ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
21 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Despre căsătoria și adopția pentru homosexuali
12.01.2016 | Cristi DANILEȚ


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

În aceste zile se poartă în spaţiul public o discuţie interesantă despre faptul că interdicţia homosexualilor de a se căsători în acest sens ar trebui să figureze în Constituţia României. În 48 ore, o postarea în legătură cu acest subiect pe care am făcut-o pe contul meu de Facebook a strâns numai puţin de 1033 de Like-uri, 81 de distribuiri şi 111 de comentarii. În urma dezbaterilor purtate cu cititorii, am dedus că sunt câteva chestiuni care trebuie lămurite:

1. Cine se poate căsători în România?

Art. 48 din Constituţia României menţionează căsătoria fără a preciza sexul soţilor. În art. 259 din Codul civil se prevede că doar bărbatul şi femeia se pot căsători. Aşadar, potrivit legislaţiei actuale din România, două persoane de acelaşi sex nu se pot căsători. Chiar dacă este căsătoria legal încheiată în alt stat între persoane de acelaşi sex, dacă respectivii vin în România căsătoria lor nu poate fi recunoscută.

2. De ce se doreşte schimbarea Constituţiei României?

Actualmente nu există vreo bază legală pentru a fi încuviinţată căsătoria între doi homosexuali. Dar aceasta se datorează unei legi care ar putea fi schimbată de Parlament, după o anumită procedură. Probabil pentru a avea garanţia că aşa ceva nu s-ar întâmpla într-un mod facil, iniţiatorii procesului de strângere a semnăturilor de la populaţie îşi doresc modificarea Constituţiei care să prevadă în mod expres că numai un bărbat şi o femeie se pot căsători în ţara noastră. Mai sunt Constituţii în Europa care au o asemenea reglementare.

3. Cum se poate modifica Constituţia României?

Art. 150 din Constituţie prevede că cel putin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot pot iniţia revizuirea Constituţiei şi că ei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie inregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. Dar strângerea acestor semnături nu este suficientă. Mai departe, propunerea de modificare trebuie votată de două treimi din fiecare Cameră a Parlamentului, iar apoi legea de revizuire trebuie aprobată prin referendum de populaţia ţării. Aceasta va lua ani.

4. Este dreptul homosexualilor de a se căsători un drept al omului?

Pentru România drepturile omului sunt cele consacrate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale în interpretarea jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, şi cele consacrate de Constituţia României. Niciunul dintre aceste surse nu prevede dreptul de a se căsători al persoanelor de acelaşi sex. Mai mult, prin hotărârea Hamalainen versul Finlanda din 2008 din CtEDO a stabilit că, din perspectiva drepturilor omului, statele nu pot fi obligate să permită căsătoria între persoanele din acelaşi sex. La fel, în cauza Schalk şi Kopf versus Austria CtEDO a reamintit în 2010 că statele rămân libere să restricţioneze căsătoria doar la persoanele de sex opus.

Din cele 47 state membre ale Consiliului Europei, într-un număr de 12 state legislaţia permite căsătoria între persoane de acelaşi sex (Olanda din 2001, Belgia 2003, Spania 2005, Suedia 2009, Norvegia 2009, Portugalia 2010, Islanda 2010, Danemarca 2012, Franţa 2013, UK 2013, Luxembourg 2015, Irlanda 2015; Finlanda va fi în aceeaşi situaţie 2017).

Anul trecut în cauza Obergefell ş.a versus Hodges, Curtea Supremă din SUA a decis că prin Constituţia americană se garantează dreptul persoanelor de acelaşi sex de a se căsători în condiţii similare cu persoanele de sex opus şi că statele nu pot rezerva dreptul de căsătorie doar pentru cuplurile de heterosexuali.

5. Concubinaj (uniune consensuală) sau parteneriat civil (parteneriat înregistrat legal)?

Concubinajul este o convieţuire a două persoane, dar legea noastră nu reglementează acest lucru, adică nu stabileşte drepturi şi obligaţii pentru parteneri (cu privire la logodnă, fidelitate, nume, sprijin reciproc, proprietate). Statisticile din România arată că jumătate din cupluri sunt alcătuite din membri care locuiesc împreună dar nu sunt căsătoriţi. Un singur aspect trebuie precizat: potrivit Codului Civil, copilul născut dintr-o relaţie de concubinaj are aceleaşi drepturi ca unul din căsătorie.

În alte state sunt însă reglementate parteneriatele civile. E libertatea statelor de a decide asupra reglementării lor – chiar există un proiect de Directivă a CE în acest sens. Iar în unele din aceste state sunt permise parteneriatele civile pentru persoane de acelaşi sex (21 state din Uniunea Europeană). În această idee, prin decizia Oliari ş.a. versus Italia din 2015, CtEDO a recunoscut că în ultimul timp ordinea de drept şi societatea a evoluat şi a stabilit că persoanele de acelaşi sex care coabitează au, în realitate, o viaţă de familie.  Or, membrii unui  cuplu, indiferent de orientarea lor sexuală, au dreptul la susţinere materială reciprocă, dreptul la moştenire şi obligaţii comune. Anterior, în cauza Vallianatos ş.a versus Grecia din 2013 Curtea a decis că dacă se recunoaşte uniunea civilă pentru persoanele de sex diferit, cele de acelaşi sex nu pot fi discriminate.

6. Există un drept de a fi homosexual?

Preferinţele sexuale ţin de viaţa intimă, privată a omului. Ele ţin de individ şi nu au nevoie de acceptul din partea semenilor sau a statului (până în anul 2000 actele homosexuale comise erau incriminate drept infracţiune la noi). Deci este un drept al omului, consacrat ca atare de legislaţia naţională şi internaţională.

Potrivit Recomandării (2010) 5 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei nu se pot strânge date statistice cu privire la preferinţele sexuale ale oamenilor; trebuie să se permită schimbarea de sex şi de nume; iar dacă legislaţia recunoaşte parteneriatul civil, acesta trebuie să se aplice şi persoanelor de acelaşi sex.

În cauza Salgueiro da Silva Mouta versus Portugalia CtEDO a decis că obligarea unui părinte homosexual care a divorţat de a-şi ascunde orientarea sexuală faţă de fiica sa atunci când are program de vizitare îi încalcă dreptul la viaţă privată. Alte hotărâri ale CtEDO în materie de orientare sexuală şi nediscriminare sunt disponibile pe siteul Curţii ş ipe site-ul CoE. 

7. Au dreptul homosexualii să adopte copii?

Legea 273/2004 privind procedura adopţiei în România nu prevede ca şi condiţie de a fi heterosexual al adoptatorului, prin urmare potrivit legislaţiei interne un homosexual al putea pretinde să adopte un copil. Desigur, trebuie să îndeplinească şi celelalte condiţii, extrem de multe şi complexe, pentru a se admite cererea.

Mai mult, în cauza E.B. versus Franţa din 2008, Marea Cameră a Curţii de la Strasbourg a stabilit că refuzul autorităţilor de a permite unei persoane să adopte un copil pe temeiul orientării sexuale (în cauză este vorba de o lesbiană) creează o diferenţă de tratament incompatibilă cu drepturile omului. Aceasta întrucât este interzisă discriminarea unei persoane în ceea ce priveşte viaţa ei privată şi de familie. Iar în cauza X ş.a. vs. Austria din 2013 Curtea spune că nu se poate refuza ca partenerul să adopte copilul celuilalt partener pe motivul că este de acelaşi sex.

Pct. 26 şi 27 din Recomandarea (2010) 5 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei prevede că în luarea deciziilor cu privire la responsabilităţile parentale sau la adopţie nu trebuie să se facă discriminări pe bază de gen sau preferinţe sexuale.

Prin urmare legislaţia sau practica României nu ar putea consacra niciodată interdicţia unui homosexual de a adopta un copil.

8. Discriminarea

A împiedica un homosexual să se angajeze, să beneficieze de un serviciu public sau să adopte un copil pe motivul preferinţei sale sexuale este discriminare. Acest lucru este interzis – există adevărate manuale în acest sens, în România, în Europa sau la nivel mondial. Drepturile LGBTI trebuie promovate şi protejate  – o spune Consiliul UE printr-un Ghid recent. Combaterea discriminării pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen este un obiectiv al Consiliului Europei – SOGI.

9. Homofobia

În Europa şi România sunt dese manifestările homofobe, adică atitudinile şi sentimentele negative născute din prejudecăţi faţă de homosexuali: ură, violenţă fizică sau verbală provocată de orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimarea sexuală.

În România există O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare care incriminează faptele discriminatorii pe temei de orientare sexuală: de exemplu angajarea in muncă, acceptarea la şcoală, discursul homofob. De aplicarea acestui act normativ se ocupă CNCD.

Prin Rezoluţia de combatere a homofobiei din Europa, Parlamentul European a stabilit în 2012 că e nevoie de o educaţie sexuală şi că trebuie luptat împotriva homofobiei inclusive prin mijloace administrative, judiciare şi legislative. Mai mult, homofobia este la fel de gravă ca rasismul şi antisemitismul. Parlamentul consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBT pot fi mai bine protejate dacă acestea au acces la instituții juridice precum concubinajul, parteneriatul civil sau căsătoria; salută faptul că majoritatea statelor membre oferă în prezent aceste opțiuni și invită și alte state membre să examineze posibilitatea de a proceda la fel.

10. Concluzii

În România numai heterosexualii se pot căsători. Căsătorirea homosexualilor nu este un drept al omului. În 21 state din UE se permite uniunea civilă, în 12 state se permite căsătoria între persoane de acelaşi sex, iar tendinţa este în creştere a numărului de state. Preferinţele sexuale ţin de viaţa privată şi intimă a persoanelor şi ele nu pot constitui temei pentru niciun fel de defavorizare.

Jud. dr. Cristi Danileț
Membru CSM

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 21 de comentarii cu privire la articolul “Despre căsătoria și adopția pentru homosexuali”

  1. Ioana CÎMPEAN spune:

    O importantă hotărâre CEDO ce trebuie amintită – Oliari şi alţii împotriva Italiei, Hot. din 21.07.2015, definitivă (18766/11, 36030/11). Hotărârea priveşte trei cupluri italiene de homosexuali care se plâng de imposibilitatea de a se căsători sau de a încheia un parteneriat civil. În para. 185, Curtea constată că Guvernul italian a depăşit marja sa de apreciere şi nu şi-a îndeplinit obligaţia pozitivă de a asigura reclamanţilor un cadru legal specific care să recunoască parteneriatele între persoane de acelaşi sex. Această hotărâre vine la puţin timp după decizia Curţii Supreme SUA în cauza Obergefell et al. v. Hodges, Director, Ohio Department of Health et al., decizie avută în vedere de CEDO în considerente. Astfel, prin hotărârea CEDO din 21.07.2015 situaţia drepturilor persoanelor homosexuale s-a schimbat, CEDO recunoscând dreptul persoanelor de acelaşi sex de a încheia parteneriate civile în cadrul articolului 8 din Convenţie. Da, nu s-a recunoscut persoanelor de acelaşi sex dreptul la căsătorie, dar li s-a recunoscut dreptul la un parteneriat civil, care acum trebuie reglementat de toate statele din cadrul Consiliului Europei.

    • Eu nu așa am înțeles Oliari și alții. Este o nuanță acolo – vedeti mai jos ce am subliniat. Nu s-a recunoscut deloc în Oliari și alții dreptul la un parteneriat civil în toate statele membre ale Convenției.

      Importante sunt paragrafele 179 -187:

      179. Turning back to the situation in Italy, the Court observes that while the Government is usually better placed to assess community interests, in the present case the Italian legislature seems not to have attached particular importance to the indications set out by the national community, including the general Italian population and the highest judicial authorities in Italy.
      180. The Court notes that in Italy the need to recognise and protect such relationships has been given a high profile by the highest judicial authorities, including the Constitutional Court and the Court of Cassation. Reference is made particularly to the judgment of the Constitutional Court no. 138/10 in the first two applicants’ case, the findings of which were reiterated in a series of subsequent judgments in the following years (see some examples at paragraph 45 above). In such cases, the Constitutional Court, notably and repeatedly called for a juridical recognition of the relevant rights and duties of homosexual unions (see, inter alia, paragraph 16 above), a measure which could only be put in place by Parliament.
      181. The Court observes that such an expression reflects the sentiments of a majority of the Italian population, as shown through official surveys (see paragraph 144 above). The statistics submitted indicate that there is amongst the Italian population a popular acceptance of homosexual couples, as well as popular support for their recognition and protection.
      182. Indeed, in their observations before this Court, the same Italian Government have not denied the need for such protection, claiming that it was not limited to recognition (see paragraph 128 above), which moreover they admitted was growing in popularity amongst the Italian community (see paragraph 130 above).
      183. Nevertheless, despite some attempts over three decades (see paragraphs 126 and 46-47 above) the Italian legislature has been unable to enact the relevant legislation.
      184. In this connection the Court recalls that, although in a different context, it has previously held that “a deliberate attempt to prevent the implementation of a final and enforceable judgment and which is, in addition, tolerated, if not tacitly approved, by the executive and legislative branch of the State, cannot be explained in terms of any legitimate public interest or the interests of the community as a whole. On the contrary, it is capable of undermining the credibility and authority of the judiciary and of jeopardising its effectiveness, factors which are of the utmost importance from the point of view of the fundamental principles underlying the Convention (see Broniowski v. Poland [GC], no. 31443/96, § 175, ECHR 2004‑V). While the Court is aware of the important legal and factual differences between Broniowski and the present case, it nevertheless considers that in the instant case, the legislature, be it willingly or for failure to have the necessary determination, left unheeded the repetitive calls by the highest courts in Italy. Indeed the President of the Constitutional Court himself in the annual report of the court regretted the lack of reaction on behalf of the legislator to the Constitutional Court’s pronouncement in the case of the first two applicants (see paragraph 43 above). The Court considers that this repetitive failure of legislators to take account of Constitutional Court pronouncements or the recommendations therein relating to consistency with the Constitution over a significant period of time, potentially undermines the responsibilities of the judiciary and in the present case left the concerned individuals in a situation of legal uncertainty which has to be taken into account.
      185. In conclusion, in the absence of a prevailing community interest being put forward by the Italian Government, against which to balance the applicants’ momentous interests as identified above, and in the light of domestic courts’ conclusions on the matter which remained unheeded, the Court finds that the Italian Government have overstepped their margin of appreciation and failed to fulfil their positive obligation to ensure that the applicants have available a specific legal framework providing for the recognition and protection of their same-sex unions.
      186. To find otherwise today, the Court would have to be unwilling to take note of the changing conditions in Italy and be reluctant to apply the Convention in a way which is practical and effective.
      187. There has accordingly been a violation of Article 8 of the Convention.

  2. Analiza juridică a Membrului CSM este una periculoasă. Tocmai această “formă” în care se complace nevinovat şi se împachetează un aspect juridic ce se referă la celula de bază a societăţii – familia, trece peste „substanţa” reală a faptului că orientarea dată de Rezoluţia de combatere a homofobiei din Europa, de Parlamentul European este eronată. Omul Dănileţ, are o soţie, doi copii, cărora dacă li se va spune că au nevoie de o educaţie sexuală şi că trebuie luptat împotriva homofobiei inclusive prin mijloace administrative, judiciare şi legislative vor avea de făcut o alegere. Nu ştiu cum va reacţiona OMUL Dănileţ in faţa unui ordin de protecţie a copilului, dacă vede cum cei doi copii sunt smulşi de la sânul mamei şi daţi unui cuplu homosexual. Eu cert pot să spun că „substanţa” moştenirii Dănileţ pe pământ va fi distrusă. Eu ca părinte a 6 copii nu pot să accept ca măcar unul din ei să-mi fie luat de la piept. Eu nu pot să accept ca unul dintre ei să discute cu mine despre homosexuali, lezbo şi toate deviaţiile bolnave dintre ele. „Substanţa” mă împiedică – am copilărit într-un cartier unde orice semn de homosexualitate şi corupere de minori era aspru pedepsit, pentru că degrada prin atingere un alt suflet curat.

    Ceea ce nu ştim şi se vede dacă ştii să citeşti, este că ţări precum Norvegia, şi-au pierdut identitate familiei, homosexualii dictând noua ordine mondială a drepturilor omului. Actele de corupere de minori sunt crime împotriva familiei. Substanţa dreptului este să aperi majoritatea de deviaţionismul minorităţii nu invers.

    • Mihail EMINOVICI spune:

      Celula de baza a societatii este INDIVIDUL.
      Doar o societate BOLNAVA poate pune la baza un grup, indiferent care. Nimic si nimeni nu este mai presus de INDIVID.
      Inteleg ca in scoala tineretii vi s-a spus despre rolul special al clasei muncitoare (in realitate clasa parazit) dar chiar trebuie sa regurgitati aceste teorii i anul 2016 ?
      Chiar nu vreti sa lasati Romania sa devina o tara normala doar de dragul sa va exteriorizati indoctrinarea ?

      • Individ-individual-individualist = o familie de cuvinte
        Familie inseamna sa ai grija unul de altul.
        Clasa muncitoare nu este o clasa parazit.
        Romania este o tara normala atunci cand apara valorile familiei. Romania nu este bolnava cand cere ca o casatorie sa fie intre un barbat si o femeie.
        Eu nu sunt indoctrinat. Homosexualitatea este o deviatie de sub 1% din populatie. Orice homosexual nu are nevoie de carne batrana pentru a-si satisfice poftele trupului, ci de carne tanara, copiii fiind cireasa de pe tortul lor. Care copii? Ai lor (ei nu au) sau ai majoritatii heterosexuale? Nu este indoctrinare sa spui lucrurilor pe nume. Orice pangarire a unui copil creste numarul homosexualilor.

        • Mihail EMINOVICI spune:

          Originea latină a termenului este familia care provine de la „famulus – sclav de casă”.
          Da, sclavii aveau ,,grija” de stapanii lor, acel pater.
          Clasa muncitoare nu este o clasa parazit, este clasa parazit.
          Orice tara care nu pune la baza societatii INDIVIDUL este o tara profund bolnava.
          Are ZERO importanta ce grup de persoane considerati ca este mai important ca individul.
          Daca cineva estre intratat de bolnav sa creada ca un grup este superior individului din cauza indoctrinarii in scoala comunista cred ca nu prea are ce cauta in constructia acestei societati.
          Atunci nu mai esti Daniel Udrescu, INDIVIDUL, care conteaza. Esti doar UN MEMBRU DIN GRUPUL x dupa modul distorsionat in care priviti societatea.
          Pe stat nu mai intereseaza INDIVIDUL Daniel Udrescu ci doar „familia udrescu”. In acest caz nu mai intereseaza daca toti indivizii din grupul udrescu sunt considerati in mod INDIVIDUAL ci sunt priviti ca grup.
          Daca cineva din grupul udrescu a gresit, nu mai trebuie sa plateasca INDIVIDUL care a gresit, ci CINEVA DIN GRUPUL care a gresit.
          Daca cineva pune un grup, INDIFERENT CARE, care celula de baza a societatii inceteaza sa mai fie OM si ajunge doar o OAIE DIN TURMA RESPECTIVA.
          Sunteti OM sau OAIE?
          Romania NU este democratie unde sa conteze „majoritatiile”. Daca 19999999 de romani din 20000000 are decide ceva acea deicizie are VALOARE ZERO. Asta pentru ca Romania este REPUBLICA iar intr-o republica SUPREMATIA ESTE A LEGII si nu a majoritatilor cum se face in democratie.
          Si in final a fi INDIVIDUALIST este CEL MAI BUN LUCRU pentru omenire. Daca nu puteti intelege aceasta va recomand sa va aruncati o privire profunda asupra educatiei pe are a-ti avut-o.

          • Domnule Eminovici,

            Modul in care abordati problema nu denotă decât nesiguranţă cu privire la cine sunteţi, poate şi o frustrare. Rămâneţi individualist şi eu voi continua să fiu familist. Singura moştenire pe care o las sunt copiii mei. A fi familist înseamă a sprijini, inseamnă a călăuzi în viaţă un suflet tânăr, a îi da caracter, a face micul dejun, a duce la şcoală, a face teme, a clădi fizic şi psihic, acte care in nici un caz nu sunt egoiste.

            Nu stiu la ce şcoală aţi învaţat Dvoastră, dar eu am citit că românii nu sunt latini, ci latinii sunt urmaşii tracilor (cele 200 de triburi) ca şi românii, romanii vorbind în ţinutul lor limba moştenită de la latini, ce derivă din tracă, aşa cum şi româna derivă din dacă, fiind limbi înrudite. Românii din spaţiul Carpato-Danubian-Pontic se trag din daci, un trib tracic, o civilizaţie care nu a avut niciodată sclavi. Dacii aveau familii, fără sclavi. Dacii aveau soţii cu care aveau nunţi, adică un bărbat lua de soţie o femeie, nu un sclav. Dumneavoastră fiind un Eminovici vă trageţi probabil din popoarele care nu au mai lăsat urme prin istorie, preluând latina ca o limbă proprie şi citând aberaţii învăţate la şcolile pe care le citaţi. Eu nu mă las intimidat de personalităţi celebre ca Dvoastră.

            Dumnezeu nu a spus să fiu individualist, homosexual sau mai ştiu eu ce. Mi-a spus în Geneza 1.27 că a făcut pe om dupa chipul Său… parte bărbătească şi parte femeiască. Apoi la 2. 18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Deci familia vine de la Dumnezeu, nu de la latini. Legea mai spune că pentru individul minor răspund părinţii, adică familia. Egoismul din individualist ia şi vă împiedică să vedeţi că familia înseamnă a da: protecţie, siguranţă, iubire, sacrificiu, caracter. Rolul familiei (care poate insemna neam – ţară) este de a contribui la societate.

            Cartea sfântă, Biblia, apreciază munca – Eclesiastul 5.18. Iata ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. Poate că este timpul să nu vă mai ascundeţi după alias şi să vă asumaţi responsabilitatea de a exista dincolo de masca pe care o purtaţi. Fără oameni care muncesc nu aţi exista. Nu cred în conceptual de clasă. Munca trebuie apreciată şi nu jignită pentru că în tot şi toate este muncă.

            Ca un ultim comentariu, indiferent de structura statală, pe care o bâlbâiţi în lipsă de logică şi argument, pe care încerc să o respect, fac parte din poporul lui Dumnezeu şi încerc să respect întâi Cuvântul lui Dumnezeu, nu ordinea pe care oamenii şi-o fac în necunoştinţă de cauză, prin legi strâmbe sau incomplete, standarde valori aberante, pentru că vreau viaţă veşnică, nu să ard veşnic.

            • Mihail EMINOVICI spune:

              Singura mostenire pe care o lasati sunt copiii dumneavoastra. Stra-stra-stranepotii dumneavoastra o sa stie la fel de multe despre dumneavoastra cat stiti dumneavoastra de stra-stra-stra-bunicii dumneavoastra.
              Adica foarte putini.
              Si in timp, bazandu-va doar pe memoria urmasilor, nu va mai fi nimic din dumneavoastra decat o urma genetica.
              Cam putini sa lasi posteritatii doar niste trasaturi faciale si o predispozitie la anumite boli. Sau vi se pare ca populatia Terrei e in scadere?
              Am inteles ca obiectivul dumneavoastra e sa va hraniti si sa va reproduceti, fiecare cu viziunea lui.
              Latina ce deriva din limba traca?
              Latina face parte din grupul centum de limbi indo-europene , langa limbile germanice , greaca si altele.
              Limba tracilor face parte din grupul satem alaturi de limbile slavice, indo-iraniene, baltice si altele.
              Adica doua grupuri total diferite care au avut un ascendent comun dar cam atat.
              Va pot zice clar ca nu sunt vorbitor de limba traca si nu prea gust grupul satem, daca dumneavoastra aveti o atractie pentru limbele slave si moscova, e optiunea dumneavoastra. Poate urmati aceasi sursa de lumina ca MODERAT sadoveanu.
              Dacii au avut sclavi si organizau si piete pentru ei.
              Daca retin bine barbatul si femeia din sursa pe care o mentionati nu au aparut simultan? Ar trebui sa analizati cum a fost viata barbatului inainte si dupa.
              Rolul oricarui grup este sa distruga individul.
              Tind sa cred ca individul a contribuit mai mult la societate decat grupurile, oricare ar fi ele.
              Clasa muncitoare si munca nu sunt sinonime. Nu trebuie sa faci parte din clasa muncitoare ca sa muncesti. Dar in ultimele secole clasa muncitoare, cum se identifica, a fost parazitul care a tras in jos societatea.
              Tin minte o poveste cu un vames care nu cred ca stia la fel de bine texte religioase dar spre deosebire de altcineva care le stia foarte bine facea cel mai important lucru, le aplica.
              Chiar credeti ca vi se cere sa incercati sa va CONVINGETI pe altii ca propriul sistem este corect sau sa traiti dupa propriul sistem si sa lasati pe altii sa OBSERVE cat de multumit sunteti cu viata care o obtineti cu valorile respective.
              In final cum se impaca conceptul dumneavoastra cu cei care alegi viata in pustiu, sunt dumneavoastra mai corect decat ei?

              • Nu pot sa cred unde poate ajunge propaganda unor comunisti. A ajuns traca/daca indoiranianairaniana si a ajuns greaca indoeuropeana? Pai aromanii pe care ii intelegi cand vorbesc nu sunt in Grecia? Nu de la ei au luat Grecii Elada? Si ei ce erau? Iranieni? Am vazut schema saten si ma minunez. A ajuns aromana si romana sa se traga din latina? Pai unde sunt dacii, unde sunt latinii ca ajezare si unde sunt aromanii si romanii. Dupa dumneavoastra ajung sa cred ca ma trag dintr-o maimuta din Africa.

                In ce priveste atentia dvoastra la detaliu, aceasta lasa mult de dorit. Mostenirea o poti lasa numai copiilor nu stra, stra, cel putin legal. In alta ordine de idei pot sa urmaresc neamul Udrestilor pana la 1382, la Manea a lui Udriste (Udrescul/Udre/Udrea).

                Tot aduceti in discutie idei care sa devieze de la punctual pe care l-am exprimat, ba clasa muncitoare, ba inmultire, ba nu stiu ce. M-am cam plictisit de diversionismul tipic de care dati dovada. Discreditarile dvoastra sunt tipice. Nu sunteti nici primul, nici ultimul postac. Tipologia dvoastra este sa distruga nu sa construiasca, bineinteles cu falsurile inerente internetului.

  3. Marius GAVRILĂ spune:

    Curtea de la Strausbourg ne-a obisnuit in ultima vreme cu stilul sau de a face mai mult politica decat justitie. Avem exemplul cererilor respinse fara nicio motivare ca fiind neconforme sau hotararile pronuntate dupa 7 ani prin care se constata ca statele nu au solutionat pricina in termen rezonabil. Acum e in faza in care adauga la legea pentru care a fost infiintata.
    Cele doua hotarari pronuntate de CEDO impotriva centrelor crestinatatii, ortodoxe – Grecia (cauza Vallianatos si altii – noiembrie 2013) si respectiv catolice – Italia (cauza Oliari şi alţii – iulie 2015) sunt privite de credinciosi ca o aroganta. Ciudat este ca nici nu le gasesti pe site-ul institutiei traduse in greaca sau italiana (hudoc punct si altii). Probabil ca, desi procesele Curtii sunt publice, „sala” nu conteaza. Asa ca, judecatorului conventional nu-i pasa si vorbeste intr-o limba pe care auditoriul caruia i se adreseaza nu o intelege.
    Grecii, la presiunea UE, s-au conformat si au rezolvat problema intr-o noapte. Pe 22 spre 23 decembrie 2015, cand oamenii erau ocupati cu pregatitul carnatilor si caltabosului, Syriza a extins o prevedere din 2008 care recunoaștea uniunile civile între cuplurile heterosexuale, iar cuplurile de homosexuali vor avea o protecție similară. In mod normal, legile se fac ziua, intr-o sesiune obisnuita si cateodata si cu un pic de consultare publica. Macar de fatada.
    Sa vedem ce se spune in hotararea pronuntata in cauza Vallianatos si altii c. Greciei. Curtea a retinut ca “printre cele 19 state care au autorizat forme de parteneriate inregistrate – altele decat casatoria – Lituania si Grecia sunt singurele care le-au rezervat doar uniunii de cupluri de sex opus” si ca „chiar daca nu exista un consens in Europa pe acesta tema, o tendinta se creioneaza in prezent pentru a pune in miscare forme de recunoastere juridica a relatiilor intre persoane de acelasi sex”. Instanta a aratat apoi, ca „statele europene nu au nicio obligatie de a recunoaste juridic relatiile dintre homosexuali”, dar au estimat ca autoritatile grecesti nu au furnizat “ratiuni solide si convingatoare pentru a justifica excluderea, de catre legea greaca, a cuplurilor de acelasi sex” din aceasta forma de uniune. In paranteza fie spus, nici art.12 din Conventie (dreptul la casatorie) nu sta bine la capitolul asta.
    Cam ciudata motivarea pentru o hotarare care ar trebui sa se bazeze pe lege (Conventie) si nu pe tendinte. Asta cu tendintele e treaba legiuitorului.
    La italieni deocamdata se discuta, dar, cum au ramas singurii din zona care nu au reglementat uniunile civile intre persoanele de acelasi sex, probabil vor ceda la presiunea UE.
    In cauza Oliari şi alţii c. Italia, nu mai exista ca in cazul Greciei o lege a uniunilor civile intre persoane de sex diferit, desi tendintele europene erau aceleasi. Aici mecanismul a fost altul, iar hotararea CEDO s-a bazat in mare parte pe o hotarare a Curtii Constitutionale italiene pronuntata in cauza.
    Astfel, Curtea Constituţională a recunoscut că „familia” si „căsătoria” nu pot fi interpretate astfel încât să se modifice însăși esenţa acestor noţiuni: căsătoria este doar uniunea dintre un bărbat şi o femeie în scopul fondării unei familii. Curtea a judecat că reclamanţii nu se pot considera astfel discriminaţi, căci „uniunile homosexuale nu pot fi considerate ca fiind omogene cu căsătoria”. Totuşi, Curtea Constituţională a statuat că cuplurile homosexuale se bucură de „dreptul la viaţa privată”, care consacră „dreptul de a-și exprima personalitatea într-un cuplu obţinand – în timp și prin mijloacele prevăzute de lege – o recunoaștere judiciară a drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare. Cu toate acestea, această recunoaștere ar putea fi realizată în alte moduri decât prin instituția căsătoriei între homosexuali”.
    Deci, Curtea Constitutionala italiana vorbeste despre un drept pe care petentii il au – “dreptul la viata privata” – si un alt drept pe care il pot castiga in timp, dupa convietuire, un drept corespunzator “vietii de familie”…. ceva, cam ca la uzucapiune.
    In cauza Oliari şi alţii c. Italia, CEDO retine ca “în Italia, cele mai înalte autorități judiciare, inclusiv Curtea Constituțională și Curtea de Casație au acordat necesităţii recunoașterii și protecţiei acestor relaţii o prioritate ridicată. Se face referire în special la Hotărârea Curții Constituționale nr. 138/10 în cazul primilor doi reclamanți, concluzii care au fost reiterate mai apoi într-o serie de hotărâri adoptate in anii următori. În astfel de cazuri, Curtea Constituțională a solicitat, în special și în mod repetat, o recunoaștere juridică a drepturilor și obligațiilor relevante uniunilor homosexuale, o măsură care ar putea fi pusă în aplicare doar de către Parlament”.
    Sincer, eu am inteles altceva din hotararea Curtii Constitutionale italiene. Ciudat mi se pare insa faptul ca Guvernul italian nu a invocat în apărarea sa faţă de reclamanţi protecţia “concepţiei tradiţionale a familiei, sau morala societăţii”, lucru pe care l-a facut in cauza Lautsi c. Italia (prezenta crucufixului in salile de clasa).

    Este bine ca se discuta in spatiul public despre uniuni civile, parteneriate civile, casatorii si adoptii in situatia persoanelor de acelasi sex, dar ţine de Parlament şi nu de o jurisdicţie europeană să decidă asupra acestor probleme. Intr-o societate democratică, o minoritate ideologică nu isi poate impune agenda pe căi ce ocolesc mecanismele democratice. CEDO nu poate obliga în mod direct statele membre să legalizeze căsătoria între persoane de acelaşi sex, dar poate contribui la acest lucru, considerând cuplurile de acelaşi sex în aceeaşi situaţie ca şi cuplurile de sex diferit şi reducand noţiunea de “viaţă familială” la o simpla “viaţă privată”. Obligatia instituita statelor de a recunoaste si reglementa uniunile civile ale persoanelor de acelasi sex nu are niciun temei, un astfel de drept nefiind recunoscut de Conventie. Practic, pe cale de interpretare se adauga Conventiei un alt drept.
    O societate poate sa recunoasca sau nu astfel de uniuni civile, dar este problema ei interna. Curtea de la Strausbourg trebuie sa se limiteze la drepturile prevazute de Conventie, iar acestea sunt drepturi minimale, de esenta fiintei umane, asa ca nu poti adauga tot iti face tie placere pentru ca o sa le duci in derizoriu. Sa nu uitam ca mai mult de jumatate din omenire traieste in societati in care nu este respectat dreptul fundamental suprem, ”dreptul la viata”.
    Orice discutie “politically correct” in ceea ce priveste drepturile fundamentale trebuie sa porneasca de la Declaratia universala a drepturilor omului si de la Conventia europeana a drepturilor omului. In materie de uniuni intre persoane avem reglementat doar dreptul la casatorie.
    Declaratia universala a drepturilor omului
    art.16 alin.1:
    „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie.”
    (http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf)
    Declaratia universala a drepturilor omului
    art.12:
    „Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.”
    (http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf)
    Indiferent in ce limba ai citi cele doua texte, ele spun acelasi lucru: familia este uniunea dintre doua persoane de sex opus si se intemeiaza prin casatorie. “Per a contrario”, orice alt tip de uniune de persoane nu intra sub incidenta tratatelor mentionate.

    La ora actuala o parte dintre statele europene au reglementat casatoria sau uniunea civila a persoanelor de acelasi sex, altele (Romania,…) nu au dispozitii in acest sens, iar altele (Polonia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina,…) au interdictii constitutionale. La noi, nu stiu daca simpla prevedere constitutionala a casatoriei ca fiind uniunea dintre barbat si femeie ar putea impiedica aparitia unei legi in acest sens, ca urmare a unei hotarari CEDO de condamnare a statului roman, deoarece avem art.20 alin.2 din Constitutie care spune ca „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”
    In orice stat, regimul juridic al casatoriei si familiei este strict reglementat. Il accepti sau nu. Ai dreptul de a te casatori sau nu te casatoresti, daca nu vrei. E alegerea ta. Dar, nu te poti casatori la orice varsta, cu oricine, in orice conditii. Nu este nicio dicriminare pentru ca regulile sunt aceleasi pentru toti. Ai doar drepturi individuale.
    Poate ca ar fi de meditat, daca tot reducem notiunea de “viata familiala” la cea de “viata privata” si nu mai tinem cont de convingerile religioase, nu vad de ce nu am accepta si casatorii incheiate intre mai multi barbati si mai multe femei sau mai multe casatorii in acelasi timp ale aceleiasi persoane. In mod obisnuit, oamenii sunt legati prin sentimente de afectiune de mai multe persoane in acelasi timp. E tot “viata de familie”, nu? Calitativ, care e diferenta dintre aceste uniuni si cele formate din persoane de acelasi sex? Sub aspectul procreatiei, o astfel de familie ar fi mult mai naturala decat cea compusa din doua persoane de acelasi sex. Nu e o fictiune, pentru ca acest model exista pe teritoriu Europei in familiile de noilor veniti, insa nu este recunoscut. Nu facem decat sa ii adaugam egalitatea in drepturi intre femei si barbati. Suntem dispusi sa acceptam si asta sau nu?

    • „Suntem dispusi sa acceptam si asta sau nu?”

      Atât timp cât nimeni nu forțează pe nimeni într-o căsătorie, nu înțeleg de ce ar trebui ca restul să accepte. Adică de unde am avea competența?

      Nimeni nu este Dumnezeu pe Pământ.

      Recomand să se citească o frumoasă traducere în limba română a deciziei Curții Supreme din America, disponibilă pe pagina Curții Constituționale din Moldova:

      http://www.constcourt.md/print.php?l=ro&idc=9&id=676

      • Marius GAVRILĂ spune:

        Daca este sa discutam despre erori logice o putem face in situatia cuplurilor homosexuale, pentru ca ei isi construiesc speta pe o viata de familie cu durata in timp, dar doresc reglementarea parteneriatelor civile/casatoriilor nu ca o recunoastere a acestei relatii, ci chiar inainte de a incepe.
        Doar de dragul dezbaterii, in functie de nevoile societatii legiuitorul hotaraste ce situatii juridice protejeaza si modul in care o face. Nu spune nimeni ca nu ai voie. Calea pe care ai ales-o nu se bucura de protectie juridica. Legiuitorul nu poate spune „nu ma intereseaza atata timp cat”, ci trebuie sa-l aiba in vedere pe „si daca”.

  4. Marius GAVRILĂ spune:

    Multumesc pentru link!
    Discutam despre institutia casatoriei, nu despre orice convietuire si ma gandeam ca ar fi mai greu de acceptat de catre societate, o reglementare care sa permita existenta unor familii in care, de pilda, 10 barbati ar fi casatoriti cu 10 femei. I-am lua prin surprindere chiar si pe musulmani 🙂

    • Acest argument avansat de dumneavoastră – în care se imaginează un caz diferit de cel supus în discuție și apoi dus la extrem poartă numele în manualele de logică în engleză de straw man: https://en.wikipedia.org/wiki/Straw_man și reprezintă o eroare logică.

      Oricum, – și doar de dragul dezbaterii – dacă cineva vrea să se căsătorească cu alte zece persoane în același timp, și acele 10 persoane sunt persoane în deplina lor capacitate, de ce considerați că altcineva ar avea competența să le spună că deși nu le interzice nimeni, (adică poți avea 10 amante/amanți) totuși nu cumva să fie căsătoriți.

      De ce situația de facto trebuie oprită să se bucure și de o recunoaștere de legem și merită în schimb bariere (bariere pentru că după ce veți citi decizia Curții Supreme veți vedea cum interdicția de a se căsători îi afectează fix în momentele cele mai grele din viață, i.e. deces, spital – unde doar RUDELE te pot vizita când ești în comă, sau pot afla informații despre tine, iar tu nu ești RUDĂ deși te iubești și locuiești de 20 de ani cu acea persoană bolnavă de pe patul de spital și care are nevoie de atingerea mâinii tale sau de vocea ta atunci când e în comă; sper că nu trebuie să vă trimit la studii științifice cu privire la cât de bine este să ai pe cel pe care îl iubești lângă tine când ești în spital).

      Cu ce vă afectează negativ acest aspect pe dumneavoastră (și pe societate) și diferit de situația în care oricum cineva are 10 amante (realizez că combătând argumentul dvs extrem provoc și eu un argument la extrem și știu deja că este o eroare logică dar doresc să vă arat că inclusiv dus la extrem, nu produce nimic diferit de ceva ce deja este (acum, aici!, deja în societate), dacă este să fie – adică nimeni nu poate opri pe cineva să aibă 10 amante/10 amanți, așa că de ce ar trebui să fie oprit să aibă 10 soții/10 soți)? – la fel cum nimeni nu poate opri pe cineva să aibă în același timp 10 copilași cu 10 mame diferite.

      Dar doar pentru că nu este oprit, nu înseamnă că imediat se va și căsători cu 10 soții. Sau că va avea 10 copilași.

      Întrebările mele nu sunt o pledoarie pentru a te căsători cu 10 femei/10 bărbați în același timp, sau de ce nu, cu 10 femei și 10 bărbați concomitent.

      Doresc să aflu doar de ce considerați că altcineva ar avea competența să spună celor care doresc (și care găsesc persoane în deplina lor capacitate ce doresc să acceadă la un astfel de contract – care oricum nu e pe viață, adică poți oricând divorța și la final să rămâi cu doar un soț/soție, sau fără niciun soț/soție din cei 10) că nu au voie.

      De unde această competența formală (că de facto tot nu pot interveni să te oprească în prezent de la a trăi împreună cu câte persoane vrei) a altora să decidă cu câte persoane o altă persoană are dreptul să-și petreacă viața în același timp?

      De ce ar fi mai greu de acceptat pentru societate? Și totodată mă întreb de ce considerați că ar fi mai greu pentru societate decât în situația în care o persoană are 10 amante/amanți, despre care nu știi/sau știi dar răsufli ușurat că nu este căsătorit(ă) cu toate 10/toți 10? Adică de ce să răsufli ușurat, de ce te afectează? Și mai precis, cum te afectează?

      Pe mine nu mă afectează. Nu mă interesează absolut deloc că alții se pot căsători cu o persoană, cu 2 persoane, cu 100 de persoane, că pot să aibă un copil, 2 copilași, 100 de copilași cu 100 de persoane diferite. Contează să nu îmi încalce mie drepturile mele pe care mi le oferă traiul în societate, și să nu fiu mințită. Asta mă interesează. Și atât timp cât nimeni nu mă obligă să mă mărit cu altcineva care mai are încă 9 soții, sau 9 soți (în cazul căsătoriei între persoanele de același sex dar bisexuale), nu văd cum mă poate afecta. Se numește viață privată tocmai pentru că nu afectează publicul – adică societatea.

      • Marius GAVRILĂ spune:

        Nu sunt in situatia straw man pentru ca eu nu am combatut nimic. Dar, pot sa o fac.
        Judecand la rece, in absenta emotiilor, nu este in interesul societatii recunoasterea si protejarea uniunii persoanelor de acelasi sex. Daca iesim din logica absurda ca societatea are obligatia de a satisface placerile indivizilor si ca exista discriminari la fiecare colt de strada, raspunsul ar trebui sa fie categoric, nu! Orice societate cand reglementeaza se gandeste in primul rand la ea. Doar asa poate supravietui si de asta depinde soarta indivizilor ei.
        Din Romania a plecat 15% din populatie in ultimii ani, in special tineri, iar rata natalitatii este dezastruoasa. De ce as proteja si incuraja uniunile persoanelor de acelasi sex care nu imi aduc niciun beneficiu, ci, dimpotriva, ma slabesc? Acelasi raspuns ar trebui sa fie si la adoptii. Sunteti apti de procreere, dar nu o faceti pentru ca nu doriti. E alegerea voastra. De ce v-as da un copil daca fiecare ar fi putut sa-l aiba pe al sau? Nu sunteti in situatia in care sa nu ati putea avea.
        Libertatea in alegeri exista numai in mintea noastra. In realitate, prin astfel de politici publice suntem „convinsi” sa alegem o anumita cale. Statul nu ne poate obliga sa ne inmultim si nici nu ne poate sanctiona daca nu am facut-o, cum era „celibatatul” platit in timpul comunismului.
        Uniunile civile intre persoanele de acelasi sex nu tin de drepturile fundamentale, ci de politicile sociale. Poate olandezii, francezii, nemtii, considera ca sunt prea multi si au ales aceasta metoda de diminuare a populatiei. E treaba lor, dar noi nu suntem in aceasta situatie.

