« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

România la CEDO. Cauza Țuluș. Asociația „Baroul constituțional român”, amendă pentru perturbarea solemnității ședinței, amendă pentru abuz procesual, lipsa de imparțialitate și libertatea de exprimare. UPDATE: decizia
20.01.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

20 ianuarie 2020: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în data de 17 decembrie 2019, în complet de comitet și deci în unanimitate de trei, a declarat cererea vădit nefondată și deci inadmisibilă. Reclamantul a fost autorizat să se reprezinte singur pe rolul CEDO:

26. En l’espèce, la Cour relève tout d’abord que les propos litigieux du requérant, qui n’avait d’ailleurs pas la qualité d’avocat (voir, à contrario, Bono c. France, no 29024/11, § 15, 15 décembre 2015 ; Rodriguez Ravelo c. Espagne, no 48074/10, § 18, 12 janvier 2016 ; et Pais Pires de Lima c. Portugal, no 70465/12, § 7, 12 février 2019), visaient le refus que le juge C.L. avait opposé au requérant relativement à la représentation de clients devant le tribunal de première instance de Slatina. Ce refus était motivé par l’appartenance de l’intéressé à une association qui fonctionnait en dehors du système national des barreaux (paragraphe 4 ci-dessus). Il convient, dans ce contexte, de noter que, même s’ils ne portaient pas sur des aspects de la vie privée du juge C.L., les propos en cause n’ont pas été émis dans le but de critiquer le fonctionnement du pouvoir judiciaire ou d’attirer l’attention de l’opinion publique sur le comportement professionnel de ce magistrat (voir, a contrario Ghergut c. Roumanie [Comité], no 30343/10, § 46, 24 juillet 2018). Ils n’étaient dès lors pas porteurs d’un message politique ou « militant » (voir, a contrario, Mamère c. France, no 12697/03, § 20, CEDH 2006‑XIII) et ils ne visaient pas les éventuels agissements irréguliers d’un fonctionnaire (voir, a contrario, Marinova et autres c. Bulgarie, nos33502/07, 30599/10, 8241/11 et 61863/11, §§ 86 à 90, 12 juillet 2016).
27. D’ailleurs, le requérant lui-même soutient que ses propos visaient le juge C.L., qu’il considérait comme étant « son ennemi » (paragraphe 19 ci‑dessus). La conduite du requérant paraît donc s’inscrire dans le cadre d’une querelle personnelle, inspirée par l’animosité que l’intéressé ressentait envers le magistrat en question (voir, mutatis mutandis, Cordova c. Italie (no 1), no 40877/98, § 62, CEDH 2003-I ; voir également, a contrario, Ottan c. France, no 41841/12, § 63, 18 avril 2018).
28. Dans ce contexte, la Cour estime que les propos litigieux témoignaient d’une volonté d’atteindre ce juge dans sa personne, et non pas d’une intention de lancer un débat de société plus général sur des questions d’intérêt public.
29. Quant aux conséquences des propos tenus par le requérant, la Cour constate que les tribunaux internes ont jugé que ses déclarations avaient porté atteinte à l’image du tribunal et ébranlé la confiance des justiciables en la justice et qu’ils ont qualifié la situation en cause d’incident d’audience, conformément à la législation nationale en vigueur à l’époque des faits (paragraphes 9 et 11 ci-dessus). Elle ne voit aucune raison sérieuse de substituer son propre avis à celui exprimé par la cour d’appel de Craiova quant à l’appréciation des conséquences de ces propos.
30. Enfin, en ce qui concerne la nature de la sanction critiquée par le requérant, la Cour rappelle que celui-ci a fait l’objet d’une amende judiciaire visant le bon déroulement du procès qui ne pouvait ni figurer au casier judiciaire ni être remplacée par une peine privative de liberté (paragraphe 21ci-dessus). Quant à la gravité de la sanction litigieuse (environ 1 100 EUR), eu égard au fait qu’elle ne dispose pas d’informations sur sa mise à exécution (paragraphe 10 ci-dessus), la Cour ne saurait spéculer sur l’impact concret de cette mesure sur la situation du requérant.
31. Eu égard à ce qui précède, la Cour estime que la condamnation de l’intéressé à une amende judiciaire n’était pas disproportionnée au but légitime visé et que les motifs avancés par les juridictions nationales pour justifier pareille mesure étaient suffisants et pertinents. L’ingérence dans l’exercice par le requérant de son droit à la liberté d’expression pouvait donc raisonnablement être considérée comme « nécessaire dans une société démocratique » pour protéger la réputation d’autrui et garantir l’autorité et l’impartialité du pouvoir judiciaire, au sens de l’article 10 § 2 de la Convention. La sanction imposée ne décèle donc aucune apparence de violation du droit du requérant à la liberté d’expression.

:: decizia CEDO

***

18 ianuarie 2016: Cererea nr. 23562/13

Secția a 3-a
Marin ŢULUŞ împotriva României
introdusă în 21 martie 2013 și comunicată în 1 septembrie 2015

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):

Reclamantul, domnul Marin Ţuluş, de naționalitate română, s-a născut în 1961 și locuiește în Valea Mare.

În anul 2002 o asociație românească a înființat „Baroul constituțional român”, o structură care funcționa în paralel cu barourile tradiționale deja existente și afiliate la Uniunea Națională a Barourilor din România.

Reclamantul a aderat la o dată neprecizată la filiala din Olt a baroului creat de asociație.

