Întrebare preliminară cu privire la noțiunea de grup independent de persoane
11 ianuarie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Judecătorul suprem de contencios administrativ din Letonia se întreabă cu privire la noțiunea de grup independent de persoane. (C-326/15)
Situația de fapt:
1. posibilitatea ca un grup independent de persoane în sensul directivei TVA să existe și atunci când membrii acestui grup sunt stabiliți în diferite state membre ale Uniunii Europene în care dispoziția menționată a fost transpusă prin adăugarea a diverse cerințe care nu sunt compatibile între ele;
2. posibilitatea ca un stat membru să aibă competența de a restrânge dreptul unei persoane impozabile de a aplica scutirea prevăzută de dreptul UE în cazul în care persoana impozabilă a respectat toate cerințele pentru aplicarea scutirii în statul său membru, însă în legislațiile naționale ale statelor membre din care provin ceilalți membri ai grupului dispoziția respectivă a fost transpusă prin introducerea unor restricții care limitează posibilitatea persoanelor impozabile din alte state membre de a aplica în propriul stat membru scutirea respectivă de la taxa pe valoarea adăugată;
3. posibilitatea ca scutirea să poată fi aplicată unor servicii oferite în statul membru al destinatarului acestora, care este persoană impozabilă în scopuri de TVA, în cazul în care prestatorul de servicii, persoană impozabilă în scopuri de TVA, a aplicat taxa pe valoarea adăugată pentru aceste servicii în alt stat membru, în conformitate cu regimul general, și anume considerând că taxa pe valoarea adăugată pentru respectivele servicii era datorată în statul membru al destinatarului acestora;
4. posibilitatea ca prin „grup independent de persoane” să se înțeleagă o persoană juridică distinctă, a cărei existență trebuie dovedită prin intermediul unui acord specific de constituire a grupului independent de persoane;
5. în cazul în care totuși definiția de la punctul 4 nu se confirmă, posibilitatea ca acest grup independent să fie un grup de întreprinderi afiliate în cadrul căruia, în contextul activității sale economice obișnuite, se prestează reciproc servicii de asistență pentru desfășurarea activităților lor comerciale;
6. posibilitatea ca existența unui astfel de grup să poată fi dovedită prin intermediul contractelor de prestări servicii care au fost încheiate sau prin intermediul documentelor cu privire la prețurile de transfer;
7. persoana impozabilă a aplicat operațiunilor o majorare, în conformitate cu cerințele legislației în materie de impozitare directă din statul membru în care este stabilit;
8. posibilitatea ca scutirea de TVA să poată fi aplicată și serviciilor prestate într-o țară terță;
9. aflarea dacă membrul unui grup independent de persoane care prestează servicii în cadrul grupului pentru alți membri ai acestuia, poate fi considerată ca fiind o persoană impozabilă dintr-o țară terță.
Dispoziții incidente: articolele 132 alineatul (1) litera (f) și 196 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată:
Articolul 132 (extras)
(1) Statele membre scutesc următoarele tranzacții:
(f) prestarea de servicii de către grupuri independente de persoane, care efectuează o activitate scutită de TVA sau pentru care nu sunt persoane impozabile, în scopul prestării către membrii lor a serviciilor necesare în mod direct desfășurării activității respective, atunci când grupurile în cauză se rezumă să solicite membrilor lor rambursarea exactă a părții lor din cheltuielile comune, cu condiția ca scutirea respectivă să nu fie susceptibilă de a cauza denaturări ale concurenței;
Articolul 196
TVA este datorată de orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA și căreia îi sunt prestate serviciile prevăzute la articolul 44, atunci când serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul statului membru respectiv.
Pertinența pentru România: Considerăm că dispozițiile incidente de drept UE au fost transpuse în România prin articolele 292 alineatul (1) litera q) și 307 alineatul (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, modificată și completată de Ordonanța de urgență nr. 41/2015, Ordonanța de urgență nr. 57/2015, Ordonanța de urgență nr. 50/2015 și prin Legea nr. 358/2015:
CAPITOLUL IX: Operaţiuni scutite de taxă
Art. 292: Scutiri pentru anumite activităţi de interes general şi scutiri pentru alte activităţi (extras)
(1) Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă:
q) prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale căror operaţiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii lor de servicii direct legate de exercitarea activităţilor acestora, în cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea cotei-părţi de cheltuieli comune, în limitele şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice şi în condiţiile în care această scutire nu este de natură a produce distorsiuni concurenţiale;
CAPITOLUL XI: Persoanele obligate la plata taxei
Art. 307: Persoana obligată la plata taxei pentru operaţiunile taxabile din România (extras)
(2) Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România conform art. 278 alin. (2) şi care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în România conform art. 316 alin. (4) sau (6).
Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova
Adina Mihalache
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
