România la CEDO. Cauza pendinte Țuluș. Asociația „Baroul constituțional român”, amendă pentru perturbarea solemnității ședinței, amendă pentru abuz procesual, lipsa de imparțialitate și libertatea de exprimare
18 ianuarie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Secția a 3-a
Marin ŢULUŞ împotriva României
introdusă în 21 martie 2013 și comunicată în 1 septembrie 2015
1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):
Reclamantul, domnul Marin Ţuluş, de naționalitate română, s-a născut în 1961 și locuiește în Valea Mare.
În anul 2002 o asociație românească a înființat „Baroul constituțional român”, o structură care funcționa în paralel cu barourile tradiționale deja existente și afiliate la Uniunea Națională a Barourilor din România.
Reclamantul a aderat la o dată neprecizată la filiala din Olt a baroului creat de asociație.
Reclamantul s-a prezentat în 2011 în fața judecătoriei Slatina în vederea reprezentării unor clienți în mai multe litigii. Judecătorul C.L. a refuzat să accepte mandatul reclamantului întrucât acesta nu era înscris într-un barou afiliat la Uniunea Națională a Barourilor din România.
Baroul Olt, afiliat la Uniune, a depus plângere penală împotriva reclamantului pentru exercitare ilegală a profesiei de avocat.
Reclamantul a depus plângere la Consiliul Superior al Magistraturii împotriva judecătorului C.L., pe care îl acuză de lipsă de imparțialitate.
Plângerea sa a fost respinsă pe 15 iunie 2012 pe motiv că CSM nu se putea pronunța cu privire la interpretarea și aplicarea dreptului intern de către judecătorul C.L.
Parchetul a emis o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale în favoare reclamantului. Baroul Olt a atacat ordonanța de neîncepere la Judecătoria Slatina. C.L. a avut calitatea de judecător unic în ședința din data de 7 septembrie 2012. Acesta a încuviințat baroului să depună la dosar o cerere și a încuviințat cererea de amânare a reclamantului în vederea pregătirii apărării sale. Totuși, invocând articolul 198 din Codul de procedură penală, C. L. i-a aplicat reclamantului o amendă de 5.000 RON, în jur de 1100 de euro, apreciind că acesta a fost lipsit de respect atunci când a afirmat în ședință că “Preşedintele completului de judecată, domnul judecător C.L., nu ţine cu dreptatea și cu legea.” Reclamantul a contestat amenda.
În 12 septembrie 2012 un alt judecător al aceleiași instanțe a examinat cererea de recuzare a judecătorului C.L. formulată de reclamant, care susținea că exista o animozitate personală între cei doi. Cererea a fost respinsă, judecătorul considerând că plângerea reclamantului împotriva judecătorului C.L. și examinarea de către acesta din urmă a dosarelor în care era implicat reclamantul nu erau motive suficiente care să justifice recuzarea.
Contestația împotriva amenzii a fost examinată în 27 septembrie 2012 de către judecătorul C.L. Acesta a respins-o, considerând că, făcând afirmații lipsite de respect pe un ton ridicat, reclamantul a perturbat solemnitatea ședinței și a sfidat astfel completul de judecată prin ieșirea sa verbală violentă.
Judecătorul C.L. a dispus în cadrul ședinței din data de 5 octombrie 2012 rectificarea încheierii ședinței din data de 7 septembrie 2012. S-a adăugat că reclamantul a cerut judecătorului C.L. să se abțină de la judecarea dosarului și că acesta din urmă a refuzat să se abțină, considerând că nu exista nicio animozitate personală între ei. Având în vedere această rectificare, judecătorul C.L. a respins cerea reclamantului cu privire la obținerea înregistrării audio a ședinței din data de 7 septembrie 2012.
Acesta a respins o nouă cerere de recuzare și a aplicat reclamantului o amendă de 1.000 RON, în jur de 220 euro, pentru abuz de drept procedural.
Judecătorul C.L. a respins contestația reclamantului în 31 octombrie 2012.
Examinarea plângerii baroului împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale este încă pedinte în fața primei instanțe.
2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:
În conflictul dintre “Baroul constituțional român” și Uniunea națională a avocaților, la cererea acesteia din urmă, instanțele au hotărât dizolvarea/încetarea activității mai multor barouri afiliate la “Baroul constituțional român”, considerând că acestea erau contrare ordinii publice instituite prin Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat. În urma plângerilor formulate de barourile din Uniune, anumite barouri membre ale “Baroului constituțional român” au fost condamnate pentru exercitarea ilegală a profesiei de avocat, în timp ce cu privire la altele s-a hotărât neînceperea urmăririi penale (a se vedea, pentru mai multe detalii, Bota împ. României – decizia nr. 24057/03, din 12 octombrie 2004 – și Gângă și Sindicatul independent al juriștilor din România – decizie nr. 28906/09, par. 20‑22, 10 aprilie 2012).
Articolul 198 din vechiul Cod de procedură penală prevedea posibilitatea ca judecătorul să aplice oricărui participant la proces o amendă judiciară de maximum 5000 ron pentru, printre altele, atitudine ireverențioasă cu privire la magistrați și pentru abuz de drept procedural. Persoana în cauză putea să ceară anularea sau reducerea amenzii.
Articolele 283 și 284 din noul Cod de procedură penală mențin posibilitatea pentru judecător de a aplica amenzi, dar precizează că examinarea contestațiilor va fi încredințată unui complet de judecată diferit.
3. Capete de cerere:
Reclamantul consideră că a sa condamnare la plata unei amenzi pentru așa-zisa atitudine ireverențioasă cu privire la judecătorul C.L. a reprezentat încălcarea dreptului său la exprimare garantat de articolul 10 din Convenție. Acesta susține, de asemenea, că dosarul său nu a fost judecat de o instanță imparțială în sensul articolului 6 pct. 1 din Convenție, fiindcă judecătorul C.L., care i-a aplicat această amendă, nu a respectat cerința de imparțialitate.
4. Întrebări adresate părților:
4.1. S-a adus atingere libertății de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 pct. 1 din Convenție, din cauza condamnării sale pentru atitutinea ireverențioasă față de instanță? Mai ales, pretinsa atingere a fost necesară în sensul articolului 10 pct. 2?
4.2. Instanța care a pronunțat condamnarea anterior menționată a fost imparțială în sensul articolului 6 pct. 1 din Convenție?
Adina Mihalache
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova (coordonator proiect)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
