Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Aplicarea legii contravenţionale mai favorabile în cadrul contestaţiei la executarea tarifului de despăgubire prevăzut de art. 8 alin. (3) din OG nr. 15/2002. O chestiune încă disputabilă?
13.01.2016 | Daniel MIRĂUȚĂ

Secţiuni: C. contravențional, Procedură civilă, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust

Publicarea minutei întâlnirii preşedinţilor Secţiilor civile ale Curţilor de apel organizată la Timişoara, în perioada 19-20 noiembrie 2015 (cu participarea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii), în cadrul căreia au fost dezbătute probleme ce au generat o practică neunitară în materie civilă, a generat din nou confuzie în privinţa unei chestiuni pe care practica judiciară părea că o lămurise.

Este vorba de aplicarea legii contravenţionale mai favorabile în cadrul contestaţiei la executarea tarifului de despăgubire, prevăzut de art. 8 alin. (3) din OG nr. 15/2002, în condiţiile abrogării acestui articol prin art. I din Legea nr. 144/2012.

O bună parte a judecătorilor au îmbrăţişat opinia aplicării legii contravenţionale mai favorabile, inclusiv în cazul tarifelor de despăgubire necontestate la intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012, cu consecinţa admiterii contestaţiei la executare şi a anulării formelor de executare silită a acestui tarif.

Minuta întâlnirii menţionate mai sus concluzionează, însă, în unanimitate, în sensul exprimat de Institutul Naţional al Magistraturii, respectiv că dispoziţiile art. II din Lega nr. 144/2012 instituie o situaţie de excepţie care, pe cale de consecinţă, este de strictă interpretare şi aplicare, pentru toate celelalte contravenţii săvârşite anterior Legii nr. 144/2012, tarifele aplicate rămânând neafectate. S-a avut în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 57/2012, potrivit căreia tariful de despăgubire reprezintă o modalitate de reparare a unui prejudiciului material, neavând natura unei sancţiuni contravenţionale, or actul normativ dezincriminator produce efecte retroactive doar în ce priveşte sancţiunea contravenţională, nu şi asupra despăgubirilor civile. S-a mai arătat că efectul retroactiv al textului analizat a fost confirmat şi explicat de Curtea Constituţională, prin aceea că textul abrogator conţine o normă contravenţională (Decizia Curţii Constituţionale nr. 385/2013). Faptul că tarifele aplicate şi necontestate rămân neafectate ar fi susţinut şi de Curtea Constituţională care, prin Decizia nr. 112/2014, a arătat că : ”Referitor la pretinsa discriminare invocată de autoarea excepţiei între contravenienţii care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 – tarife care se anulează conform textului criticat – şi cei care nu au formulat astfel de contestaţii sau ale căror contestaţii au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

Nu putem fi de acord cu un astfel punct de vedere care, de altfel, este surprinzător, având în vedere atât altitudinea de la care a fost emis, precum şi practică recentă a Curţii Constituţionale şi a instanţelor.

Art. I din Legea nr. 144/2012 abrogă art. 8 alin. (3) din OG nr. 15/2002 (text care impunea plata tarifului de despăgubire), iar art. II din Legea nr. 144/2012 prevede anularea tarifelor contestate în instanţe (pe calea plângerilor contravenţionale) până la intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012.

Referirea strictă pe care art. II din Legea nr. 144/2012 o face la tarifele contestate până la intrarea în vigoare a acestei legi şi caracterul ei exclusiv vizează doar sancţiunea cuprinsă în acest text, respectiv anularea tarifului de către instanţa investită cu plângerea contravenţională.

Consecinţa excluderii aplicării art. II din Legea nr. 144/2012 tarifelor necontestate este, aşadar, doar aceea de neaplicare a sancţiunii anulării tarifului. Această consecinţă este logică, deoarece tarifele necontestate nu pot fi anulate în lipsa unei investiri a instanţei în acest sens.

Dar faptul că doar tarifele contestate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012 pot fi anulate, nu înseamnă per a contrario că cele necontestate îşi pot produce efecte în continuare şi pot fi, deci, executate silit cu ignorarea efectelor textului dezincriminator prevăzut de art. I din Legea nr. 144/2012. Apreciem că referirea strictă la tarifele contestate din art. II nu îşi propune să înlăture aplicarea retroactivă a legii contravenţionale mai favorabile cu privire la tarifele necontestate.

Dacă s-ar aprecia că doar tarifele contestate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012 rămân fără efect, s-ar ajunge în situaţia ilogică şi injustă ca persona căreia i s-a aplicat tariful de despăgubire şi care este încă în termenul de contestare la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, dar care încă nu a contestat procesul verbal de contravenţie, să nu mai poată contesta tariful, cu motivarea că doar tarifele contestate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012 pot fi anulate. Astfel o dispoziţie menită a facilita înlăturarea tarifelor aplicate ar duce în mod absurd la imposibilitatea contestării tarifului chiar de către cei care anterior intrării în vigoare a acestei dispoziţii aveau dreptul de a o face.

Apreciem că scopul reglementării din art. II din Legea nr. 144/2012 – aceea de anulare expresă a tarifelor contestate în instanţă – nu a fost acela de a excepta  de la anulare o parte din tarifele aplicate (cu consecinţa menţinerii şi executării lor), ci de a conferi o sancţiune  expresă acelor tarife care sunt în curs de judecată, reglementând astfel situaţia tranzitorie a tarifelor contestate dar nedefinitive. Aşadar scopul reglementării exprese a anulării unor procese verbale a fost acela de a reglementa situaţia specială şi tranzitorie a tarifelor în curs de judecată, astfel că art. II din Legea nr. 144/2012 nu este pretabil unei interpretări per a contrario (cu consecinţa menţinerii şi executării în continuare a tarifelor necontestate), ci trebuie văzut mai degrabă ca o reglementare complementară celei generale prevăzute în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012. Legiuitorul a profitat doar de situaţia nedefinitivă a tarifelor aflate în curs de judecată, reglementându-le sancţiunea expresă a anulării care face ca executarea lor să nu mai fie pusă în discuţie, neintenţionând, însă ca în acest fel să lase deschisă posibilitatea executării tarifelor necontestate.

În ce priveşte tarifele necontestate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012, fie că a expirat termenul de contestare, fie că termenul de contestare este încă în curs, apreciem că reglementarea situaţiei lor rezultă implicit din abrogarea prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a tarifului de despăgubire, articol care constituie reglementarea generală în materia înlăturării acestei sancţiuni.

Deşi aceste tarife nu pot fi anulate de instanţe în lipsa unei investiri a instanţei, în acest sens ele vor rămâne fără efect, ca o consecinţă a abrogării sancţiunii, nemaiputând fi executate silit.

Neexecutarea sancţiunii nu va fi, însă, o consecinţă a art. II din Legea nr. 144/2012 (căci, într-adevăr, tariful nu a fost anulat, nefiind contestat), ci o consecinţă a abrogării tarifului prin art. I din acelaşi act normativ.

Aceasta considerăm că este interpretarea corectă şi complementară a art. I şi II din Legea nr. 144/2012.

În ce priveşte natura contravenţională a sancţiunii instituite prin tarif constatăm că, deşi prin Decizia nr. 57/2012 Curtea Constituţională a reţinut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancţiuni contravenţionale, ci a unei modalităţi de acoperire a unui prejudiciu material, totuşi ulterior prin Decizia nr. 385/2013 a justificat caracterul valid al reglementării retroactive a art. II din Legea nr. 144/2012, întemeindu-se tocmai pe caracterul contravenţional al sancţiunii: ,,Referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 şi dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecinţele săvârşirii unei contravenţii. Ca urmare a abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire – suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziţionat rovinieta – textul de lege criticat conţine, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravenţional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală’’.

De asemenea, în Decizia nr. 112/2014, Curtea Constituţională a reţinut că: ,,Astfel, Curtea a reţinut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 şi dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecinţele săvârşirii unei contravenţii. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire – suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziţionat rovinieta – textul de lege criticat conţine o normă contravenţională mai favorabilă, în concordanţă cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală’’. Cu alte cuvinte, dacă art. II ce reglementează nulitatea tarifului contestat conţine o normă retroactivă justificată prin prisma legii contravenţionale mai favorabile, cu atât mai mult art. I care abrogă tariful, justifică neexecutarea sancţiunii tarifului aplicat tot prin prisma legii contravenţionale mai favorabile.

De altfel, în cuprinsul Deciziei nr. 112/2014, Curtea Constituţională face referire expresă la consecinţa neexecutării sancţiunii contravenţionale atunci când sancţiunea a fost abrogată: ”Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale în vigoare şi că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede şi nu mai sancţionează fapta, doar la situaţia neaplicării sancţiunii echivalează cu deturnarea intenţiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancţiunilor aplicate şi neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. Curtea a conchis că o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început’’. Or, aceste referiri ale Curţii Constituţionale nu pot fi interpretate decât ca referindu-se la acele tarife necontestate în instanţă şi care nu mai pot fi anulate, căci cu privire la cele anulate potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, oricum nu se mai pune problema executării lor.

În mod eronat, în minuta întâlnirii menţionate, este folosit ca argument pentru posibilitatea executării tarifelor necontestate referirea Curţii Constituţionale, din Decizia nr. 112/2014, la lipsa unei discriminări între contravenienţii care au contestat tarifele de despăgubire până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 – tarife care se anulează, conform textului criticat – şi cei care nu au formulat astfel de contestaţii. Căci analiza constituţionalităţii acestei discriminări este făcută doar în cadrul art. II din Legea nr. 144/2012, unde tratamentul diferit justificat nu este decât anularea tarifelor pentru cei care au contestat tarifele şi neanularea lor pentru cei care nu le-au contestat. În niciun caz această decizie poate fi citită ca justificând un tratament diferit al tarifelor prin prisma executării lor (în sensul imposibilităţii executării tarifelor contestate şi anulate faţă de posibilitatea executării tarifelor necontestate).

Judecător Daniel Mirăuţă
Tribunalul Iaşi

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti