România la CEDO: cauza pendinte ETICA. Ridicarea de documente și onorarii de la sediul unui notar, declarațiile luate personalului notarial pentru fapta unui client, secretul profesional și dreptul de proprietate
4 ianuarie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Secția a treia, CEDO
Cererea nr. 43190/10
Biroul notarial public ETICA împotriva României
introdusă în 17 iunie 2010 și comunicată în 1 septembrie 2015
1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):
Reclamanta, ETICA, este o persoană juridică cu sediul principal în București.
În 23 decembrie 2007 aproximativ treizeci de polițiști au pătruns în sediul reclamantei, care este un birou notarial public. Aceștia au spus recepționistului că erau clienți. Recepționistul le-a cerut să părăsească sediul, însă aceștia au refuzat.
După o anumită perioadă de timp doi dintre polițiști s-au identificat și au confiscat un contract de vânzare-cumpărare în original, semnat de către doi terți și care fusese autentificat în cadrul biroului reclamantei. Aceștia au confiscat de asemenea numeroase documente, incluzând cele în original, cu privire la terții deja menționați. Mai mult decât atât, polițiștii au confiscat onorariile și taxele plătite de acești doi terți pentru serviciile oferite de reclamantă: conform procesului-verbal, aceștia au confiscat 8.943 € reprezentând impozitul pe venit plătit de terții vânzători ai proprietăților imobiliare și 15.735 € reprezentând taxe notariale și taxa pentru înscrierea vânzării în cartea funciară.
În 23 aprilie 2008 reclamanta a depus plângere penală împotriva celor doi polițiști pentru violare de domiciliu și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. În 31 august 2009 un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât niciun act contrar legii nu a fost comis.
Reclamanta a atacat această rezoluție în fața Curții de Apel București. S-a susținut că polițiștii au pătruns în sediu cu încălcarea articolului 27 alineatul 2 litera b) din Constituția României. Polițiștii nu urmăreau să protejeze proprietatea altor persoane și, în orice caz, ar fi putut face acest lucru prin luarea măsurilor necesare de indisponibilizare a bunului. De asemenea, polițiștii au pătruns în sediu și au rămas în interiorul acestuia după terminarea programului de lucru.Mai mult decât atât, aceștia au confiscat în mod ilegal onorariile cabinetului notarial. De asemenea, nu au inclus în procesul-verbal redactat în ziua incidentelor obiecțiile reprezentanților privind prezența polițiștilor la sediu, confiscarea onorariilor și interogarea personalului.
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul reclamantei printr-o hotărâre finală din data de 25 ianuarie 2010. Aceasta a argumentat, printre altele, că polițiștii au acționat în contextul unei anchete penale inițiate împotriva unor terți pentru fraudă imobiliară și totodată în cadrul funcțiilor lor.Aceștia au intrat în sediul reclamantei, s-au identificat și au cerut reprezentantului să predea toate documentele care aveau legătură cu contractul de vânzare-cumpărare semnat de terții vizați de ancheta penală. Reprezentantul societății reclamante a semnat procesul-verbal redactat în ziua incidentelor fără nicio mențiune iar acesta conține o descriere detaliată a documentelor și totalul sumei de bani confiscate. Conform articolelor 96, 97 și 202 din Codul de procedură penală românesc, polițiștii dispun de competența de a efectua operațiuni în vederea identificării și investigării unor fapte contrare legii, având și îndatorirea de a aduna și confisca probele relevante. Orice persoană fizică și morală avea îndatorirea de a preda probele respective. Ca urmare, polițiștii au acționat în conformitate cu dispozițiile legale. Argumentele reclamantei conform cărora polițiștii ar fi intrat în sediu în afara programului de lucru și ar fi confiscat ilegal documente, taxe și onorarii au fost neîntemeiate. De asemenea, argumentele reclamantei conform cărora declarațiile luate personalului de către polițiști ar fi încălcat regulile privind confidențialitatea profesională au fost nefondate atât timp cât informațiile furnizate de aceste persoane nu au condus la audierea lor ca martori.
2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:
Articolul 27 din Constituția României prevede, printre altele, că nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, cu excepția situației în care viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane ar fi în pericol.
Articolele 96, 97, 99 și 202 din vechiul Cod de procedură penală prevăd, printre altele, că organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.
Orice persoană juridică sau persoană fizică are îndatorirea de a preda orice astfel de obiect sau înscris la cererea autorităților care efectuează ancheta.
Dacă obiectul sau înscrisul a fost confidențial sau secret, mijlocul de probă ar fi trebuit să fie predat în condiții care să permită protejarea caracterului secret sau confidențial. Dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ridicarea silită. Autoritățile trebuie să adune informațiile și dovezile necesare soluționării cauzei.
Articolul 29 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale prevede că notarii publici şi personalul birourilor notariale au obligaţia să păstreze secretul profesional și le este interzis să dezvăluie informații și să permită accesul la documente altor persoane decât părțile, moștenitorii sau reprezentanții legali sau celor care justifică un drept sau interes legitim.
3. Capete de cerere:
3.1. Reclamanta invocă Articolul 8 din Convenție, susținând că prin pătrunderea ilegală a polițiștilor în sediu și confiscarea înscrisurilor, taxelor notariale și onorariilor, și prin interogarea personalului biroului notarial i s-a încălcat dreptul la viață privată şi de familie, la domiciliu şi corespondenţă. În plus, s-a adus astfel atingere obligației sale de a păstra secretul profesional.
3.2. Reclamanta susține că s-a încălcat dreptul la proprietate prevăzut de articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenție prin confiscarea ilegală a taxelor și onorariilor notariale încasate pentru munca efectuată de personalul biroului notarial public.
4. Intrebări adresate părților:
4.1. A avut loc o încălcare a dreptului reclamantei la viață privată şi de familie, la domiciliu şi corespondenţă prevăzut de articolul 8 din Convenție?
4.2. A avut loc o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei prevăzut de articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenție prin confiscarea de către polițiști a onorariilor și taxelor notariale încasate pentru munca efectuată de personalul biroului notarial?
4.3. Dacă se reține încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a fost încălcarea realizată în conformitate cu condițiile impuse de articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenție, așa cum au fost interpretate în jurisprudența Curții?
Adina Mihalache
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova (coordonator proiect)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