        • Nu reușesc absolut deloc să îmi dau seama de ce considerați că noi nu suntem în această situație.

          Cât despre argumentul că nu ține de drepturi fundamentale, vă înșelați și vă dați seama de acest lucru dacă citiți decizia Curții Supreme din America.

          Mi-a făcut plăcere să constat totodată că o eroare logică se poate realiza doar dacă urmărești să combați ceva, altfel nu.

          Numai bine,
          Mihaela Mazilu-Babel

          • Marius GAVRILĂ spune:

            Pentru a nu fi inteles gresit, nu am nimic cu homosexualii. In relatiile mele cu cei din jur nu are nicio importanta orientarea sexuala a celuilalt. Doresc respectarea vietii de familie a oricarei persoane. Dar viata de familie poate fi si intre doi prieteni, nu munai intre doi iubiti. De ce nu i-am trata pe toti la fel? Nu-l poate vizita la spital? Modificam legea sanatatii.Problema este ca ei nu vor drepturi individuale, ci o institutie juridica. Iar aici trebuie sa fie de acord si societatea.
            Imi cer scuze si ma opresc aici cu comentariile pe acest subiect.

            • Eu niciodată nu fac procese de intenție. De altfel, procesele de intenție sunt erori logice și impun o probatio diabolica în sarcina celui cu privire la care faci procesul de intenție. E ca și cum ar exista o prezumție de vinovăție absolută. Și nu conduce la nimic pozitiv.

              Totodată, într-o discuție juridică nu mă interesează intenția celui cu care port dialogul, raportându-mă la argumentele aduse.

              Iar atunci când mă preocupă intenția, întreb interlocutorul: care este intenția dumneavoastră? Aveți ceva cu homosexualii?

              Dar nu m-ar preocupa absolut deloc dacă cineva are sau nu are ceva cu homosexualii. Pentru că știu că dacă așa ar fi, ar încălca niște reguli elementare de nondiscriminare și că legea nu permite ca cineva să aibă ceva cu homosexualii. Aș lăsa legea să se ocupe de persoanele care s-ar comporta ca și cum ar avea ceva cu homosexualii (discriminare indirectă) sau ar afirma că au ceva cu homosexualii (discriminare directă)

  5. Constantin STANCU spune:

    Domnul Udrescu are dreptate! Bun, nu te bazezi pe religie (oricare ar fi), te bazezi pe realitatea, pe anatomie. Vezi diferenţele, te întrebi de ce este construit omul aşa, bărbat şi femeie. Fiecare individ are pus în el „modul de funcţionare” prin codul genetic. Când te abaţi de la aceste lucruri simple, în trupul omului au loc efecte, pe ideea că orice cauză are un efect. Efecte se duc în viaţa concretă, această viaţă a aunui individ afectat de un alt „mod de funcţionare”, are efecte în lanţ asupra altora. Totul se reflectă în mintea omului. Cine permite ca un individ afectat de o greşită funcţionare să afecteze pe ceilalţi? Cu alte cuvinte, este viaţa privată. Bun, atunci de iese cu găluştele cu prune în piaţa centrală, să stea acasă! E privată, adică. Domnul Danileţ, la fel ca restul adepţilor unei filozofii de viaţă, spun aşa: Omul este liber să pună benzină în radiator şi apă în rezervor şi să se mire cum funcţionează un automobil DUPĂ MANUALUL SĂU! Îi dorim „Drum bun!” ca să nu zic „Noroc bun!”. Iată dilema occidentului: Promovează libertinajul, adică homo, apoi se miră că AU DEFICIT DE FORŢĂ DE MUNCĂ! Se miră că dau buzna peste ei arabi, estici, africani, etc. Cine îi mână în luptă de toţi aceştia spre occident? Iată o întrebare bună! E Cineva care îi mână în luptă. Prin MANUALUL DE FUNCŢIONARE a omului, pus chiar în codul său genetic, există răspunsul, la fel şi în Biblie. Un OARECARE HABACUC, profet de meserie, profesie liberală de altfel, explica modalitatea cum vine răspunsul lui Dumnezeu la întrebările oamenilor, plus alţi liberi profesionişti din din istorie. Nimeni nu poate răspunde cum după Cel de al Doilea Război s-au născut mai mulţi bărbaţi decât femei, bărbaţii bătrâni murind în războaie bătrâne! Cine regla misterul? Sociologii nu au răspuns. Cum poate fi obligaţi un bărbat şi o femeie să presteze servicii pentru alţii (Homo), să le pună copii la dispoziţie să se bucure şi ei săracii! E libertate acolo, nu-i aşa… (n-am semnul ?). O propunere: Să circule femeile o zi fără soţ, o altă zi cu un arab! Nu-i bai, uterul femeilor din ţările sărace va da peste cap occidentul! Concluzia: Suntem pe final de ciclu al unei civilizaţii! Adio, ne vedem pe străzile de aur! Şi o urare: Utere parfumate!

  6. John Stuart Mill, prin 18șiceva:

    Supunerea în fața regulilor stricte ale justiției în folosul celorlalți dezvoltă acele simțăminte și capacități care au ca obiect binele altora. În schimb, îngrădirea în chestiuni ce nu afectează binele lor, în virtutea simplului fapt că lor nu le plac anumite lucruri, nu contribuie la dezvoltarea a nimic valoros, în afara acelei forțe de caracter care se poate manifesta în a opune rezistență constrângerilor. Supunerea față de această îngrădire anemiază firea umană și o face mai obtuză. Pentru a da ce se cuvine naturii fiecăruia, este esențial ca unor oameni diferiți să li se permită să ducă vieți diferite. În măsura în care această libertate a fost folosită într-o epocă, acea epocă a devenit demnă de atenția posterității. Nici chiar despotismul nu ajunge la cele mai rele urmări ale sale, dacă sub domnia sa există individualități; și orice forță care strivește individualitatea este o formă de despotism, indiferent cum s-ar numi și indiferent dacă susține că înfăptuiește voința lui Dumnezeu sau poruncile oamenilor.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate