ICCJ. Cererea de acordare a despăgubirilor pentru beneficiul nerealizat

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că pentru stabilirea judiciară a echivalentului bănesc al prejudiciului ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului, trebuie avut în vedere ca acesta să cuprindă pierderea efectiv suferită şi câştigul nerealizat, repararea privind numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului, respectiv prejudiciul direct, în legătură cauzală cu faptul care l-a generat. Câştigul nerealizat (lucrum cessans) trebuie să fie cert atât în ceea ce priveşte existenţa sa, cât şi în ceea ce priveşte posibilitatea de evaluare a acestuia, condiţie care, în speță, Înalta Curte a reținut că nu a fost realizată, întrucât recurenta – reclamantă s-a limitat la o simplă indicare a sumei pretinse şi a unei modalităţi proprii de calcul a acesteia, fără a se raporta la elemente obiective care să permită determinarea în concret a unor daune produse în patrimoniul său. De asemenea, în speță, Înalta Curte a reținut că recurenta-reclamantă nu a dovedit că a suportat printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie de către intimatul – pârât un alt prejudiciu decât cel rezultat din întârzierea plăţilor, care a fost reparat integral în condiţiile stipulate în contract, prin achitarea penalităţilor de întârziere, astfel că Înalta Curte a statuat că nu există temei pentru admiterea cererii de acordare a despăgubirilor pentru beneficiul nerealizat. (Decizia civilă nr. 141 din 21 ianuarie 2015 pronunţată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie având ca obiect despăgubiri)

Corina Cioroabă