reprezentarea clientului în cazul în care acţiunile şi scopurile clientului, deşi aparent legale la începutul asistenţei şi/sau a reprezentării, se dovedesc pe parcursul acesteia ca fiind infracţionale.
[22]. Precizările referitoare la Proiectul de lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt disponibile aici.
[23]. Discursul este disponibil aici.
[24]. Concluziile Raportului Preliminar privind desfășurarea proiectului pentru Aplicarea Avizului nr. 16/ 2013 al CCJE sunt disponibile aici. A se vedea și interviul acordat de judecătoarear Rodica Aida Popa privind “Carta interprofesională a judecătorilor, procurorilor și avocaților români”.
[25]. Propunerea legislativă privind profesia de consilier juridic este disponibilă aici.
[26]. Conform Hotărârii Consiliului UNBR nr. 9/05.09.2015, raportat la Decizia Comisiei Permanente nr. 39/12.12.2015, se aprobă iniţierea şi organizarea consfătuirii naţionale a celor mai tineri membri al consiliilor barourilor din România şi a conducerii executive a UNBR, potrivit Proiectului prezentat în şedinţa Consiliului UNBR în vederea constituirii Grupului de lucru consultativ al Consiliului UNBR, privind perspectiva evoluţiei profesiei de avocat din România. Comisia Permanentă a UNBR va lua măsuri pentru punerea în practică a proiectului. Astfel, în perioada 14 – 15 noiembrie 2015 a avut loc, la București, reuniunea Grupului Consultativ al Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, constituit din cei mai tineri membri ai Consiliilor Barourilor, grup de lucru constituit în scopul creării unui cadru care să asigure participarea tinerilor avocațila o serie de dezbateri pe marginea direcțiilor strategice ale profesiei de avocat. Printre subiectele enumerate, indicăm: ”Piața serviciilor avocațiale. România 2015-2016”, ”Perspectivele de dezvoltare a României și evoluția profilului avocatului până în anul 2025”, ”Tendințe pe piața serviciilor avocațiale până în anul 2025 și reacția avocaturii la aceste tendințe”, ”Dezvoltarea cadrului de exercitare a profesiei de avocat”, ”Apărarea profesiei de avocat și creșterea prestigiului avocatului”, ”Dezvoltarea statului de drept și a justiției”. Conform deciziei Comisiei Permanente nr. 37/2015, s-a aprobat constituirea unui grup de lucru coordonat de domnul av. Ion Turculeanu și format din doamnele și domnii avocați consilieri Cristina-Reveica Gheorghe, Traian Briciu, Petruț Ciobanu, Ioan Chelaru, Kecseti Krisztina, Aurel Despa, Ioan Rus și doamna avocat Monica Cercelescu, șeful Departamentului de Comunciare Publică a U.N.B.R., având ca obiectiv finalizarea propunerii obiectivelor de politici profesionale și comunicarea unui material final la U.N.B.R., până la data de 30 noiembrie 2015 pentru a fi comunicat Consiliului U.N.B.R. până la data de 1 decembrie 2015 și a figura pe ordinea de zi a ședinței viitoare a Consiliului U.N.B.R.
[27]. Componența Comisiei Permanente.
[28]. Buletinul Informativ al Consiliului Uniunii şi al Comisiei Permanente a U.N.B.R., anul II, numărul 8, din 28 decembrie 2015.
[29]. Propunerea legislativă este disponibilă aici.
[30]. Comunicatul este disponibil aici.
[31]. Articolul este disponibil aici.
[32]. Cauza Lungu şi alţii împotriva României, Hotărârea din 21 octombrie 2014, cererea nr. 25129/06, a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a constatat încălcarea dreptului la un proes echitabil, disponibilă în limba română pe web-siteul Consiliului Superior al Magistraturii. În speța dedusă CEDO, excepția autoritatății de lucru judecat a hotărârii date în materie fiscală a fost respinsă, considerându-se că aprecierea faptelor de către instanţele civile nu obliga instanţa penală care era competentă să determine existenţa infracţiunii şi vinovăţia acuzatului. Spicuim ideile esențiale din hotărâre: p. 40 – „admiţându-se că nu exista nici identitate de părţi, nici identitate de obiect al celor două proceduri interne, Curtea constată că procedura fiscală şi cea penală vizau aceeaşi chestiune determinantă  pentru soluţionarea acestora, respectiv încadrarea juridică a aceloraşi operaţiuni”. P. 42 – “în cadrul procesului penal declanşate ca urmare a plângerii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice formulate împotriva primului reclamant, secţia penală a aceleiaşi curţi de apel, pe baza unei noi expertize, a revenit aspra concluziei respective, apreciind de această dată, prin hotărârea definitivă din 5 decembrie 2005, că aceste operaţiuni erau ilegale şi că pe baza acestora, reclamanţii au beneficiat în mod necuvenit de facilităţi fiscale”. P. 46 – „derularea simultan şi în paralel a două proceduri independente având ca obiect aceleaşi fapte, care a determinat secţia penală a curţii de apel să ajungă la o nouă apreciere a faptelor respective, radical opusă hotărârii anterioare a secţiei comerciale a aceleiaşi curţi de apel, a adus atingere principiului securităţii juridice”. P. 47 – „Prin urmare, revenind asupra unei chestiuni în litigiu care fusese deja soluţionată şi care făcuse obiectul unei hotărâri definitive, şi în absenţa oricărui motiv valabil, curtea de apel a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice. Din acest motiv, a fost încălcat dreptul reclamanţilor la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţie”.


Casandra Radu
Avocat, Baroul București

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 19 de comentarii cu privire la articolul “Consilieri juridici vs. avocați. Avocați pentru avocați și avocați în apărarea consilierilor juridici”

  1. Florin RADU spune:

    Vad ca nici altii nu au liniste de Sarbatori si scriu articole.
    Articole bune, pentru care merita felicitari.
    E bime ca pe unii ii preocupa cu adevarat profesia noastra si fac efectiv ceva pentru ea.
    Din pacate, in ultimul timp, trebuie „sa ne pierdem timpul” reactionand mai mult la atacuri la adresa profesiei si parca nu ne mai ramane timp sa propunem proiecte pozitive pentru noi, avocatii.
    Dar, mergem mi departe.
    PS: peste cateva zile, o alta reactie pe aceasta tema, aici, pe JURIDICE 🙂

    • Casandra RADU spune:

      Vă mulțumesc, aștept cu deosebit interes articolul dumneavoastră. Nu regret nimic, nici „timpul pierdut”, nici atacurile și, cu atât mai puțin munca de cercetare și documentare. Mergem, mergem, ce să facem ?! 🙂

  2. Sanda ȘERBAN spune:

    Domnisoara avocat,

    Potrivit Statutului profesiei de consilier juridic, acesta este obligat sa acorde consultanta juridica in toate domeniile dreptului, sa reprezinte persoana juridica de drept public sau privat la toate institutiile statului, sa ateste consimtamantul partilor, identitatea acestora, sa avizeze de legalitate acte juridice, etc. Toate aceste atributii pe care ati omis, probabil, sa le enumerati astfel cum sunt acestea prevazute in respectivul Statut, nu reprezinta altceva decat un paralelism legislativ intre doua profesii care se aseamana si se aduna, daca imi permiteti o astfel de exprimare.

    Asa cum am mentionat intr-un comentariu anterior, diferenta intre cele doua profesii – avocati si consilieri juridici – o face OMUL, ca persoana fizica – si nu PERSOANA JURIDICA. Si despre aceasta diferenta face vorbire tocmai Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Mai exact, fac trimitere la articolul in baza caruia avocatul apara drepturile si promoveaza interesele legitime ale omului.
    Asa ca, ce tine de persoana juridica ramane in terenul pe care isi desfasoara activitatea consilierii juridici.

    Pe de alta parte, va rog respectuos, nu mai invocati hotarari ale forului dvs tutelar – U.N.B.R. -, deoarece acestea nu sunt opozabile consilierilor juridici si nici altor categorii profesionale. Stiti de ce? Pentru ca acestea nu sunt acte normative de natura celor prevazute in Constitutia Romaniei, revizuita si republicata, nu sunt emise in temeiul Legii nr. 24/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si nici nu sunt publicate in Monitorul Oficial, Partea I.

    Ca sa va raspund la intrebarea dvs: un avocat bun sau un consilier juridic bun nu are nevoie sa fie asistat de cineva cu pregatire juridica corespunzatoare la nicio instanta de judecata. In acest context, apreciez ca procesul de aparare, asistare/reprezentare este acoperit, fara nicio alta formalitate.

    Insa:

    V-ati intrebat macar o secunda de ce si avocatii si consilierii juridici figureaza in COR la grupa „juristi”?
    V-ati gandit macar o clipa la cat de mult seamana cele doua profesii in privinta atributiilor reglementate prin legi distincte?

    Ce rezolvare intrevedeti la intrebarile formulate mai sus?

    Eu zic doar atat: Doamne ajuta la toata lumea si noua!

    Cu stima,

    Sanda Serban – membru CCJ Bucuresti

    • Domnișoară? De ce Domnișoară?

      Codul bunelor maniere spune că oricum după ce o femeie a depășit să zicem vârsta de 20 de ani, trebuie să fie numită doamnă, cu toate că nu ar fi încă măritată.

      Plus că acum de când avem protecția datelor cu un caracter personal, nici nu știu dacă cineva mai are voie – fără permisiunea expresă a persoanei în cauză – să mai dezvăluie într-un dialog/comentariu ce poate fi citit de mai multe persoane faptul că respectiva persoană nu este încă măritată. 😉

      • Casandra RADU spune:

        Nu m-am supărat. Cred ca este bine că acest aspect a fost pus în evidență. Astfel, prin punere în evidență, chestiunile își pot găsi rezolvarea dorită 😉

        • Nu reușesc să-mi dau seama doamna Radu dacă prin „rezolvarea dorită” vă referiți la faptul că astfel o domnișoară poate deveni mai ușor doamnă căsătorindu-se mai repede din moment ce lumea își dă seama că nu este încă măritată. 🙂

          Dacă asta ați dorit să spuneți (în glumă, evident), vă pot spune că eu am observat o predispoziție a bărbaților de a cere în căsătorie femeile care erau deja măritate și despre care se știa că sunt deja măritate. Cel puțin așa am pățit eu. 😉

          • Casandra RADU spune:

            Având în vedere interpretarea dată răspunsului meu eliptic, îngăduiți-mi să clarific faptul că „rezolvarea dorită” este simplă:
            Se respinge!
            Dacă mă întrebați ce anume se respinge, se va respinge în continuare, de fapt, se respinge tot! 🙂

    • Casandra RADU spune:

      Doamna consilier juridic,

      Am fost și eu, la un moment dat, pentru scurt timp, consilier juridic fiind obligația mea profesională să cunosc reglementările în materie. Fiind la o vârstă încă fragedă, memoria deocamdată mă ajută să îmi amintesc respectivele prevederi. Nu era vorba despre vreo omisiune, era vorba de a face aprecieri cu privire la modificare. Ceea ce a omis subsemnata, d-na Mazilu-Babel a punctat elegant, drept pentru care îi mulțumesc pentru insight-ul oferit. Opinez în sensul că diferența o face reglementarea, tradiția, practica și, respectiv, corepondențele cu dreptul muncii, corespondențe/interconexiuni/interdependențe care nu există în cazul profesiei de avocat.

      Haideți să vedem, împreună, reglementarea la care ați încercat să faceți trimitere, Statutul profesiei de avocat:

      Art. 1. – (1) Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare, funcţionare şi conducere autonome, stabilite în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Lege, şi ale prezentului statut.
      (2) Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale:
      a) principiul legalităţii;
      b) principiul libertăţii;
      c) principiul independenţei;
      d) principiul autonomiei şi descentralizării;
      e) principiul păstrării secretului profesional.

      Art. 2. – (1) Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi PERSOANELOR JURIDICE, de drept public şi de drept privat.

      Doamna consilier juridic, am să vă rog să nu apreciați, totuși în sensul că U.N.B.R. ar fi un așa-zis “for tutelar,” poate că dumneavoastră nu aveți o reprezentare a ceea ce înseamnă independența profesională a avocatului. De asemenea, referitor la opozabilitate, nu am invocat hotărâri și decizii ale U.N.B.R. ca argument în criticarea inițiativei legislative ci, dimpotrivă – probabil dacă ați fi parcurs atent articolul, ați fi observat. Pe de altă parte, dacă dumneavoastră aveți argumente valabile, vă rpg să mă combateți, în contradictoriu și nu rugându-mă “respectuos” să nu invoc argumente care nu sunt pe placul dumneavoastră. CU privire la natura administrativă/de juridicție specială, profesională a actelor emise de către U.N.B.R. v-aș propune să discutăm într-un alt cadru și eventual un alt moment.

      Cu privire la asistarea avocatului, din punctul meu de vedere, dacă aș avea orice altă speță, dintr-o altă ramură de drept decât dreptul penal – în condițiile în care ar avea un cert nivel de complexitate, în mod cert aș angaja un coleg avocat pentru mă asista și reprezenta în cauză. Nu sunt specialistă în proprietate intelectuală și probabil că nu aș excela nici în materia executării silite – este important să fii conștient de limitele tale mai ales în condițiile în care Statutul Profesiei de Avocat stipulează:

      Art. 133. – (1) În cazul în care se angajează să asiste şi/sau să reprezinte un client într-o procedură legală, avocatul îşi asumă obligaţii de diligenţă.
      (2) Avocatul trebuie să asiste şi să reprezinte clientul cu competenţă profesională, prin folosirea cunoştinţelor juridice adecvate, a abilităţilor practice specifice şi prin pregătirea rezonabil necesară pentru asistarea sau reprezentarea concretă a clientului.
      (3) AVOCATUL ESTE OBLIGAT SĂ SE ABŢINĂ SĂ SE ANGAJEZE ORI DE CÂTE ORI NU POATE ACORDA O ASISTENŢĂ ŞI O REPREZENTARE COMPETENTE.
      (4) Asistarea şi reprezentarea clientului impun diligenţă profesională adecvată, pregătirea temeinică a cauzelor, dosarelor şi proiectelor, cu promptitudine, potrivit naturii cazului, experienţei şi crezului său profesional.
      (5) În situaţii şi împrejurări care prezintă caracter de urgenţă pentru salvgardarea şi/sau protejarea drepturilor şi intereselor clientului, avocatul poate asista şi angaja clientul chiar şi în măsura în care în acel moment nu posedă o competenţă profesională adecvată cu natura cauzei, dacă prin întârziere s-ar aduce atingere drepturilor şi intereselor clientului. În astfel de situaţii avocatul se va limita doar la ceea ce în mod rezonabil este necesar potrivit cu circumstanţele şi cu prevederile legale.
      (6) Competenţa profesională adecvată presupune analiza şi cercetarea atentă a împrejurărilor de fapt, a aspectelor legale ale problemelor juridice incidente în situaţia de fapt, pregătirea adecvată şi adaptarea permanentă a strategiei, tacticilor, tehnicilor şi metodelor specifice în raport cu evoluţia cauzei, a dosarului sau a lucrării în care avocatul este angajat.

      Aveți o reglementare similară alin. 3 al art. 133 din Statutul Profesiei de Avocat?

      Cu privire la asemănări, distincții și alte întrebări, opinia mea este reliefată în articolul de mai sus. Vă mulțumesc pentru timpul și atenția pe care mi-ați acordat-o.

      • Sanda ȘERBAN spune:

        Doamna avocat,

        Va multumesc respectuos pentru efortul pe care l-ati depus in efectuarea unor copy/paste a unor articole din legea care guverneaza profesia dvs.

        Sunt fara cuvinte…

        Cu toate acestea, va invit inca de pe acum in acelasi spatiu virtual si peste 2 ani, cand veti avea ocazia de a va numara, probabil, printre proaspetii tineri absolventi ai I.N.P.P.A.

        Pana atunci, va propun sa-i lasati pe juristii cu vechime si mai experimentati in completari si modificari legislative sa semene ceea ce doresc in legatura cu cele atat de asemanatoare doua profesii cu denumiri diferite.

        Mult succes in cariera dvs.!

        Daca v-am gresit cu ceva,

        rog A SE IERTA, NU SE POATE CONDAMNA LA MOARTE!
        sau
        rog A SE IERTA NU SE POATE, A SE CONDAMNA LA MOARTE!

        Va las domniei voastre optiunea de a alege unde doriti sa punem virgula…

        P.S. Actualmente sunt student la a doua facultate cu profil economic… Dupa ce am pus punct vreme de 12 ani, acum merg la seminarii ca sa invat cum sa pun virgula, 🙂

        Cu deosebita stima,
        Sanda Serban – membru definitiv CCJ Bucuresti

        • Sanda ȘERBAN spune:

          Imi prezint scuzele de rigoare, deoarece nu am cunoscut ab initio ca ati absolvit cursurile I.N.P.P.A. la finele anului 2014, felicitari!

          Va urez cat mai multi ani in domeniul juridic si cat mai multa experienta practica, dar si gandire juridica aprofundata de natura sa va sprijine in interpretarea logica a evenimentelor legislative ce guverneaza zona socio-economica din tara noastra.

          Sanda Serban – membru definitiv CCJ Bucuresti

          • Casandra RADU spune:

            Doamna consilier,

            Vă mulțumesc pentru gândurile bune, nu este cazul să vă scuzați pentru motivul că nu cunoașteți anumite aspecte. Pentru rigurozitate și pentru a nu fi eliptici, precizez că sunt membru al Baroului București din 01.04.2005 iar titlul de avocat definitiv l-am dobândit la data de 01.04.2007, conform deciziei emise de Baroul București, în condițiile în care, într-adevăr, examenul de absolvire I.N.P.P.A. a fost susținut în 2014. Aceasta, urmare unei cereri în acest sens, întemeiată pe disp. art. 310 din Statutul profesiei de avocat pe care, însușindu-mi critica dumneavoastră, nu îl voi mai cita prin metoda copy/paste, lăsând pe cei interesați să efectueze cercetarea legislativă de rigoare.
            Din păcate sau din fericire, aspectul pe care l-ați prezentat nu se subsumează unui contra argument în combaterea argumentelor juridice pe care le-am expus. De vreme ce dumneavoastră aveți o experiență mult mai extinsă și, cum spuneați, diferența o face omul, desigur că veți putea răspunde cu argumente utile și pertinente, de logică juridică, la cele susținute mai sus.

        • Casandra RADU spune:

          Doamna consilier,

          Nu a fost un efort să selectez articolele de interes din lege, concludente pentru tema discuției noastre interprofesionale. Efortul a avut mai degrabă legat de momentul la care vă răspundeam, în sensul că era o oră târzie iar în zilele anterioare ca și azi, am beneficiat de foarte puține ore de somn,având o activitate solicitantă în instanță și nu numai.

          Cât despre a-i lăsa pe alții, nu cred că vreodată am încercat măcar să sugerez cuiva că ar trebui să tacă, mai ales că și eu îmi exercit dreptul constituțional prevăzut de art. 30 din Constituția României, căruia nu îi mai dau copy/paste aici deoarece sigur îl cunoașteți în profunzime. Pe de altă parte pot aprecia diversitatea, faptul că oamenii nu sunt la fel și nu gândesc la fel. Nu pot uita nici împrejurarea în care noi toți ne-am câștigat dreptul la liberă exprimare cu mari sacrificii și că în prezent, cenzura de orice fel este interzisă.

          Un alt aspect poate demn de menționat ar fi acela că “de la juriștii mai experimentați și cu vechime” avem toți pretenții și așteptări mari, raportat la rigurozitatea reglementărilor legislative.
          Prin urmare trebuie să-l citez pe distinsul domn Lucian FLORESCU, în interviul acordat la 23.11.2015, pentru Juridice.ro „Am semnalat încă de la apariția normei nu numai lipsa de salubritate intelectuală a textului legii privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, dar și inconsistența terminologică în ceea ce privește înțelesul acestuia. Acest fapt ce a creat în corpul profesional o stare de împotrivire aproape organică de a admite că o asemenea „producție” legislativă reglementează profesia de consilier juridic”.

          Din nefericire, participarea „juriștilor mai experimentați și cu vechime” nu garantează „salubritatea intelectuală a unui text de lege” și, în acest sens, putem enumera foarte multe acte normative, bunaoară Codul de procedură penală, care a bifat un număr record de excepții de neconstituționalitate admise a căror număr este în continuare în creștere.

          Deoarece pare a mi se reproșa lipsa unei certe vechimi (fără legătură cu vreun argument logico-juridic), voi cita un confrate avocat, doctor în drept care are atât experiența cât și vechimea relevante și care a spus despre noul cod de procedură penală: „După ce l-am citit, îmi venea să-l arunc la coșul de gunoi!” Nu îi voi dezvălui identitatea deoarece nu am mandat în acest sens. Una peste alta, parafrazez un alt mare avocat – multe din textele noastre legislative sunt “spețe triste” iar asta devine evident atunci când cercetăm reglementări legale europene a căror claritate, rigurozitate și previzibilitate sunt un deziderat pentru orice legiuitor, în condițiile în care “legiuitorul (n.r. – român) este prost,” ca să citez din pledoaria unui alt distins domn avocat, doctor în drept și profesor, avocat specializat în domeniul drepturilor omului.

          Dacă nu am fost explicită, menționez expres că vă invit la un “duel”, bazat pe argumente de fapt și de drept, în care singura armă este cuvântul și singura pedeapsă poate fi cel mult lezarea orgoliului profesional. Vă asigur că nimeni nu va fi condamnat la moarte, fie și pentru faptul că această pedeapsă nu există în legislația noastră.

    • Casandra RADU spune:

      Pentru rigurozitate, haideți să citim și alin. 3 al art. 2 din Legea 51/1995 „Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi JURIDICE în faţa instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice, care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale, în condiţiile legii.”

      Mai mult, și alin. următoare, (4) Orice persoană (n.r. – fizică și juridică, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul. (5) În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi într-un termen rezonabil (n.r. – fără excluderea pentru clienții persoane juridice).

  3. Cred că ar fi pertinent pentru acest articol să se citească atât motivarea CJUE în cauza C-550/10 P Akzo Nobel (redau un paragraf doar):

    47 Astfel, în pofida regimului profesional aplicabil în speță în temeiul dispozițiilor speciale din dreptul olandez, avocatul intern, indiferent de garanțiile de care dispune în exercitarea profesiei sale, nu poate fi asimilat unui avocat extern ca urmare a situației de salariat în care se află, situație care prin însăși natura sa nu permite avocatului intern să se îndepărteze de la strategiile comerciale urmate de angajatorul său și pune astfel în discuție capacitatea sa de a acționa în mod independent în exercitarea profesiei.

    48 Trebuie adăugat că, în cadrul contractului său de muncă, avocatului intern i se poate solicita să exercite alte sarcini, și anume, precum în speță, aceea de coordonator pentru dreptul concurenței, care pot avea o incidență asupra politicii comerciale a întreprinderii. Or, astfel de funcții nu pot decât să consolideze legăturile strânse ale avocatului cu angajatorul său.

    49 Rezultă de aici că, atât pentru motivul dependenței economice a avocatului intern, cât și ca urmare a raporturilor strânse cu angajatorul său, avocatul intern nu beneficiază în exercitarea profesiei de o independență comparabilă cu cea a unui avocat extern.

    Cât și concluziile AG în această cauză, disponibile aici: http://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf?doclang=RO&text=&pageIndex=0&part=1&mode=lst&docid=82839&occ=first&dir=&cid=51630

    Totodată, suplimentar, și concluziile AG în C-681/11:

    64. În primul rând, consilierea juridică trebuie obținută întotdeauna din partea unui avocat extern independent(36). Consilierea oferită de membrii serviciului juridic intern din cadrul unei întreprinderi sau al grupului nu poate, în niciun caz, să excludă vinovăția în cazul unei erori de drept, întrucât juriștii întreprinderii sunt în calitate de lucrători – chiar dacă au statutul de avocați interni(37) – direct dependenți de întreprinderea în cauză, iar opinia juridică furnizată de aceștia poate fi, prin urmare, imputată angajatorului lor. O întreprindere nu poate să își dea ea însăși mână liberă pentru posibilul său comportament anticoncurențial.

    http://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf?doclang=RO&text=&pageIndex=0&part=1&mode=lst&docid=134363&occ=first&dir=&cid=102342#Footref37

    Numai bine,
    MMB

    • Casandra RADU spune:

      Stimată doamnă, ați pus punctul pe „i”.

      • Cu mare placere.

        Precizări suplimentare:

        1. respectiva cauză este de fapt C-550/07 P și nu C-550/10 P (în 2010 s-a pronunțat hotărârea – de acolo și eroarea mea)

        Iar linkul este aici:
        http://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf?doclang=RO&text=&pageIndex=0&part=1&mode=lst&docid=82839&occ=first&dir=&cid=893124

        2. Miza în Akzo Nobel era necesitatea de a dovedi faptul că un consilier juridic este ca un avocat și atunci corespondența dintre consilierul juridic și compania ar beneficia de secretul profesional – limită la investigația condusă de Comisie pentru a-i sancționa cu câteva zeci de milioane de euro (sau poate chiar sute de milioane) – în cauza AKzo Nobel mai avem și faptul că un avocat s-a putut angaja ca un consilier juridic (ceea ce e tare interesant)

        3. pentru motivarea Tribunalului UE de ce nu putem pune semnul egal între consilierul juridic și avocat din perspectiva secretului profesional, a se vedea aici: http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=62941&pageIndex=0&doclang=ro&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=894174

        Redau părțile pertinente:

        165 Documentele din seria B includ, în afara documentelor manuscrise, care au fost deja examinate, o corespondență purtată prin mesaje electronice, în mai și în iunie 2000, între directorul general al Akcros Chemicals și domnul S., un avocat înscris în baroul olandez care, la momentul la care s‑au petrecut faptele, era membru al serviciului juridic al Akzo Nobel, unde îndeplinea în primul rând rolul de coordonator în legătură cu dreptul concurenței.

        166 În primul rând, în legătură cu principala argumentare a reclamantelor, trebuie subliniat că, în Hotărârea AM & S, Curtea a hotărât în mod expres faptul că protecția acordată de dreptul comunitar, în cadrul aplicării Regulamentului nr. 17, în temeiul confidențialității comunicărilor între avocați și clienți, nu se aplica decât în măsura în care acești avocați erau independenți, mai exact nu erau legați de clientul lor printr‑un raport de muncă (punctele 21, 22 și 27 din hotărâre). Această cerință referitoare la poziția și la calitatea de avocat independent care trebuie îndeplinită de către consilierul de la care provine corespondența susceptibilă să fie protejată este bazată pe o concepție a rolului avocatului, considerat colaborator al justiției și chemat să furnizeze, în deplină independență și în interesul superior al acesteia, asistența legală de care clientul are nevoie (Hotărârea AM & S, punctul 24).

        167 Prin urmare, Curtea a exclus în mod expres comunicările cu consilierii juridici de întreprindere, și anume consilierii legați de clientul lor printr‑un raport de muncă, de la protecția principiului confidențialității. În plus, trebuie subliniat că această excludere a fost decisă cu bună știință de către Curte, având în vedere că această chestiune a fost îndelung dezbătută în cursul procedurii judiciare, iar avocatul general Sir Gordon Slynn propusese în mod expres în concluziile prezentate în cauza în care s-a pronunțat această hotărâre ca avocatul legat printr‑un contract de muncă, dar care rămânea membru al profesiei și supus normelor de disciplină și deontologie, să beneficieze de același tratament ca și avocații independenți (Concluziile avocatului general Sir Gordon Slynn prezentate în cauza în care s-a pronunțat Hotărârea AM & S, citată anterior, Rec., p. 1655).

        168 Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că, spre deosebire de ceea ce susțin reclamantele și unii dintre intervenienți, Curtea a definit în Hotărârea AM & S conceptul de avocat independent într‑un mod negativ, în măsura în care a solicitat ca acesta să nu fie legat de clientul său printr‑un raport de muncă (a se vedea punctul 166 de mai sus), iar nu în mod pozitiv, în temeiul apartenenței la un barou sau al obligativității respectării normelor de disciplină și privind deontologia profesională. Astfel, Curtea consacră criteriul asistenței legale furnizate „în deplină independență” (Hotărârea AM & S, punctul 24), pe care o consideră ca fiind cea furnizată de un avocat care este din punct de vedere structural, ierarhic și funcțional un terț în raport cu întreprinderea care beneficiază de această asistență.

        169 Prin urmare, trebuie respinsă argumentarea invocată în principal de reclamante și trebuie să se concluzioneze că acea corespondență dintre un avocat care este legat de Akzo Nobel printr‑un raport de muncă și un director aparținând societății acestui grup nu este protejată prin confidențialitate, astfel cum este definită aceasta în Hotărârea AM & S.

        4. pentru hotărârea AM&S (Hotărârea Curții din 18 mai 1982, AM & S/Comisia (155/79, Rec., p. 1575) a se vedea:

        4.1. pentru engleză, aici: http://curia.europa.eu/juris/showPdf.jsf?text=&docid=90571&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=897996

        4.2. pentru franceză, aici: http://curia.europa.eu/juris/showPdf.jsf?text=&docid=90571&pageIndex=0&doclang=FR&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=897996

  4. Casandra RADU spune:

    Multumesc d-na consilier juridic Sanda Serban pentru invitația dvs. de 8 Martie pe care o voi onora cu drag.
    Mulțumesc domnule Udrescu pentru articolul dvs. – https://www.juridice.ro/420795/inadvertente-intre-contencios-si-penal-considerente-legate-de-aplicarea-interdisciplinara-a-legislatiei-in-raporturile-de-drept-fiscal.html
    Mulțumesc tuturor celor care au acordat atenție subiectului.
    „Pay it forward”.

  5. Casandra RADU spune:

    Lecția TRECUTULUI pe care unii aleg să o uite
    La data de 21.01.2016, actuala propunere a primit aviz favorabil de la Consiliul legislativ – cu nr. 55/21.01.2016 (http://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=b695&an_cls=2015).
    ATENȚIE – Fostul proiect, din 2010 criticat la acel moment de Iulian URBAN (https://www.juridice.ro/106669/proiect-de-lege-prin-care-consilierii-juridici-care-nu-lucreaza-la-stat-nu-vor-mai-fi-recunoscuti.html) a fost „promovat de acesti parlametari – Senatori şi Deputaţi, [Rădulescu Şerban – senator PD-L; Amet Aledin – deputat UDTTMR (minoritati); Dugulescu Marius Cristinel – deputat PD-L; Giurgiu Mircia – deputat PD-L; Grosaru Mircea – deputat RO.AS.IT (minoritati); Gurzău Adrian – deputat PD-L; Ignat Miron – deputat CRLR (minoritati); Itu Cornel – deputat PSD; Lubanovici Mircea – deputat PD-L; Movilă Petru – deputat PD-L] vine sa aduca o adevarata nebunie care tulbura Justitia romana”, conform aritcolului anterior menționat.
    La o căutare pe web-site-ul Senatului, găsim, înregistrat cu nr. L401/2010, propunerea legislatvă, respinsă de Senat la 19.10.2010 (http://www.senat.ro/FisaSenator.aspx?ParlamentarID=5fe81308-92bf-4bb6-90a9-4676878ab640).
    ÎN EXPUNEREA DE MOTIVE CE ESTE DISPONIBILĂ LA ADRESA http://WWW.SENAT.RO/LEGIS/LISTA.ASPX?NR_CLS=L401&AN_CLS=2010 SE FACE VORBIRE DESPRE „INDEPENDENȚA TOTALĂ” A CONSILIERULUI JURIDIC IAR ÎN FORMA INIȚIATORULUI PRACTIC ESTE VORBA DESPRE O “CLONARE” A PROFESIEI DE AVOCAT SUB DENUMIREA DE PROFESIE DE CONSILIER JURIDIC DAR CU UN STATUTU SIMILAR CU CEL AL… MAGISTRAȚILOR .
    Struțo-cămila legislativă…
    Este trist când oamenii trebuie să învețe din propriile lor greșeli, în loc să învețe din experiența altora dar și mai trist când nu învață nici măcar din propia lor experiență. A spus cineva – președintele Uruguay-ului, Jose Mujica – o vorbă mare și anume că omul este ca niciun alt animal fiindcă niciun animal nu se lovește în repetate rânduri, de aceeași pietricic (https://www.youtube.com/watch?v=4GX6a2WEA1Q) în documentarul „HUMAN”, ce merită a fi urmărit de cei care conduc statele, de cei care sunt în subordinea lor și de către cei care sunt peste toți și toate.

    Alte link-uri către subiect:
    https://www.juridice.ro/416155/propunere-legislativa-privind-profesia-de-consilier-juridic.html
    https://www.juridice.ro/419038/succinta-critica-a-propunerii-de-modificare-a-legii-consilierilor-juridici.html
    https://www.juridice.ro/420804/pozitia-consilierilor-juridici-cu-privire-la-proiectul-de-modificare-si-completare-a-legii-consilierilor-juridici.html
    https://www.juridice.ro/420467/proiectul-de-lege-pentru-modificarea-legii-nr-5142003-privind-organizarea-si-exercitarea-profesiei-de-consilier-juridic-motiv-de-cugetare.html

  6. Casandra RADU spune:

    „Profesia liberală presupune furnizarea unui serviciu de mare valoare cu un caracter profund intelectual în baza unei formări profesionale de un nivel înalt academic, existența unui interes general legat de prestarea serviciului respectiv, exercitarea activității în mod independent din punct de vedere profesional și economic, furnizarea de servicii cu titlu personal, pe propria răspundere și în mod independent din punct de vedere profesional, existența unei relații de încredere între client și furnizor, accentul fiind pus mai degrabă pe furnizarea celor mai bune servicii posibile în beneficiul clientului, iar nu pe maximizarea profitului, respectarea unor reglementări profesionale etice, stricte și clar definite.” (Avizul comitetului Economic și Social European pe tema „Rolul și viitorul profesiilor liberale în societatea civilă europeană a anului 2020” – 2014/C 226/02, pct. 2.7)

    http://sab-lex.ro/comunicat-din-26-01-2016-punct-de-vedere-cu-privire-la-propunerea-legislativa-de-modificare-si-completare-a-legii-nr-5142003-privind-organizarea-si-exercitarea-profesiei-de-consilier-juridic-si-a/

    https://www.juridice.ro/422278/societatea-avocatilor-din-bucuresti-ia-pozitie-ref-propunerea-legislativa-privind-profesia-de-consilier-juridic.html

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate