Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Opiniile specialiștilor despre propunerea de modificare a Codului muncii cu privire la concedierea liderilor sindicali

21.01.2016 | JURIDICE.ro
Abonare newsletter

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a lansat în dezbatere publică vineri, 15 ianuarie 2016, Proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Una dintre modificările propuse este urmare deciziei Curții Constituționale nr. 814/2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 950 din 22 decembrie 2015, care constată că dispozițiile prin care se interzice concedierea persoanelor care ocupă funcţii eligibile într-un organism sindical, în cazurile în care concedierea nu are legătură cu activitatea sindicală, contravin dispoziţiilor art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind activitatea economică, din Constituția României.

Art. 60 alin. (1) lit. g) are următorul conținut: pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat;”.

Potrivit proiectului art. 60 alin. (1) lit. g) va avea următorul conținut:pe toată durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate;”.

Propunerea de adaptare a legislației la decizia Curții Constituționale pare să vizeze un conținut juridic mai larg decât cel declarat neconstituțional.

Am solicitat unor specialiști în dreptul muncii puncte de vedere cu privire la această propunere de modificare a Codului muncii.

Cătălin Micu, Managing Associate ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS: Curtea Constitutionala a statuat ca “imunitatea” la concediere a persoanelor care ocupă funcţii eligibile într-un organism sindical trebuie limitata strict la aspectele ce au legătură cu activitatea sindicală; orice dispozitie contrara contravine dispoziţiilor art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind activitatea economică, din Constituția României;
Prin urmare, propunerea de instituirea a unei “imunitati” la concediere dincolo de elementele ce deriva din exercitarea unei functii eligibile intr-o structura sindicala excede cadrului constitutional; mai mult, apreciem ca textul propus excede vechea reglementare (a) prin extinderea cu 2 ani a perioadei in care liderul de sindicat ar putea beneficia de protectie la concediere si (b) prin includerea concedierii pentru necorespundere profesionala in aria cazurilor exceptate/inaplicabile liderilor de sindicat.

Laurențiu Petre, Partner SĂVESCU & ASOCIAȚII: Declararea neconsituțională a tezei 1 a art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul muncii privează angajatorii de o pârghie de multe ori utilă în cazul constatării nemijlocite a unor fapte grave din partea salariaților, chiar posibile infracțiuni, în cadrul desfășurării raporturilor de muncă.
Maniera în care este formulată propunere de modificare a dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii nu reflectă raționamentul propus de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 814/2015. Curtea a eliminat interdicția absolută și generală de concediere a persoanelor cu funcții eligibile într-un organism sindical, pe motiv că instituia un tratament juridic diferențiat, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, aspecte care nu se regăsesc în propunerea de modificare.

Mihai Anghel, Managing Associate ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII: Propunerea de modificare a art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul muncii este, cele mai probabil, consecinţa jurisprudenţei relativ recente a Curţii Constituţionale, care constatase la jumătatea anului trecut neconstituţionalitatea tezei I a art. 52 alin. (1) lit b) din Codul muncii. Din această perspectivă, o punere de acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale pare un demers absolut firesc, în contextul în care teza întâi din textul de lege vizat de propunerea de modificare a încetat oricum să mai producă efecte juridice.
În schimb, nu acelaşi lucru se poate spune despre cea de-a doua propunere de modificare, respectiv despre modificarea art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii. Astfel, dacă în primul caz măsura era una binevenită şi corelată cu practica Curţii Constituţionale, în am doilea caz asistăm la o contradicție evidentă cu jurisprudenţa aceleiași Curţi Constituţionale.
Astfel, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 814/2015 publicată în Monitorul Oficial în luna decembrie 2015, dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii (în actuala formulare) au fost declarate neconstituţionale. Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională a reţinut deja că interdicţia de concediere a liderilor de sindicat pentru orice alte motive care nu ţin de exercitarea mandatului primit de la salariaţi vine în coliziune cu interesele angajatorului, care este astfel pus în situaţia de a suporta o sarcină excesivă, de natură a-i afecta dreptul de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituţie. Or proiectul de modificare supus atenţiei noastre vine, practic, să anuleze efectele Deciziei Curţii Constituţionale, propunând un text de lege, care în esenţă, este similar cu cel declarat anterior ca fiind neconstituţional.

Veronica Voinescu, Managing Partner VOINESCU & ASOCIAȚII: Forma propusă a art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii prin proiectul de Ordonantă de Urgentă pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii este identică cu reglementarea anterioară modificării Codului muncii prin Legea nr. 40/2011 [art. 223 alin. (2)].
Modificarea propusă a fi adusă art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii este in contradictie cu considerentele din Decizia Curtii Constitutionale nr. 814/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003, respectiv:
– ”(…) o protecţie eficace şi garanţii suficiente pentru a le permite reprezentanţilor sindicali să îşi îndeplinească corespunzător obligaţiile care le-au fost încredinţate sunt prevăzute de art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971 şi de 7 din Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 2002. În plan legislativ intern, această protecţie este prevăzută de dispoziţiile art. 220 alin. (2) din Codul muncii (…) şi de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 (…)”(par. 23);
„(…) Curtea constată, pe de o parte, că dispozitiile de lege criticate prevăd că interdictia concedierii se aplică pe toată durata exercitării unei functii eligibile intr-un organism sindical, durată care nu este limitată iar, pe de altă parte, că nu există nicio prevedere de lege care să precizeze categoriile de functii eligibile care pot beneficia de această protecţie, persoanele protejate fiind aşadar hotărâte exclusiv de organismul sindical” (par 26);
– ”(…) textul de lege criticat, interzicând concedierea salariaţilor cu funcţii eligibile intr-un organism sindical, in cazurile in care aceasta nu are legătură cu activitatea sindicală desfăşurată, instituie un privilegiu al acestor persoane faţă de ceilalţi salariaţi, sub aspectul garanţiilor pentru neingrădirea dreptului la muncă, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie“ (par. 30);
– “Curtea reţine că interzicerea absolută a concedierii, atât pentru motive care ţin de persoana salariatului (şi anume arestarea preventivă sau arestarea la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, constatarea inaptitudinii fizice şi/sau psihice a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să işi indeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat; necorespunderea profesională cu locul de muncă in care este incadrat), cât şi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului (şi anume desfiinţarea locului de muncă), ingrădeşte dreptul angajatorului de a-şi organiza in plan intern activitatea, prin limitarea dreptului de a concedia – chiar şi in condiţiile stricte prevăzute de lege. Astfel, imposibilitatea absolută a angajatorului de a concedia persoanele care ocupă funcţii eligibile intr-un organism sindical (cu cele două excepţii prevăzute de lege) reprezintă o limitare a activităţii economice, prin ingrădirea prerogativei angajatorului de a hotări cu privire la organizarea activităţii sale in unitate, limitare evidentă, de exemplu, in cazul desfiinţării locului de muncă. Potrivit art. 45 din Constituţie, accesul liber al persoanei la o activitate economică şi exercitarea acesteia in condiţiile legii sunt garantate, iar legiuitorul are, astfel, posibilitatea de a stabili condiţiile şi limitele exercitării activităţii economice.“ (par 32);
– “Curtea reţine că in acelaşi sens este şi art. 2 pct.3 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971, potrivit căruia acordarea unor inlesniri in favoarea membrilor aleşi in organele de conducere ale sindicatelor nu trebuie să impiedice buna funcţionare a unităţii. Or, interzicerea absolută a concedierii liderilor sindicali, indiferent dacă măsura concedierii are sau nu legătură cu activitatea sindicală, poate să conducă la afectarea bunei desfăşurări a activităţii angajatorului, fără de care nu s-ar mai justifica nici existenţa organismului sindical.” (par 35).
Asadar, in conditiile in care Curtea Constitutională a apreciat că interdictia de a concedia salariatii pe durata exercitării unei functii eligibile intr-un organism sindical (cu exceptia concedierii disciplinare) instituie o protectie excesivă a mandatului exercitat de reprezentantii alesi in organele de conducere a sindicatelor, cu atât mai mult forma propusă a textului de lege este de aceeasi natură, de vreme ce:
– expunerea de motive a normei propuse se intemeiaza pe art. 1 din Conventia OIM nr. 135/1971 si pe art. 7 din Directiva 2002/14/CE, desi Curtea Constitutionala a retinut ca normele interne (altele decat art 60 lit. g) din Codul muncii) asigura o protectie suficienta;
– extinde perioada de protectie si nu indica categoriile de functii eligibile;
– interdictia de concediere a liderilor sindicali in alte cazuri decat acelea ce privesc exercitarea mandatului este de natura discriminatorie, fiind contrara art. 16 din Constitutie;
– stabilirea unei interdictii de concediere in cazul desfiintarii locului de munca ocupat de salariat constituie o limitare evidenta a activitatii economice a angajatorului, fiind incalcat art. 45 din Constitutie.
In concluzie, având in vedere faptul că textul legal propus este in neconcordantă cu considerentele Curtii Constitutionale, există posibilitatea ca si acest text legal să fie declarat ca fiind neconstitutional.
In final este interesant de remarcat faptul că jurisprudenta Curtii Constitutionale din anul 2003 (Decizia nr. 24/2003) aprecia că un astfel de text – cel continut la art. 223 alin. (2) din Codul muncii si reluat identic in propunerea de modificare a Codului muncii ce face obiectul prezentului punct de vedere – este constitutional si că măsuri de protectie de acest tip nu constituie discriminare in sensul art. 16 alin. (1) din Constitutie, retinându-se in considerente, la acel moment, faptul că art. 223 instituie o măsură de protectie a mandatului exercitat de reprezentantii alesi in organele de conducere ale sindicatelor, având asadar caracterul unei garantii legale impotriva eventualelor actiuni de constrângere, de santaj sau de reprimare de natură să impiedice exercitarea mandatului. Jurisprudenta constitutionala a suferit insa, in timp, modificari de viziune si considerentele Deciziei nr. 24/2003 au fost infirmate prin argumentele continute in Decizia Curtii Constitutionale nr. 814/2015, in succesiunea cronologica a acestor decizii, ultima dintre ele fiind cea care isi produce efecte.

Nicoleta Victoria Bedrosian, LIGIA CĂTUNA & ASOCIAȚII: Într-adevăr legislaţia trebuie să confere persoanelor cu funcţii eligibile într-un organism sindical o protecţie necesară, adecvată şi eficace în scopul respectării libertăţii sindicale, însă aceasta trebuie să funcţioneze exclusiv în raport cu activitatea sindicală efectiv desfăşurată, în caz contrar instituirea tratamentului juridic diferit neavând o justificare obiectivă şi rezonabilă.
Cu toate acestea în reglementarea prevăzută de art. 60 alin. 1 lit. g din Codul Muncii anterior emiterii Deciziei nr. 814/2015 a Curţii Constituţionale era instituit un privilegiu al acestor persoane faţă de ceilalţi salariaţi deoarece se stipula o interdicţie absolută, generală, de concediere a persoanelor cu funcţii eligibile într-un organism sindical, atât pentru motive care ţin de persoana salariatului, cât şi pentru motive care nu ţin de persoana acestuia, singurele excepţii fiind concedierea pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate şi concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului (de ex. persoanele cu funcţii eligibile într-un organism sindical nu puteau fi concediate în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală; în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat; în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat sau în cazul desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia).
Practic, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin intermediul Deciziei nr. 814/2015, art. 60 alin. 1 lit. g din Codul Muncii reglementa o limitare a activităţii economice, prin îngrădirea prerogativei angajatorului de a hotărî cu privire la organizarea activităţii sale în unitate (limitare evidentă, de exemplu, în cazul desfiinţării locului de muncă) în contextul în care dispoziţiile din Codul Muncii antemenţionate prezumau absolut existenţa unei legături între motivul de concediere şi activitatea sindicală, fără a lăsa posibilitatea angajatorului de a concedia salariatul care ocupă şi o funcţie eligibilă într-un organism sindical, pentru motive care nu ţin de activitatea sindicală.
În ciuda Deciziei Curţii Constituţionale  nr. 814/2015 prin intermediul căreia s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit.  g)  din Codul Muncii, propunerea de adaptare a legislaţiei urmare a Deciziei Curţii Constituţionale antemenţionată nu numai că menţine aceeaşi linie de protecţie exagerată a persoanelor cu funcţii eligibile într-un organism sindical, însă contravine în mod flagrant dispoziţiilor imperative ale Curţii, prelungind perioada de protecţie absolută a persoanelor cu funcţii eligibile într-un organism sindical şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea mandatului.
Concluzionând, apreciez că propunerea legislativă în discuţie contravine dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 814/2015 şi reprezintă o reiterare a dispoziţiilor Codului Muncii existente înainte de republicarea din anul 2011, unde la art 223 alin. (2) se prevedea faptul că „Pe toată durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate”.

Prof. univ. dr. Magda Volonciu, MAGDA VOLONCIU & ASOCIAȚII: M-a bucurat și, sincer m-a minunat, soluția Curții Constituționale. De mult îmi pierdusem orice fel de speranță în ce privește intervenția unui instrument care să aducă în limitele normale conceptul de protecție sindicală.
Mă minunează însă și mai mult acest demers al reînvierii interdicției de concediere a persoanelor cu funcții alese în sindicat, cu atât mai mult cu cât propunerea nu numai că asigură o protecție necuvenită pe durata mandatului, dar, mai mult, protecție se întinde din nou și după încetarea mandatului.
Care este motivația clasică a unei asemenea ”reveniri”? Principiul conform căruia o persoană cu funcție aleasă în sindicat își poate exercita funcția, numai în măsura în care nu poate fi constrânsă nicicum de angajator. Într-o asemenea situație, legea europeană are soluție: angajatorului îi este interzis să concedieze liderul de sindicat pentru motive legate direct sau indirect de activitatea sindicală și mandatul deținut (Apropos, dacă prelungim protecția încă doi după încetarea mandatului, cum ne mai raportăm la regulile europene care leagă protecția liderului de activitatea sa sindicală?!).
O să mi se spună de susținătorii Proiectului că în practica noastră, ipoteze în care un angajator concediază un lider de sindicat, folosind  în cuprinsul deciziei un temei general de concediere,  dar în realitate dispunând o concediere abuzivă intervin foarte des și atunci, se impune o ”corecție”, prin lege. Deci pentru a nu lăsa loc la eventualele abuzuri din partea unor Patroni, stabilim norme neprincipiale pentru toți! Nu contează principiul bunei credințe, nu contează nevoia de a ne crea practici civilizate și echitabile! Nu contează argumente juridice! Mai nou, nu mai contează nici măcar faptul că astfel se încalcă principii constituționale, și că, practic, se desconsideră o Decizie a Curții Constituționale. Din punctul meu de vedere, se dorește reinventarea unui caz de discriminare pozitivă, acolo unde de fapt nu este altceva decât o demonstrație în forță a faptului că unii trebuie să fie ”mai egali decât alții”.

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week