Reclamantul s-a prezentat în 2011 în fața judecătoriei Slatina în vederea reprezentării unor clienți în mai multe litigii. Judecătorul C.L. a refuzat să accepte mandatul reclamantului întrucât acesta nu era înscris într-un barou afiliat la Uniunea Națională a Barourilor din România.

Baroul Olt, afiliat la Uniune, a depus plângere penală împotriva reclamantului pentru exercitare ilegală a profesiei de avocat.

Reclamantul a depus plângere la Consiliul Superior al Magistraturii împotriva judecătorului C.L., pe care îl acuză de lipsă de imparțialitate.

Plângerea sa a fost respinsă pe 15 iunie 2012 pe motiv că CSM nu se putea pronunța cu privire la interpretarea și aplicarea dreptului intern de către judecătorul C.L.

Parchetul a emis o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale în favoare reclamantului. Baroul Olt a atacat ordonanța de neîncepere la Judecătoria Slatina. C.L. a avut calitatea de judecător unic în ședința din data de 7 septembrie 2012. Acesta a încuviințat baroului să depună la dosar o cerere și a încuviințat cererea de amânare a reclamantului în vederea pregătirii apărării sale. Totuși, invocând articolul 198 din Codul de procedură penală, C. L. i-a aplicat reclamantului o amendă de 5.000 RON, în jur de 1100 de euro, apreciind că acesta a fost lipsit de respect atunci când a afirmat în ședință că “Preşedintele completului de judecată, domnul judecător C.L., nu ţine cu dreptatea și cu legea.” Reclamantul a contestat amenda.

În 12 septembrie 2012 un alt judecător al aceleiași instanțe a examinat cererea de recuzare a judecătorului C.L. formulată de reclamant, care susținea că exista o animozitate personală între cei doi. Cererea a fost respinsă, judecătorul considerând că plângerea reclamantului împotriva judecătorului C.L. și examinarea de către acesta din urmă a dosarelor în care era implicat reclamantul nu erau motive suficiente care să justifice recuzarea.

Contestația împotriva amenzii a fost examinată în 27 septembrie 2012 de către judecătorul C.L. Acesta a respins-o, considerând că, făcând afirmații lipsite de respect pe un ton ridicat, reclamantul a perturbat solemnitatea ședinței și a sfidat astfel completul de judecată prin ieșirea sa verbală violentă.

Judecătorul C.L. a dispus în cadrul ședinței din data de 5 octombrie 2012 rectificarea încheierii ședinței din data de 7 septembrie 2012. S-a adăugat că reclamantul a cerut judecătorului C.L. să se abțină de la judecarea dosarului și că acesta din urmă a refuzat să se abțină, considerând că nu exista nicio animozitate personală între ei. Având în vedere această rectificare, judecătorul C.L. a respins cerea reclamantului cu privire la obținerea înregistrării audio a ședinței din data de 7 septembrie 2012.
Acesta a respins o nouă cerere de recuzare și a aplicat reclamantului o amendă de 1.000 RON, în jur de 220 euro, pentru abuz de drept procedural.

Judecătorul C.L. a respins contestația reclamantului în 31 octombrie 2012.
Examinarea plângerii baroului împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale este încă pedinte în fața primei instanțe.

2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:

În conflictul dintre “Baroul constituțional român” și Uniunea națională a avocaților, la cererea acesteia din urmă, instanțele au hotărât dizolvarea/încetarea activității mai multor barouri afiliate la “Baroul constituțional român”, considerând că acestea erau contrare ordinii publice instituite prin Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat. În urma plângerilor formulate de barourile din Uniune, anumite barouri membre ale “Baroului constituțional român” au fost condamnate pentru exercitarea ilegală a profesiei de avocat, în timp ce cu privire la altele s-a hotărât neînceperea urmăririi penale (a se vedea, pentru mai multe detalii, Bota împ. României – decizia nr. 24057/03, din 12 octombrie 2004 – și Gângă și Sindicatul independent al juriștilor din România – decizie nr. 28906/09, par. 20‑22, 10 aprilie 2012).

Articolul 198 din vechiul Cod de procedură penală prevedea posibilitatea ca judecătorul să aplice oricărui participant la proces o amendă judiciară de maximum 5000 ron pentru, printre altele, atitudine ireverențioasă cu privire la magistrați și pentru abuz de drept procedural. Persoana în cauză putea să ceară anularea sau reducerea amenzii.

Articolele 283 și 284 din noul Cod de procedură penală mențin posibilitatea pentru judecător de a aplica amenzi, dar precizează că examinarea contestațiilor va fi încredințată unui complet de judecată diferit.

3. Capete de cerere:

Reclamantul consideră că a sa condamnare la plata unei amenzi pentru așa-zisa atitudine ireverențioasă cu privire la judecătorul C.L. a reprezentat încălcarea dreptului său la exprimare garantat de articolul 10 din Convenție. Acesta susține, de asemenea, că dosarul său nu a fost judecat de o instanță imparțială în sensul articolului 6 pct. 1 din Convenție, fiindcă judecătorul C.L., care i-a aplicat această amendă, nu a respectat cerința de imparțialitate.

4. Întrebări adresate părților:

4.1. S-a adus atingere libertății de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 pct. 1 din Convenție, din cauza condamnării sale pentru atitutinea ireverențioasă față de instanță? Mai ales, pretinsa atingere a fost necesară în sensul articolului 10 pct. 2?

4.2. Instanța care a pronunțat condamnarea anterior menționată a fost imparțială în sensul articolului 6 pct. 1 din Convenție?

Adina Mihalache
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova (coordonator proiect)

 
Secţiuni: CEDO, Drept penal, Procedură civilă | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD