Crezi că ești atât de bun?
21 ianuarie 2016 | Adriana ALMĂȘAN
De la începutul acestui an sunt în proces de cooptare de avocați colaboratori stagiari și asta îmi dă prilejul să discut cu tineri profesioniști în drept despre lucruri care se depărtează de problemele juridice ce îmi amenajează viața obișnuită de avocat. Câteva discuții recente m-au îndemnat chiar la reflecție, pentru a analiza numitorul comun al tuturor reperelor pe care le urmăresc în procesul de selecție, și anume, motivația profesională.
Aparent, discuția despre motivație este la fel de anostă ca și o discuție despre legume gătite la abur. Da, desigur că trebuie să ai motivație (așa cum este sănătos să mănânci legume, și nu oricum, cel mai bine este ca legumele să fie preparate la abur, iar nu în ulei prăjit) dar cum identifici motivația și ce faci pentru a urma în mod „sănătos” ceea ce ți-ai propus (adică să armonizezi scopurile cu mijloacele)? Mai mult, nu cumva motivația a ajuns ridiculizată de standardizarea cv-urilor și scrisorilor de intenție, devenind o chestiune predefinită precum o declarație fiscală? Vezi pentru ce soliciți angajarea și pregătești la secțiunea „obiective” una dintre formulele consacrate, mai ales dintre modelele care circulă pe internet, eventual puțin adaptată. Plus că unele sunt best seller-uri ce pot să fie folosite cu succes la aproape orice interviu.
Ei bine, eu cred că tinerii care sunt acum în procesul de formare profesională trebuie să se gândească serios la ceea ce urmăresc să obțină din viitoarea lor carieră. De ce? Pentru că ceea ce faci te definește și îți modelează personalitatea. De asemenea, profesia îți ocupă majoritatea timpului petrecut conștient, iar oamenii fără motivație sau cu motivație greșită ajung invariabil să sufere. Idealul pe care ar trebui să îl cauți urmează sfatul pe care l-am găsit mai demult într-o carte: „găsește-ți, fiule, ceva să îți placă să faci, și nu vei munci o zi în viață”. Desigur, o componentă importantă din plăcerea de a munci o reprezintă și cu cine muncești. Dacă oamenii împreună cu care muncești împărtășesc aceleași valori, ajungi să îi privești ca pe familia ta, iar nu ca simpli colegi. Nu în ultimul rând, mai contează și tipul de practică. În zilele noastre nu mai trebuie să termini facultatea și să începi viața profesională pentru a te prinde că avocatura nu e ca în filmele americane, dar chiar și cei care efectuează practică pe timpul studenției într-un birou avocațial intră în profesie cu o mulțime de nelămuriri care fac dificilă alegerea profesională. Faptul că avocatura diferă mult, în funcție de tipul de practică (litigii ori consultanță, birou mai mare sau birou mai mic etc) nu este contestat de nimeni (a se vedea Dreptul privat și profesiile juridice). Într-un exemplu, s-ar putea să vă intrige să aflați că o calitate elementară pentru un avocat de litigii este să aibă picioare bune… Eu însă cred că diferențele merg chiar mai departe de tipul de practică, și cred că fiecare avocat desfășoară profesia aparte, în baza unor calități anume.
Ce face însă bun un tânăr avocat? Aceasta este o întrebare prețioasă care tinde să răspundă implicit și la întrebarea de ce ar fi preferat un începător altuia.
De câte ori sunt întrebată care sunt calitățile unui tânăr avocat răspund fără ezitare: curiozitatea, atenția pentru detaliu și hotărârea.
Curiozitatea este esențială în orice domeniu fundamentat pe cunoaștere, ea face posibil progresul la orice scară, de la nivel individual, până la nivel global. Tot ce s-a descoperit, tot ce s-a îmbunătățit și tot ce s-a creat este rezultat al curiozității. În avocatură, curiozitatea te face să citești textul de lege și să nu te încrezi (uneori nesăbuit!) în ceea ce îți spun alții că ar zice legea, curiozitatea te face să afli jurisprudența sau informațiile care generează idei ce fac diferența între rezolvarea cu succes sau nu a unui dosar. Curiozitatea ne face mai buni, inclusiv ca juriști. Celor care își amintesc acum de proverbul „curiozitatea a omorât pisica” le atrag atenția că morala proverbului avertizează contra expunerii la pericole inutile. În bibliotecă sau în fața computerului cred că ești relativ în siguranță…
Atenția pentru detaliu este importantă deopotrivă. Eu obișnuiesc să le spun studenților, masteranzilor și colaboratorilor mei că nimeni nu ar trebui să se aștepte de la un tânăr începător să inventeze dreptul, și, în general, să facă lucruri care presupun creativitate deosebită ori sunt apanajul experienței. Dimpotrivă, ei trebuie să stăpânească lucruri simple, precum să scrie îngrijit inclusiv la nivel formal, fără greșeli lexicale ori gramaticale, să urmărească informația necesară (de la termene în dosare, până la știri de natură juridică), să observe acele detalii care fac posibilă obținerea unei soluții mai bune la o problemă. Minuțiozitatea muncii este baza pe care se construiește formarea profesională. Chiar și genialitatea nu poate să dea performanță atunci când se întâlnește în mod fatal cu superficialitatea și lenea, întrucât inteligența este o plantă delicată care trebuie cultivată în condiții optime, pentru a putea da rezultat observabil din afară.
Determinarea lucrului bine făcut este în strânsă legătură cu motivația. Motivația ar trebui să provină tocmai din mândria faptului că te străduiești în permanență pentru cel mai bun rezultat pe care poți să îl obții. Îmi veți putea spune că să îți propui să excelezi reprezintă totuși o exigență foarte ridicată. Vă contrazic. Pe de o parte, mândria lucrului bine făcut este satisfăcută dacă faci tot ce poți pentru un rezultat cât mai bun și nu îți poți aduce cu obiectivitate reproșuri. Este o discuție cu tine însuți, de aceea reflectă determinarea. Pe de altă parte, chiar și cei a căror motivație depinde în mod greșit de confirmare din exterior sunt nevoiți să exceleze. De ceva timp, probabil sunt aproape 20 de ani, lumea juridică deschide cu parcimonie porțile pentru începători. Este și firesc, întrucât în fiecare an se adaugă la piața juridică foarte mulți absolvenți. Prin urmare, este loc doar pentru cei foarte buni. De altfel, orientarea spre excelență este o tendință recentă în companiile de toate felurile. Companiile care derulează afaceri în spiritul secolului nu le mai spun celor implicați în procesul de angajare human resources officers ci tallent acquisition, tocmai pentru că, în esență, ei trebuie să îi aducă în companie pe cei care strălucesc. Cred însă că e preferabil să fii bun pentru că vrei tu iar nu pentru că vor alții.
Crezi că ești atât de bun? Uită-te în oglindă și află.
Adriana Almășan
Avocat coordonator TAMC Attorneys at Law
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
