ICCJ. Stipulația pentru altul cuprinsă într-un contract de vânzare-cumpărare acțiuni
18 ianuarie 2016 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că includerea în contractul de vânzare-cumpărare acțiuni a clauzei potrivit căreia cumpărătorul se obligă faţă de vânzător ca, în situaţia în care societatea privatizată nu va reuşi să îşi achite obligaţiile bugetare, să plătească din surse proprii aceste debite către creditorul bugetar, reprezintă, în realitate, o stipulaţie pentru altul, în care cumpărătorul are calitatea de promitent, vânzătorul cea de stipulant, iar creditorii bugetari sunt terţi beneficiari. Înalta Curte a precizat că, în această situație, drepturile se nasc direct şi nemijlocit în patrimoniul terţului beneficiar, care are o acţiune directă împotriva promitentului pentru satisfacerea dreptului său. În ceea ce privește stipulantul, Înalta Curte a statuat că acesta poate acţiona pe promitent, în virtutea raporturilor dintre ei, însă numai pentru executarea obligaţiei faţă de terţa persoană, nefiind în măsură să solicite obligarea cumpărătorului, în calitate de promitent, la plata către el însuşi a sumei ce reprezintă datoriile societăţii privatizate către creditorul bugetar. Cu toate acestea, în caz de neexecutare, stipulantul poate pretinde promitentului daune-interese, în speță, fiind incidente prevederile clauzei penale inserate în contract, potrivit căreia, în cazul neîndeplinirii în tot sau în parte a obligaţiei de plată a datoriilor bugetare, cumpărătorul datorează vânzătorului o penalitate de 30% din preţul de cumpărare a acţiunilor. (Decizia nr. 153 din 22 ianuarie 2015 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenții)
