TOP LEGAL
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Privire critică asupra diminuării nejustificate a cheltuielilor de judecată constând în onorariile avocațiale
15.01.2016 | Florin RADU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

1. Consideraţii introductive. Potrivit art. 451 C. pr. civ.[1], cu denumirea marginală „Cuantumul cheltuielilor de judecată”:

(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ținând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”.

Aproximativ aceeaşi reglementare era cuprinsă şi în art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă[2], potrivit căruia:Partea care cade în pretenţiuni, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.

Aşadar, potrivit textului invocat, în vigoare la acest moment, în procesele civile, instanţele pot diminua cheltuielile de judecată constând în onorarii avocaţiale, în mod justificat, atunci când onorariile respective sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ținând seama şi de circumstanţele cauzei.

De asemenea, se arată expres faptul că măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său. Această precizare este în deplină concordanţă şi cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi 31 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat[3], care stipulează astfel: „Contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului” şi că „Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său”, dar şi cu art. 127 alin. (1) şi 128 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat[4], potrivit cărora, „Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său”, respectiv, „Onorariile se stabilesc liber între avocat şi client, în limitele legii şi ale prezentului statut”.

2. Precizare terminologică. Deseori, în vorbirea curentă, pentru a defini sau a face referire la chestiunea dedusă discuţiei, se foloseşte expresia „diminuarea/reducerea onorariului avocaţial”. În realitate, aşa cum prevede în mod clar textul legal, nu este vorba câtuşi de puţin de o diminuare a onorariului avocaţial (în sensul că avocatul ar fi obligat să restituie clientului vreo sumă de bani din onorariul încasat), ci doar de diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată, pe care partea căzută în pretenţii le va achita celui care a câştigat procesul.

În ciuda evidenţei, în mod cu totul regretabil, o instanţă de judecată a folosit această expresie – „reduce cuantumul onorariului apărătorului” – în mod oficial, într-o hotărâre judecătorească, asupra căreia vom reveni mai jos (Judecătoria Deva, s. civ. nr. 1245 din 5 mai 2015, nepublicată).

3. Analiza jurisprudenţei recente în materie

3.1. Prin sentinţa civilă nr. 3114 din 9 decembrie 2015 (nepublicată), Judecătoria Deva a diminuat cheltuielile de judecată constând în onorariul apărătorului uneia dintre pârâte, de la 1.000 lei la 700 lei, „raportat la complexitatea cauzei şi la activitatea efectiv desfăşurată de apărător”. În concret, apărătorul formulase o întâmpinare destul de laborioasă, a invocat mai multe excepţii, s-a prezentat în faţa instanţei de două ori, unde s-a administrat inclusiv proba cu martori. Obiectul litigiului a constat în pretenţii, solicitate de victima unui accident rutier de la asigurător şi persoana vinovată de producerea accidentului.

Dincolo de lipsa motivării efective a dispoziţiei de reducere a cheltuielilor de judecată, apreciem că aceasta este lipsită de temei, suma de 1.000 lei nefiind deloc una exagerată, faţă de munca depusă de avocat şi nici nu se poate afirma că această sumă ar fi fost stabilită în scopul ilicit de a îngreuna situaţia părţii căzută în pretenţii.

3.2. Prin sentinţa civilă nr. 1245 din 5 mai 2015 (citată supra), Judecătoria Deva a diminuat cheltuielile de judecată constând în onorariul apărătorului reclamantei, de la suma de 200 lei, la 50 lei, întrucât „asistenţa juridică s-a rezumat la reprezentarea la un singur termen de judecată, iar pârâtul nu a formulat nicio opoziţie la cererea de chemare în judecată. De asemenea, cauza nu este de o complexitate superioară, ca să necesite un efort deosebit din partea apărătorului”. Procesul civil avea ca obiect pretenţii civile ale unei asociaţii de proprietari faţă de un locatar.

Această motivare ridică mai multe probleme.

Mai întâi, a spune că un onorariu avocaţial de 200 lei (impozabil, să nu uităm) este unul prea mare, ne lasă fără puterea de a da vreo replică.

Apoi, diminuarea acestor cheltuieli constând în onorariul avocaţial nu poate fi dispusă în funcţie de numărul termenelor de judecată şi nici în funcţie de poziţia pârâtului din cauză. Onorariul avocaţial se stabileşte de avocat şi de client anterior începerii procesului, moment în care nu se poate cunoaşte nici ce poziţie va avea pârâtul şi nici câte înfăţişări în faţa instanţei vor avea loc.

Onorariul avocaţial se stabileşte în raport de voinţa părţilor, bazându-se pe munca avocatului şi pe aprecierea – atât cât este posibil – a complexităţii şi duratei litigiului respectiv.

De asemenea, litigiul nu era nici pe departe chiar atât de lipsit de complexitate pe cât susţine instanţa, acesta necesitând studiul multor documente, de natură financiar–contabilă, întocmite de reclamantă.

În acest context, faţă de obiectul litigiului, ar fi fost exagerat un onorariu de, să spunem, 3.000 lei, în niciun caz unul de 200 lei.

3.3. Prin decizia civilă nr. 79/A din 17 februarie 2105 (publicată cu notă critică în lucrarea F. Radu, „Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2014. Tribunalul Hunedoara”, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2015, pag. 71-74;), Tribunalul Hunedoara, s. civ., a diminuat cheltuielile de judecată constând în onorariul apărătorului intimatului, de la 800 lei la 400 lei, raportat la „complexitatea cauzei şi la activitatea efectiv desfăşurată de apărător, în apel neadministrându-se probe, iar cauza fiind soluţionată la primul temren de judecată”. Litigiul avea drept obiect acodarea unei pensii de întreţinere acordată soţiei în timpul căsătoriei, de către soţ.

Reiterăm şi aici cele menţionate mai sus, în ceea ce priveşte faptul că avocatul şi clientul său nu pot cunoaşte câte termene de judecată vor fi, câte şi dacă vor fi administrate probe şi nici poziţia părţii adverse.

3.4. Prin decizia civilă nr. 451 din 11 septembrie 2015 (nepublicată), Tribunalul Hunedoara, s. civ., a diminuat cheltuielile de judecată constând în onorariul apărătorului intimatului, de la 800 lei la 400 lei, ”raportat la complexitatea cauzei şi la activitatea efectiv desfăşurată de apărător, respectiv doar (sic!) întocmirea întâmpinării, iar procesul s-a soluţionat la un singur termen de judecată, prin anularea apelului ca insuficient timbrat”. Procesul a avut ca obiect stabilire domiciliu minor.

Ne întrebăm, retoric, în ce măsură putea apărătorul să anticipeze că apelul se va soluţiona într-un mod simplist, prin anularea acestuia, din culpa părţii adverse, care nu l-a timbrat corespunzător.

3.5. Prin decizia civilă nr. 4192/CAF din 10 septembrie 2013 (nepublicată), Tribunalul Alba, s. cont adm., a diminuat cheltuielile de judecată constând în onorariul apărătorului reclamantei, de la suma de 800 lei, la 200 lei, întrucât ”cauza nu este de o complexitate ridicată, iar cheltuielile de judecată nu trebuie să fie împovărătoare pentru partea care a pierdut procesul”. Procesul avea drept obiect revizuire – pretenţii în materia contenciosului administrativ, în contradictoriu cu mai multe instituţii publice.

Suma de 800 lei nu poate fi considerată împovărătoare, fiind una perfect rezonabilă pentru a echivala munca unui avocat.

3.6. Prin decizia civilă nr. 1217 din 24 noiembrie 2015 (nepublicată), Tribunalul Hunedoara, s. civ., a diminuat cheltuielile de judecată constând în onorariul apărătorului intimatului, de la 3.000 lei la 100 lei. Procesul a avut ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Această decizie nu a fost încă motivată, însă bănuim rezonabil că motivele care au dus la această diminuare constau în faptul că ambele apelante au renunţat la apelurile formulate, la primul termen de judecată.

Din nou arătăm că intimatul sau apărătorul său nu puteau să anticipeze atitudinea procesuală a celorlalte părţi. De asemenea, diminuarea făcută este una deosebit de drastică, de la 3.000 lei, la 100 lei, ultima sumă fiind de-a dreptul ridicolă, pentru a reprezenta cheltuieli de judecată ce constau în onorariu avocaţial. Instanţa nu a ţinut cont de munca avocatului, ci doar de modul în care s-a finalizat procesul, aspect care este total exterior voinţei ori anticipaţiei părţii ori avocatului său.

3.7. Prin sentinţa civilă nr. 2907 din 13 noiembrie 2015 (nepublicată), Tribunalul Hunedoara, s. civ., a diminuat cheltuielile de judecată constând în onorariul apărătorului intimatului, de la 2.000 lei la 500 lei. Procesul a avut ca obiect ordonanţă preşedinţială.

La fel ca în cazul de mai sus, nici această hotărâre nu a fost încă motivată, însă de data aceasta nu putem nici măcar bănui motivele care au dus la această diminuare, de vreme ce procesul a fost unul complex, desfăşurat de-a lungul a cinci termene de judecată, s-au administrat multe probe, s-au invocat excepţii etc.

3.8. Alte astfel de hotărâri judecătoreşti regăsim, din nefericire, din abundenţă, inclusiv întemeiate pe dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă. Spre exemplu, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s. civ. nr. 731 din 2 februarie 2009, cheltuieli de judecată reduse de la suma de 3.000 lei, la 500 lei[5]. De asemenea, Curtea de Apel Ploieşti, s. civ., dec. nr. 2524 din 19 iunie 2012, cheltuielile de judecată fiind reduse de la suma de 2.000 lei, la 1.00 lei [6].

3.9. Din fericire, există şi instanţe care înţeleg aspectele relevate şi de noi aici şi apreciază că nu se impune atât de uşor diminuarea chetuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial.

Astfel, Curtea de Apel Timişoara, în dec. civ. nr. 10 din 17 ianuarie 2012 [7], arată judicios că nu se impune nicio diminuare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.500 lei, nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru aceasta.

În mod identic: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s. civ. şi de proprietate intelectuală, dec. nr. 10144 din 15 decembrie 2009[8] sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s. civ. şi de proprietate intelectuală, dec. nr. 2420 din 11 aprilie 2008[9].

4. Concluzii. Apreciem că exemplele de mai sus, la care se adaugă, din nefericire, multe altele din practica judiciară (cum ar fi, spre exemplu, cele în care partea căzută în pretenţii este o instituţie publică), reprezintă tot atâtea încălcări şi interpretări eronate ale art. 451 C. pr. civ. Instanţele de judecată au obligaţia de a aplica acest text doar în acele cazuri în care este limpede că se urmăreşte un scop ilicit prin supradimensionarea artificială a onorariului avocaţial stabilit şi dovedit la dosarul cauzei.

Spre exemplu, perceperea unui onorariu de 5.000 lei într-un proces având ca obiect divorţ, poate conduce la concluzia că se urmăreşte îndatorarea exagerată a pârâtului şi, coroborată cu simplitatea cauzei, să conducă în final la reducerea cheltuielilor de judecată constând în acel onorariu.

În niciun caz, însă, nu se poate susţine, ca în exemplele de mai sus, că un onorariu de 200, 800 sau chiar 1.000 lei, raportate la procese suficient de complexe, reprezintă onorarii exagerate, care ar trebui să conducă la diminuarea cheltuielilor de judecată şi, implicit, la idea că avocatul a obţinut ca onorariu o sumă nemeritată.

Credem că – aşa cum avocaţii au obligaţiile lor în ceea ce privește întreaga paletă de aspecte ce ţin de relaţia lor cu clienţii, inclusiv, deci, cu stabilirea onorariilor – şi instanţele de judecată trebuie să aibă în vedere obligaţiile pe care le au, atât în ceea ce priveşte corecta interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, dar şi în ceea ce priveşte relaţia cu avocaţii, faţă de care trebuie să aibă respectul cuvenit, inclusiv prin modul în care privesc onorariile acestora şi munca pe care o depun.

Amintim în acest sens, lapidar, art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor[10], care arată că relaţiile judecătorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă.

De asemenea, Carta interprofesională a judecătorilor, procurorilor și avocaților români[11], prevede, în art. 6, 14 și 24:

Dialogul interprofesional continuu între judecătorii, procurorii şi avocaţii români are loc pe baza unor principii şi valori etice comune, ca respectul faţă de lege, secretul profesional, integritatea şi respectul faţă de justiţiabili, competenţă profesională, echitate, precum şi respect reciproc”.

Judecătorii, procurorii şi avocaţii români au obligaţia de a cunoaşte normele etice care guvernează funcţia celuilalt, ceea ce conduce la creşterea înţelegerii şi respectului pentru atribuţiile celuilalt, contribuind la garantarea unui dialog interprofesional adecvat între cele trei profesii”.

Dialogul interprofesional continuu între judecătorii, procurorii şi avocaţii români cu reprezentanţii altor sisteme de justiţie internaţională va avea loc numai cu respectarea principiilor fundamentale ale democraţiei şi respectării drepturilor omului, în vederea consolidării respectului celor trei profesii şi valorilor universale”.

Aşadar, a diminua cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat, la suma de 100 lei ori chiar la cea de 50 lei, echivalează, în mod evident, cu o desconsiderare a muncii avocatului, a efortului pe care acesta îl face în activitatea sa, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale justiţiabililor.

Este important pentru toată lumea – şi mai ales pentru instanţele de judecată – a se şti că activitatea de avocat – deşi una frumoasă – nu este una uşoară şi simplă: relaţia sa cu clientul este una complexă şi obositoare, necesitând multe ore de muncă, întâlniri repetate, studierea de acte (de multe ori, multe şi complexe), studierea practicii judiciare, a doctrinei juridice.

De asemenea, prezenţa în faţa instanţelor de judecată este un act public, care cere multă concentrare, multă responsabilitate, aspecte care reclamă şi o recompensă pe măsură, în forma onorariului avocaţial.

Tocmai de aceea, a considera că munca unui avocat într-un proces valorează 50 de lei, reprezintă de-a dreptul un afront la adresa acestuia, chiar dacă avocatul nu trebuie, prin efectul diminuării cheltuielilor de judecată, să restituie vreo sumă de bani clientului său, ci rămâne cu suma primită de la acesta, aşa cum a fost stabilită în contractul de asistenţă juridică.

Nu în ultimul rând, instanţele de judecată trebuie să aibă în vedere şi faptul că aceste diminuări trezesc mari nemulţumiri şi în rândul justiţiabililor, care se văd în poziţia de nu îşi putea recupera cheltuielile efectuate cu respectivul proces. De asemenea, există riscul ca justiţiabilii să îşi piardă încrederea în avocaţi, dar şi ca între avocaţi şi clienţii lor să apară disensiuni, lucru care nu serveşte în niciun caz unei bune administrări a justiţiei, într-un stat – nu-i aşa? – de drept.

*) Autorul mulţumeşte colegilor avocaţi care i-au pus la dispoziţie hotărârile judecătoreşti citate în prezentul material.


[1]. Republicat in Monitorul oficial, partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015.
[2]. Promulgat la data de 11 septembrie 1865, în prezent abrogat.
[3]. Republicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.
[4]. Publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.
[5]. Disponibil aici.
[6]. Disponibil aici.
[7]. Disponibil aici.
[8]. Disponibil aici.
[9]. Disponibil aici.
[10].  Republicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
[11]. Carta a fost semnată în București, la data de 23 septembrie 2015, în cadrul conferinței „Dialogul interprofesional între judecători, procurori şi avocaţi – necesitate în consolidarea Justiţiei în societatea democratică în România, de către Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii – jud. Marius Tudose, Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România – av. dr. Gheorghe Florea și reprezentantul României la Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni – jud. dr. Rodica Aida Popa, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.


Av. Florin Radu
Consilier, Baroul Hunedoara

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Privire critică asupra diminuării nejustificate a cheltuielilor de judecată constând în onorariile avocațiale”

  1. Casandra RADU spune:

    Articolul mult așteptat! Am să vă citesc, cu mare atenție. Salutări cordiale vă transmit! 🙂

  2. Victor CALIANU spune:

    Stii ca ai o problema cand costa mai mult sa legalizezi un document avand acelasi numar de pagini precum intampinarea decat considera un judecator ca ar „costa” serviciile avocatului pentru reprezentarea in acel proces.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate