Secţiuni » Arii de practică » Business » Energie
Energie
CărţiProfesionişti
2 comentarii

Înșelăciunea privind contorizarea căldurii din Directiva 2012/27/UE (1)
20.01.2016 | Darius MARCU

Secţiuni: Energie, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust

În articolele anterioare, am arătat cum se produce înșelăciunea legalizată prin acte normative naționale: “Neconstituționalitatea Legii nr. 121/2014 privind eficienţa energetică” și “Înșelăciunea legalizată în domeniul contorizării căldurii”, ep. 1-3.

Este cazul să vorbim și de înșelăciunea legalizată realizată de autoritățile europene, prin Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică. Protejarea intereselor firmelor, în dauna intereselor consumatorilor are precedent. Scandalul testelor de poluare Volkswagen ar fi pornit de la funcționari UE nemulțumiți de faptul că nu au fost luate măsuri de către Comisia Europeană, deși știa de trucarea lor[1]. Este o mare greșeală a cădea în idolatrie față de autoritățile europene, preluând, fără niciun discernământ, tot ce emană de la acestea.

Economia de energie și protecția mediului au devenit noua “religie” mondială, sub pretextul cărora se protejează afaceri de sute de miliarde de euro, fără niciun fel de scrupule.

Principiul subsidiarității
Principiul subsidiarității, prevăzut la art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană și invocat în Preambulul (60) Directivei 2012/27/UE, este folosit ca un cal troian prin intermediul căruia UE impune vânzarea forțată de produse fie inutile, fie de o utilitate discutabilă cetățenilor.

Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității prevede la art. 5 că proiectele de acte legislative se motivează, trebuind să cuprindă o fișă detaliată, care să permită evaluarea impactului financiar al proiectului în cauză și, în cazul unei directive, evaluarea implicațiilor acesteia asupra reglementărilor care urmează să fie puse în aplicare de statele membre. Motivarea principiului subsidiarității se bazează pe indicatori calitativi și, ori de câte ori este posibil, pe indicatori cantitativi.

Există o discrepanță mare între reglementările tehnice, poziția specialiștilor din diverse state ale UE și dispozițiile directivei, în ce privește metodele de creștere a eficienței energetice și impactul acestor măsuri.

Confuzia dintre eficiența energetică și economia de energie
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în art. 194, alin. (1), lit. c), prevede că politica Uniunii în domeniul energiei urmăreşte inclusiv să promoveze eficienţa energetică şi economia de energie. Exista, deci, o dinstincție între cele două noțiuni. Eficienţa energetică implică economia de energie, viceversa nu e neapărat valabilă.

Mulți oameni, de multe ori, echivalează termenii ”creșterea eficienței energetice” și ”economisire a energiei”. Asta-i o mare greșeală.[2]
Deși titlul Directivei 2012/27/UE, “privind eficiența energetică” pare larg, generos, conținutul directivei este unul îngust, limitat. În realitate, directiva promovează economia hei-rupistă de energie, contorizarea hei-rupistă a căldurii, ignorând efectele negative. Obiectivul directivei este reducerea cu 20 % a consumului de energie primară al Uniunii până în 2020, în raport cu previziunile pentru anul respectiv.

Obiectivul este privit cu scepticism de către specialiști.[3]

Se ignoră marile decalaje între țările UE
Limitarea măsurilor de eficiență energetică doar la contorizare, fără o diferențiere pe baza specificului tehnico-economic al țărilor membre UE, este o gravă eroare. Directiva 2012/27/UE prevede în Preambul 8: planul Comisiei europene pentru eficiență energetică în 2011, reglementând întregul lanț energetic, inclusiv producerea, transportul și distribuția energiei; necesitatea de a autoriza consumatorii finali să-și gestioneze propriul consum de energie. Totuși, în cuprinsul directivei, măsurile de eficiență energetică privind producerea, transportul și distribuția de energie termică sunt ignorate.

Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor prevede, în Preambul (7), necesitatea stabilirii de acțiuni mai concrete, care să vizeze reducerea marilor decalaje între statele membre privind rezultatele obținute în sectorul economisirii de energie al clădirilor.

Marile decalaje sunt confirmate și de specialiștii din România. Dupa criza energetică din 1973, toate ţările din Europa de Vest şi în special ţările nordice, au trecut la efectuarea unor programe naţionale de protecţie termică, care au fost realizate în etape progresive. Majoritatea locuinţelor din România sunt situate în clădiri cu vechime cuprinsă între 15 şi 55 ani, caracterizate printr-un grad redus de izolare termică şi o uzură avansată.[4]

Pierderile de căldură ale clădirilor din România sunt de două ori, de două ori și jumătate mai mari față de pierderile de căldură din majoritatea țărilor occidentale.[5]

În țările occidentale dezvoltate, termeni ca randament ridicat, performanță, economie, nu sunt metafore, iar instalațiile de automatizare și de echilibrare nu sunt considerate opționale.[6]

Avizul Comitetului Regiunilor[7] la proiectul de Directiva 27/2012, pct. 10, lit. a) propune includerea în directivă a obiectivelor naționale de eficiență energetică pentru fiecare stat membru, în funcție de specificul său, iar la pct. 11, lit. a), posibilitatea implementării unor abordări alternative pentru îndeplinirea obiectivelor de reducere a consumului de energie.

Amendamentul 7 al Comitetului Regiunilor referitor la art. 6.9 din proiectul de directivă: Ca alternativă la alin. (1), statele membre pot opta să adopte alte măsuri pentru a atinge economii de energie în rândul consumatorilor finali.

Preambulul directivei (12) vorbește de valorificarea întregului potențial existent de economisire a energiei, incluzând economiile din sectorul aprovizionării cu energie și, respectiv, din sectorul utilizatorilor finali.

Totuși, directiva nu prevede alte măsuri de eficiență energetică, mai importante pentru unele state, în special din Europa centrală și de est. Există probleme de eficiență energetică încă acute în Europa de est, precum înlocuirea rețelelor supradimensionate și deteriorate[8] și automatizarea reglării furnizării energiei termice la branșament,[9] care au fost rezolvate în Europa de vest.

Minciuna reglării consumului prin robinetele cu termostat
Directiva 2012/27/UE promovează aceeași înșelăciune, aceeași demagogie ieftină practicată de firmele prestatoare de servicii de repartizare a costurilor din România și alte țări esteuropene.

Directiva 2012/27/UE promovează ideea falsă că consumatorii își pot regla singuri consumul, în detrimentul reglării automate. Preambul (28) prevede: ”Este benefică utilizarea contoarelor individuale sau a repartitoarelor de costuri pentru energia termică… în măsura în care consumatorii finali au posibilitatea de a-și controla consumul individual.” Prin urmare, utilizarea acestora are sens doar în clădirile în care corpurile de încălzire sunt prevăzute cu robinete cu termostat pentru corpuri de încălzire. (idem “reglaj” la pct. 30, 32)

Asemenea prostie pseudoștiințifică denotă fie incompetență crasă, sfidând legile fizicii din domeniul hidrodinamicii și termodinamicii, fie rea-credință.

Compararea închiderii robinetului termostatat cu stingerea luminii din încăperi este o gravă eroare, descalificantă (inclusiv președintele ANRSC în răspunsul la plângerea prealabilă a Federației Asociațiilor de Proprietari din România, nr. 120049 DC 9.01.2014).

Robinetele cu termostat nu pot regla singure consumul de căldură. Închiderea robinetelor cu termostat dezechilibrează hidraulic (dereglează) funcționarea întregii instalații de încălzire a clădirii. O instalație dereglată hidraulic înseamnă ineficienţă energetică a sistemului de încălzire. Închiderea unor robinete înseamnă apariția unui surplus de agent termic la cei care se încălzesc, adică surplus de costuri. Pentru a fi eficiente aceste robinete, este necesară echilibrarea hidraulică automată a sistemului de încălzire. Acestă echilibrare hidraulică presupune montarea de dispozitive de reglare automată în subsolul blocului, la baza coloanelor de distribuție verticală, și la branșament, înainte de contorul central.

Condiția cumulativă a echilibrării hidraulice este prevăzută chiar și în Stadardul european EN 834-1994 privind repartitoarele, pct. 2 raportat la anexa A, A1[10]:

CONDIŢIA pentru utilizarea CORECTĂ a repartitoarelor de costuri ale căldurii este utilizarea lor într-un sistem de încălzire care trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
a) Radiatoarele trebuie sa fie dotate cu dispozitive de comandă-reglare care să fie acționate de către utilizator (de ex. robinete termostatate)
b) Un regulator central corect ajustat prevăzut cu termostat cu senzor pentru o temperatură exterioară, trebuie utilizat pentru reglarea temperaturii turului.
c) Sistemul de încălzire să fie reglat hidraulic pentru a se obţine debite ale agentului termic în concordanţă cu parametrii de proiectare.

