Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





România la CEDO: cauza Horhat. Fonduri europene, scoaterea de sub urmărire penală cu amendă achitată, reînceperea urmării penale. UPDATE: Hotărârea CEDO (condamnare la 5.000 de euro daune, fapta DNA)
06.03.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

06 martie 2020: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în complet de comitet de trei (Faris Vehabović, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni) și deci în unanimitate, a constat că a fost o încălcare a lui ne bis in idem. Statul a fost condamnat la plata a 5.000 de euro daune morale și a unor cheltuieli de judecată în cuantum de peste o mie și jumătate de euro:

39. It is clear from the decision of 9 August 2007 rendered in the present case that the reopened proceedings arose from the same facts as those forming the basis of the decision of 5 December 2006. The superior prosecutor made her decision on the basis of the same case file as the lower prosecutor, no new evidence having been adduced and examined. The reopening of the case was therefore not justified by the emergence of new or newly discovered facts.
40. Moreover, it appears from the decision of 9 August 2007 that the reopening of the proceedings was justified by the superior prosecutor’s different assessment of the circumstances of the case, which in her view should have given rise to criminal rather than “administrative” liability on the applicant’s part. However, the decision does not include any mention of any need to remedy a breach of a procedural rule or a serious omission in the proceedings or in the investigation conducted by the lower prosecutor. The reopening of the criminal proceedings was thus not justified by a fundamental defect in the previous proceedings.
41. Having regard to the foregoing, the Court takes the view that the reasons given by the superior prosecutor to justify the reopening of the proceedings on the basis of the decision of 9 August 2007 are at variance with the strict conditions imposed by Article 4 § 2 of Protocol No. 7. Therefore, the reopening of the proceedings in the instant case was not justified by the exception set out in that provision.
42. It follows that the applicant was convicted on the basis of the decision of 5 December 2006, which had become final by the time a further prosecution was triggered by the decision of 9 August 2007. Given that none of the situations permitting the combination (see A and B v. Norway [GC], nos. 24130/11 and 29758/11, §§ 112-34, 15 November 2016) or reopening of proceedings arose in the present case, the Court concludes that the applicant was tried twice for the same offence, in breach of the ne bis in idem principle.
43. The Court’s conclusion is not prejudiced by the fact that the applicant did not ask the tax authorities for a reimbursement of the paid fine (see paragraph 8 above).
44. There has accordingly been a violation of Article 4 of Protocol No. 7 to the Convention.
(…)
1. Declares the application admissible;
2. Holds that there has been a violation of Article 4 of Protocol No. 7 to the Convention;
3. Holds
(a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:
(i) EUR 5,000 (five thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;
(ii) EUR 1,570 (one thousand five hundred and seventy euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;
(b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; (s.n. – M.M.-B.)

:: hotărârea CEDO

***

11 ianuarie 2016: Secția a 3-a

Cererea nr. 53173/10
Ioan HORHAT împotriva României
introdusă în 4 august 2010 și comunicată în 1 septembrie 2015

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte, tradusă și adaptată de noi):

Reclamantul, domnul Ioan Horhat, cetățean român, s-a născut în 1948 și locuiește în Jidvei.

În anul 2006 (data exactă nu este specificată) Direcția Națională Anticorupție a început urmărirea penală împotriva reclamantului pentru infracțiunea de deturnare de fonduri europene.

La o dată nespecificată din anul 2006 DNA a dispus încetarea urmăririi penale întrucât faptele comise de reclamant nu întruneau elementele necesare pentru a fi considerate infracțiune și au amendat reclamantul cu 10.000 RON (aproximativ 2.800 €).

Un an mai târziu, după ce reclamantul plătise amenda, DNA l-a înștiințat prin citație cu privire la redeschiderea urmăririi penale. De asemenea, reclamantul a fost inculpat pentru infracțiunea de deturnare de fonduri europene și trimis în judecată.

Reclamantul a fost găsit vinovat de infracțiunea de deturnare de fonduri europene printr-o hotărâre definitivă din data de 11 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia (cu opinie separată) prin care s-a menținut condamnarea la 6 luni de închisoare cu suspendare pronunțată în apel.

2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:

Articolele aplicabile din vechiul Cod de procedură penală românesc prevăd:

Articolul 249 indice 1

„(3) Împotriva ordonanţei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b1) se poate face plângere în termen de 20 de zile de la înştiinţarea prevăzută…

(4) Punerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 3, iar dacă s-a făcut plângere şi a fost respinsă, după respingerea acesteia.”

Articolul 273

„(1) Redeschiderea urmăririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire.”

3. Capete de cerere:

Reclamantul invocă Articolul 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție întrucât a fost judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune.

4. Intrebări adresate părților:

4.1. Ar putea fi asimilată unei condamnări finale amenda plătită de reclamant în 2006 în sensul Articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție?
4.2. A fost reclamantul judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune în sensul acestui articol?
4.3. Dacă da, se încadrează redeschiderea urmăririi penale printre excepțiile prevăzute de acest articol?

5. Dispoziții CEDO pertinente:

ARTICOLUL 4
Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori
1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.
2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.
3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul articolului 15 din Convenţie.

6. Precizările noastre: Reclamantul a fost autorul atât a unei excepții de neconstituționalitate care a fost judecată de Curtea Constituțională în data de 10 aprilie 2012 cu privire la art. 249 indice 1, dar și a unei a doua excepții soluționată prin decizia nr. 211/2009 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 133/2009.

Adina Mihalache
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova (coordonator proiect)


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.