Garanția de bună conduită instituită până la soluționarea contestației privind contractele de achiziţie publică, contractele de concesiune de lucrări publice şi de concesiune de servicii. Constituționalitate
26 ianuarie 2016 | Anda-Laura DUȚESCUÎn Monitorul Oficial al României nr. 948 din data de 22 decembrie 2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 675 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asocierea Romprest Servicii Integrate – S.R.L. şi Compania Romprest Service – S.A., cu sediul în Bucureşti într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2711 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, având următorul cuprins:
„(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.
(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).
(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.
(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:
a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);
b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.”;
(5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă.
(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 2712 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.”
Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea reţine că, prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu Metrorex – S.A. şi Asocierea Libro Events – S.R.L. şi Supercom – S.A., autoarea excepţiei a solicitat modificarea în totalitate a unei Decizii a Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor în sensul anulării procesului-verbal de evaluare intermediar, prin care oferta depusă de Asocierea Libro Events – S.R.L. a fost declarată admisibilă şi invitată în faza de licitaţie electronică, constatarea neîndeplinirii unor cerinţe minime de calificare de către Asocierea Libro Events – S.R.L., şi suspendarea procedurii şi a executării contractului de achiziţie publică.
Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a constituit garanţia de bună conduită. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), Curtea a reţinut că art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 prevede procedura de soluţionare a contestaţiilor/cererilor/plângerilor aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, în sensul că ele continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse. Aşa fiind, în condiţiile în care dispoziţiile tranzitorii mai sus menţionate prevăd expres faptul că, în ceea ce priveşte contestaţiile în curs de soluţionare, acestea continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse, Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute criticile cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii. O eventuală aplicare greşită a legii în cauza concretă dedusă judecăţii reprezintă un aspect ce nu intră în atribuţiile instanţei de contencios constituţional.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti, în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti îi revine legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.
În acest context, Curtea a reţinut faptul că, legiuitorul delegat, având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente, care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice, şi care să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive care tind să modifice scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice, a instituit garanţia de bună conduită.
Astfel, Curtea decide:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 2711 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale.
