ICCJ. Acțiune formulată împotriva unei persoane internată pe durată nedeterminată în spital
30 ianuarie 2016 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că pentru soluționarea cererii având ca obiect punerea sub interdicţie a unei persoane, care se află internată pe o durată nedeterminată într-o unitate spitalicească este competentă teritorial instanța în raza căreia se află domiciliul său, respectiv adresa menționată în cuprinsul actului de identitate, loc în care, în speță, acesta a şi locuit efectiv până la internare. Înalta Curte a precizat că adresa spitalului nu poate fi asimilată noţiunii de domiciliu la care face referire art. 936 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, câtă vreme nu a fost probată intenţia acestuia de a-şi stabili domiciliul la unitatea spitalicească unde este internat, conform art. 89 C.civ. În consecință, Înalta Curte a statuat că, nu orice adresă la care o persoană se regăseşte pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioada nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voinţa şi consimţământul său, poate fi considerată adresa de domiciliu, cu atât mai mult cu cât, în speță, internarea persoanei în centrul special datorată bolii psihice reprezintă o măsură de protecţie care poate înceta. (Decizia nr. 1980 din 30 septembrie 2015 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect conflict negativ de comeptență)
