« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
3 comentarii

România la CEDO: cauza pendinte HIJNÎI. Hotărâri contradictorii, inadmisibilitatea revizuirii, accident de circulație și articolul 6 CEDO. UPDATE: radiere
04.04.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

JURIDICE - In Law We Trust ZRVP
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

04 aprilie 2018: Curtea a radiat cererea de pe rolul său în data de 22 noiembrie 2016:

3. The applicant and his legal representative failed to respond to the registry’s letter of 18 April 2016 (they both failed to claim the letter from the post office), reminding them that the period allowed for submission of the applicant’s observations in reply and of his signed friendly settlement declaration had expired on 17 February and 30 March 2016, respectively, and that no extension of time had been requested. Their attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention.
4. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

:: decizia CEDO

***

25 ianuarie 2016: Secția a treia, CEDO

Cererea nr. 63474/10
Petru HIJNÎI împotriva României
introdusă în 13 octombrie 2010 și comunicată în 10 iulie 2015

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):
Reclamantul, domnul Petru Hijnîi, de naționalitate ucraineană, s-a născut în 1958 și locuiește în Chişinău.

1.1.Proceduri care vizează anularea procesului-verbal al poliției

În 3 septembrie 2006 reclamantul, care a fost angajat al companiei V.V.T., a fost amendat cu 300 lei (RON) (aproximativ 85 €) de către Poliția Brăila pentru că a atins cu camionul său partea stângă a unui autobuz parcat pe un drum public. Mai mult, permisul său de conducere a fost suspendat.

Conform procesului-verbal al poliției redactat la momentul incidentului, cu toate că autobuzul fusese parcat regulamentar, avea farurile aprinse și reclamantul a remarcat acest lucru, acesta din urmă nu a respectat distanța regulamentară și a atins partea stângă a autobuzului, avariindu-l.
La o dată neprecizată din anul 2006 reclamantul a dat în judecată Poliția Brăila și a cerut instanței naționale anularea procesului-verbal, a amenzii și a suspendării permisului de conducere.

Printr-o hotărâre finală din 6 noiembrie 2006 Judecătoria Făurei a admis acțiunea reclamantului. Instanța a arătat că, în conformitate cu declarațiile martorilor, șoferul autobuzului, iar nu reclamantul, a fost vinovat de producerea accidentului pentru că șoferul a parcat autobuzul într-un loc neautorizat, și fără să aprindă farurile. Având în vedere că reclamantul nu a comis fapta cu vinovăție, aceasta nu a constituit contravenție, iar răspunderea sa contravențională nu poate fi angajată.

1.2. Acțiunea privind răspunderea civilă delictuală

În 29 mai 2008 angajatorul șoferului de autobuz a introdus acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva reclamantului și companiei V.T.T. pentru a obține daune pentru prejudiciul cauzat autobuzului ca urmare a respectivului accident.

Judecătoria Făurei a admis acțiunea angajatorului șoferului de autobuz prin hotărârea din 19 decembrie 2008 și a dispus plata sumei de 4.250 € de către reclamant și compania V.T.T în vederea reparării prejudiciilor cauzate autobuzului. Instanța a argumentat că, conform declarațiilor martorilor, procesului-verbal al poliției din 3 septembrie 2006 și raportului de expertiză tehnică, reclamantul este vinovat de producerea accidentului. Mai mult, șoferul de autobuz nu are nicio vină în producerea accidentului. Instanța a menționat faptul că reclamantul nu a reușit să dovedească că procesul-verbal al poliției din 3 septembrie 2006 a fost anulat.

Reclamantul a atacat hotărârea cu recurs. Acesta a atașat hotărârea din 6 noiembrie 2006. Mai mult, acesta a susținut, printre altele, că prin hotărârea mai sus menționată s-a anulat procesul-verbal emis de poliție în 3 septembrie 2006 și s-a stabilit că acesta nu a fost vinovat de producerea accidentului.

Tribunalul Brăila a respins recursul reclamantului printr-o hotărâre definitivă din 13 aprilie 2010. Instanța a precizat că prin hotărârea definitivă din 6 noiembrie 2006 se stabilise că șoferul autobuzului, iar nu reclamantul, a fost vinovat de producerea accidentului. Apoi, Tribunalul Brăila a arătat că șoferul autobuzului și angajatorul acestuia nu au luat parte la judecata în urma căreia s-a pronunțat hotărârea definitivă din 6 noiembrie 2006 și că, prin urmare, aceasta nu le era opozabilă. Întrucât hotărârea menționată în cele ce precedă este obligatorie numai pentru părțile la judecată, instanța nu poate să țină cont de ea. Astfel, instanța a considerat că, în conformitate cu declarațiile martorilor și raportul de expertiză aflate la dosar, reclamantul a fost vinovat de producerea accidentului.

Reclamantul a introdus o acțiune în revizuire împotriva hotărârii definitive din 13 aprilie 2010. Acesta a susținut, printre altele, că hotărârile definitive din 6 noiembrie 2006 și 13 aprilie 2010 erau contradictorii și că s-a încălcat principiul securității raporturilor juridice în ceea ce privește vina sa în producerea accidentului.

În 21 septembrie 2011 Tribunalul Brăila a respins cererea de revizuire a reclamantului. Tribunalul a motivat că cele două hotărâri nu puteau fi considerate contradictorii cât timp au fost pronunțate între părți diferite, și aveau cauze diferite.

2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:

Articolul 22 din vechiul Cod de procedură penală prevede că hotărârea definitivă a instanței are autoritate de lucru judecat în fața instanțelor civile care examinează o cerere cu caracter civil privind existența faptei, persoana care a comis-o și vinovăția.

3. Capete de cerere:

Reclamantul consideră că s-a încălcat articolul 6 pct. 1 și 2 din Convenție întrucât hotărârea definitivă din 13 aprilie 2010 a încălcat principiul securității raporturilor juridice și a adus atingere prezumției de nevinovăție de care se bucura deoarece Tribunalul Brăila l-a găsit vinovat de producerea accidentului și l-a obligat să plătească despăgubiri, în ciuda faptului că Judecătoria Făurei stabilise prin hotărâre definitivă că nu el a fost vinovat de producerea accidentului.

4. Întrebări adresate părților:

4.1. A avut parte reclamantul de un proces echitabil în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile așa cum prevede articolul 6 pct. 1 din Convenție? Mai precis, s-a pronunțat o hotărâre “ireversibilă” cu privire la vinovăția reclamantului în producerea accidentului rutier în care a fost implicat, de care nu s-a ținut cont în procesul următor, încălcându-se astfel principiul securității juridice?

4.2. S-a încălcat dreptul reclamantului la prezumția de nevinovăție prevăzută de articolul 6 pct. 2 din Convenție prin hotărârea Tribunalului Brăila din 13 aprilie 2010 cu privire la vinovăția reclamantului în producerea accidentului rutier în care a fost implicat?

Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

 
Secţiuni: C. contravențional, CEDO, Drept civil, Drept penal, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
Concurs eseuri ZRVP

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “România la CEDO: cauza pendinte HIJNÎI. Hotărâri contradictorii, inadmisibilitatea revizuirii, accident de circulație și articolul 6 CEDO. UPDATE: radiere”

  1. Nu înțeleg de ce se consideră articolul 22 din Codul de procedură penală ca fiind dreptul național pertinent.

    Cunoaște un avocat specializat în acest domeniu de ce este articolul 22 din Codul de procedură penală pertinent într-o cauză în care avem mai întâi o acțiune în contencios contravențional, și apoi o cauză în contencios civil?

    Să fie pentru că CEDO pune semnul egal – câteodată (și din ce în ce mai des) – între contravenții și sancțiunile penale?

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD