Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Rolul părților în procesul de mediere
11.01.2016 | Ilie DORIN

JURIDICE - In Law We Trust

Persoanele aflate intr-un conflict iau denumirea de parti, in legislatia privind medierea. Legea Medierii nr. 192/2006, inca din art. 1, stipuleaza termenul de “parti”, iar la art. 2 denumeste partile dintr-o mediere ca fiind persoanele fizice sau juridice aflate intr-un conflict ce priveste drepturi/bunuri negociabile.

Partile in procesul de mediere sunt persoanele fizice sau juridice care au apelat la un mediator, in vederea solutionarii amiabile a conflictului dintre ele. Partile din conflictul supus medierii devin, prin implicarea in procedura medierii, negociatori directi ai drepturilor si intereselor lor, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza.

Este notabila si foarte importanta pozitia partilor in mediere, pozitie pe care orice mediator trebuie sa o explice persoanelor pe care le mediaza. Aceasta obligatie a mediatorului de a clarifica pozitia partilor in procesul de mediere, precum si rolul lor in procesul de negociere, ce are loc in timpul medierii, subzista in obligatia generala a fiecarui mediator de a informa partile cu privire la aspectele generale si particulare ale medierii – arhicunoscuta sedinta de informare privind medierea. In aceasta sedinta preliminara discutiilor pe fond, mediatorul si partile isi clarifica fiecare pozitiile si rolurile, mediatorul putand pune intrebari partilor privitor la pozitia lor in conflict, drepturile incidente in conflict, puterea partilor de a dispune de aceste drepturi si alte chestiuni privind procedura, efectele si avantajele medierii. Aceste aspecte de informare pot fi readuse in discutie de mediator, daca considera ca este necesar, pe tot parcursul medierii.

Confuzia multor parti privind rolul lor in mediere si rolul mediatorului mi-au ingreunat deseori misiunea de mediator in timpul discutiilor. Desi, in sedinta de informare, le aduceam la cunostinta rolul si pozitia mea si rolul si pozitiile lor in proces, o simpla aducere la cunostinta nu era suficienta ca ele sa constientizeze rolul lor de negociatori ai drepturilor lor si sa actioneze ca atare.

Mentionez ca prezenta avocatilor in mediere usureaza procesul de mediere si da o nota speciala acestuia. Un proces de mediere, in care partile sunt asistate sau reprezentate de avocati, este deosebit de un proces de mediere unde partile vin singure si trebuie “educate” privind procesul de mediere. (Reprezentarea partilor in mediere se poate face de catre avocati ori alte persoane, doar prin procura notariala speciala, conform art. 52 alin. (2) din aceeasi Lege.).

Partile din mediere au deseori impresia ca ele trebuie sa convinga mediatorul ca ceea ce spun ele este adevarat, este echitabil, este logic, este corect, este aplicabil la situatie. Ce trebuie sa stie aceste persoane este ca, in mediere, nu mediatorul trebuie convins de verosimilitatea sau corectitudinea unei negocieri ori unei aprecieri in speta data, ci partea cu care se negociaza – ea trebuie convinsa. Mediatorul asista si faciliteaza discutiile si negocierile si le exploreaza dintr-o pozitie neutra, partile fiind cele care isi aroga anumite aspecte de pus in discutie si negociat. Negociatorii in mediere sunt partile. Partile isi negociaza fata in fata si in fata mediatorului drepturile/bunurile/interesele lor. Mediatorul asista la aceasta negociere si o incurajeaza ca proces, dar nu ca si continut, fiind neutru si dezinteresat de obiectul negocierii propriu-zise – drepturi, bunuri, interese. Mediatorul nu este interesat de obiectul negocierii, cat este interesat de modul negocierii si de procesul de negociere pe care trebuie sa il sustina si sa amplifice sau simplifice discutiile partilor, in functie de directia pe care o ia medierea la un moment dat. Rolul partilor este sa comunice cat mai mult si cat mai bine intre ele sau intre ele si mediator, iar mediatorul trebuie sa pregateasca mereu acest teren de discutii, sa fie capabil sa dezvolte discutiile prolifice medierii sau sa inchida discutiile sterile.

Rolul partilor de negociatori ai drepturilor si intereselor lor este un rol destul de greoi, mai cu seama la persoanele care nu au mari cunostinte in negociere ori care nu stiu sa isi apere drepturile, nestiind continutul ori valoarea lor. Cand o astfel de parte se arata ca fiind prea slaba in comparatie cu cealalta parte din conflict, mediatorul observa imediat un dezechilibru de forte si indruma partea mai slaba sa isi angajeze un avocat sau sa vina in urmatoarea sedinta de mediere cu o persoana care sa o sustina in negociere si care sa o ajute, deci, in procesul de mediere. Obligatia mediatorului, cand vede aceasta disproportie de forte in timpul medierii, trebuie sa fie activata de indata, altfel medierea tinde sa esueze. Partea slaba isi vede neputinta si slabiciunea si cedeaza discutiilor, putand alege sa renunte la mediere. O astfel de mediere poate fi salvata daca mediatorul intervine activ si isi respecta obligatia legala impusa de art. 30 alin. (2) din Legea Medierii, care spune ca “mediatorul trebuie sa asigure un permanent echilibru intre parti”. Suspendarea medierii de catre mediator si indrumarea partii mai slabe sa isi intareasca pozitia este un pas necesar, pentru ca finalul medierii sa fie o intelegere amiabila.

Daca partile trebuie sa se convinga intre ele privind negocierea, acest fapt nu inseamna ca mediatorul trebuie sa fie strain de discutii si obiectul negocierii. Mediatorul trebuie sa fie doar neutru cu privire la vreun interes in cauza, dar el trebuie sa cunoasca ce se negociaza, ca astfel sa poata ajuta negocierea. Mediatorul poate interveni activ in procesul de mediere prin incurajarea tehnicilor de argumentare si de negociere folosite de parti, sau puse in discutie chiar de mediator, totul intr-un mod impartial, adica sa favorizeze ambele parti deopotriva. Impartialitatea mediatorului consta in a fi la fel de echidistant fata de fiecare parte din mediere sau, altfel spus, in a nu fi de partea unuia sau a altuia in negociere.

Rolul partilor este, astfel, de a se pregati pentru un proces de negociere. Cum te pregatesti pentru o negociere? Intai iti stabilesti obiectul negocierii la modul general: o succesiune, drepturi  si obligatii parintesti, daune materiale sau morale daca vorbim de o mediere in materie penala, etc. Dupa ce partea isi stabileste obiectul negocierii, etapa a doua este defalcarea/impartirea obiectului pe cadre sau etaje si, mai apoi, de stabilire a prioritatilor in mediere. Ce vrea cu orice pret si la ce este dispusa sa renunte, fiind sau nefiind in aria sa de interese majore sau minore. Cu alte cuvinte, partea isi stabileste interesele majore si minore, putand face chiar o scara a lor. Intre aceste interese vor fi unele stringente, care nu vor putea fi cedate ori compensate, si unele care vor putea fi cedate sau la care se va renunta cu usurinta, pur si simplu, sau in schimbul unei alte renuntari de la partea cu care negociaza in mediere.

Ce este foarte important pentru procesul de mediere, este ca aceste interese sa se grefeze pe anumite nevoi ale persoanei care le fixeaza. Acest fapt da medierii o nota specifica de proces bazat pe interese si nevoi net diferit de alte moduri de solutionare amiabila a conflictelor de tipul tranzactiei, concilierii, etc. De exemplu, daca eu am interesul sa culeg dintr-o mostenire un apartament in Vitan, dar am o casa in Primaverii si persoana cu care negociez, mostenitoare si ea cu mine, doreste sa ii parvina ei apartamentul din Vitan, deoarece ea locuieste cu chirie prin Afumati, este de la sine inteles ca, desi ambii avem interesul sa luam apartamentul din Vitan, nevoia celeilalte parti este mai stringenta decat a mea, este o nevoie de habitatie, pe cand la mine nu este o nevoie de acest tip. Ca parte in mediere va trebui sa fiu atent atat la interesele comune, cat si la interesele care nu se suprapun, dar si la fondul acestor interese si anume la nevoile din spatele lor.

Nevoile din spatele intereselor fiecarei parti din mediere trebuie reliefate de aceasta catre cealalta parte cu care negociaza si de catre mediator, pentru ca toti cei implicati in discutii sa poata intrevedea o gradatie a necesitatilor fiecarei persoane. Mediatorul trebuie sa exploreze cu partile aceasta zona a nevoilor si necesitatilor fiecarei persoane din mediere in fata celeilalte, pentru ca astfel solutiile la conflict devin mai vizibile si se concretizeaza pe parcursul discutiilor. De notat este faptul ca solutiile din timpul negocierii sunt doar posibile intelegeri, variante de lucru, care vor trebui discutate si negociate ca abia apoi sa fie aleasa o solutie amiabila finala, o intelegere transcrisa in acordul de mediere.

Rolul partilor in mediere este si acela de a-si expune viziunea lor personala despre conflict, relatarea conflictului asa cum este stiut de fiecare. Uneori, din lipsa de comunicare sau dintr-o comunicare deficienta partile in fata mediatorului, ajung sa se inteleaga din prima sedinta de mediere. Astfel, la prima intalnire cu mediatorul, isi dau seama ca ceea ce vrea fiecare este potrivit si pentru celalalt si, deci, interesele lor nu se suprapun, ci se completeaza, ceea ce duce la solutionarea conflictului de la sine, doar prin simpla comunicare eficienta a ceea ce vrea fiecare. Alteori, mediatorul poate vedea cum partile, fata in fata, spun acelasi lucru in mod deosebit sau acelasi lucru cu anumite detalii lipsa ori in plus, comparand naratiunea unei parti cu naratiunea altei parti si observa din primele relatari ale partilor punctele sensibile ale fiecaruia, stiut fiind faptul ca ceea ce se ascunde dintr-o naratiune este un punct sensibil si demn de luat in calcul la un moment dat in mediere.

Pe langa toate acestea, obligatia partilor in mediere este de a fi de buna-credinta pe tot parcursul medierii. De buna-credinta la semnarea contractului de mediere (contract ce deschide procesul de mediere si angajeaza partile la discutii), de buna-credinta la relatarea conflictului, de buna-credinta la discutarea si analiza conflictului, de buna-credinta la discutarea intereselor si nevoilor lor, de buna-credinta la negocierea de solutii, de buna-credinta la semnarea acordului de mediere (document ce transcrie exact intelegerea partilor ca urmare a medierii), de buna-credinta la indeplinirea sarcinilor la care se angajeaza fiecare in urma medierii.

In concluzie, partile in procesul de mediere trebuie sa se convinga intre ele ca ceea ce vor si ceea ce negocieaza le trebuie si li se cuvine, sa argumenteze acest fapt, sa stie sa castige cat mai mult in urma procesului de negociere cu partea negociatoare, sa stie sa apeleze la ajutorul mediatorului atunci cand se afla intr-un impas al discutiilor sau al negocierii propriu-zise. Sa cunoasca bine drepturile si interesele incidente in conflict. Sa isi expuna cat mai explicit punctele de vedere referitoare la conflict sau la aspectele defalcate ale acestuia. Sa stie sa isi expuna nevoile lor in cauza si sa le foloseasca corespunzator in discutii. Sa stie sa asculte si cealalta parte negociatoare, ca din expunerile acesteia sa isi creeze o noua viziune despre solutiile la conflict, solutii care trebuie sa multumeasca fiecare parte aflata in negociere pentru a putea fi luate in calcul. In astfel de negocieri, partile au rolul de a cunoaste si arta cedarii, sau, altfel spus, arta prin care cedand ceva il putem sensibiliza pe celalalt si astfel putem castiga si genera noi si noi variante de solutii la conflict.

Partile trebuie sa stie ca viziunea si pretentiile lor trebuie sa fie flexibile si deschiderea spre noi variante de lucru este o etapa normala si necesara in mediere. A veni cu varianta ta de acasa este doar un prim pas spre negociere, iar o pozitie fixa in mediere duce la o imposibilitate de negociere si, deci, de mediere. Cuvintele cheie in mediere sunt flexibilitate, comunicare, ascultarea celuilalt, acceptarea de noi perspective si noi puncte de lucru.

Cunoasterea de catre parti a rolului lor in mediere conduce la desfasurarea unui proces de mediere in bune conditii si cu o prolificitate mare. O mediere reusita se datoreaza deopotriva partilor si mediatorului. Implicarea partilor da o nota de forta medierii; medierea nu poate avea loc, fara implicarea activa a partilor; gradul de implicare a partilor reda si gradul de disponibilitate a acestora in analiza conflictului si negocierea solutiilor la conflict. Implicarea partilor si a mediatorului conduce, fara dar si poate, la o intelegere amiabila sustenabila si durabila, avand in vedere ca majoritatea conflictelor care vin la mediator nu au nevoie de solutii de azi pentru maine, ci au nevoie de solutii pe termen mediu si lung. Acesta este dezideratul medierii: solutii sustenabile si durabile, multumitoare si satisfacatoare pentru toate partile din conflict.

Dorin Ilie
Mediator

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.