Proprietăţile de la punctele b) şi c) au scopul de a conduce la minimizarea ERORILOR repartizării.

Este foarte greu de crezut că autoritățile europene, firmele din Europa de vest care au participat la elaborarea directivei, nu știu de aceste condiții cumulative, care sunt prevăzute de 20 de ani într-un standard european și se respectă în aceste țări. Costurile respectării condițiilor cumulative, importante pentru populația săracă din Europa de est, a determinat ascunderea acestor condiții cumulative.

Condiția echilibrării hidraulice este prevăzută și în normativele în construcții românești, inclusiv pentru cazul montării de contoare de energie termică individuale, din aceeași rațiune.

Firma IMI International, lider mondial în domeniul echilibrării hidraulice, producătorul Heimeier, cel mai vândut robinet termostatic din lume, recunoaște că echilibrarea hidraulică este vitală.[11]

Literatura tehnică din România invocată în articolele anterioare, subliniază importanța deosebită a automatizării reglării. Specialiști din Cehia spun la fel.

Determinarea și nu măsurarea consumului de căldură
În Directiva 2012/27/UE se vorbește în mod repetat despre măsurarea consumului de căldură al locuinței (preambul 28, 29, art. 2, pct. 28, art. 9, alin. 3). În fapt, este vorba despre determinare și nu de măsurare. Știm că “măsurarea” sună mai bine pentru prostime, dar realitatea este alta.

A măsura îseamnă a determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, tensiune electrică etc.)[12]

A detremina înseamnă a calcula, a deduce pe baza unor date.[13]

Consumul de căldură al unui apartament dintr-o clădire condominială nu se rezumă doar la căldura cedată de calorifere, ci și de transferurile de căldură dintre apartamente avute în vedere la proiectarea clădirii sau apărute în urma închiderii unor robinete termostatate.

Nici măcar contorul de energie termică individual nu măsoară consumul real de căldură, ci doar căldura cedată de un debit de căldură ce îl traversează, conform standardului SR EN 1434-1:2007 [14] și Directivei 2004/22/CE privind mijloacele de măsurare, Anexa MI-004. Aceasta este doar o parte din consumul real.

Standardul SR-EN 834: 2002 privind repartitoarele menționează corect în titlu “pentru determinarea consumului radiatoarelor”. Repartitorul înregistrează temperaturi, nu cantități de căldură. Este, deci, vorba de o determinare indirectă a consumului radiatoarelor, care reprezintă doar o parte din consumul real de căldură.


[1]. Disponibil aici.
[2]. Ing. Jan Blažíček ,”Un pas mai aproape de abis”.
[3]. Ing. Jan Blažíček, ”Angajamentul de a crește eficiența energetică cu 20% …”.
[4]. Ing. Păun C. Virgil, ”Analiza comportamentului termo-hidraulic variabil al sistemelor centralizate de alimentare cu căldură”, p. 26, 27.
[5]. Prof. dr. L. Dumitrescu, prof. dr. D. Constantinescu “Debranşarea apartamentelor din clădirile condominiale de la sistemele de încălzire centrală,” Revista ”Instalatorul”, nr. 4/2004.
[6]. I. Popescu, IMI International Romania SRL, Echilibrarea instalațiilor cu ventilo-convectoare”, Revista ”Tehnica instalațiilor” 12/2003.
[7]. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 54, 23.02.2012, p. 49.
[8]. Reabilitarea sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Oradea pentru perioada 2009–2028, în scopul conformării la legislaţia de mediu şi creşterii eficienţei energetice P.O.S. Mediu Axa 3.
[9]. Raport de activitate Radet 2011, pag. 9.
[10]. Standardul românesc SR-EN 834: 2002, Repartitoare de costuri ale căldurii pentru determinarea consumului radiatoarelor utilizate la încălzirea încăperilor. Dispozitive alimentate cu energie electrică (identic cu EN 834:1994).
[11]. I. Popescu, Manager tehnic IMI International Romania SRL, ”Echilibrarea hidraulică şi termostatarea, elemente vitale în contorizarea căldurii”, Revista ”Tehnica instalaţiilor” nr. 2/2002.
[12]. Definiția cuvântului ”măsură”.
[13]. Definiția verbului ”a determina”.
[14]. Standardul românesc SR EN 1434-1:2007 Contoare de energie termică. Partea 1, identic cu EN 1434-1:2007.


Av. Darius Marcu

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti