Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Concurenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Consiliul Concurenței și fixarea prețurilor de (re)vânzare
27.01.2016 | Ana-Maria UDRIȘTE

JURIDICE - In Law We Trust

În ultima perioadă, Consiliul Concurenței a pus foarte mare accent, în cadrul investigațiilor desfășurate, pe relațiile dintre furnizori și distribuitori, în special cu privire la acele clauze comerciale care aduc atingere distribuitorului în independența sa față de politica sa comercială (și anume libertatea acestuia de a-și stabili prețurile de (re)vânzare).

Sediul legal
Cadrul legal incident este reprezentat de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996[1] (”Legea Concurenței”), care prevede:
”(1) Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:
a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare.”

Impunerea prețului de revânzare este considerată de autoritatea de concurență ca fiind o înțelegere gravă, având ca obiect, direct sau indirect, stabilirea unui preţ de revânzare fix sau minim sau a unui nivel de preţ fix sau minim ce trebuie respectat de către cumpărător.[2]

Clauzele care stabilesc în mod clar, direct și evident prețul de revânzare au un caracter restrictiv indubitabil.

De exemplu:
1. Distribuitorul se obligă să nu vândă produsul la un preț mai mic de X lei.
2. Distribuitorul se obligă să aplice un adaos minim de 10% peste prețul de listă furnizat de Vânzător.

Acesta este un exemplu clar de fixare a prețului de revânzare.

Pe de altă parte, mai există și posibilitatea de a fixa în mod indirect un preț de revânzare. Astfel, un preț recomandat sau un preț maximal are vocația de a deveni un preț fix dacă este acompaniat de sancțiuni, monitorizări sau stimulente din partea furnizorului.

Atenție! Potrivit Legii Concurenței și a Orientărilor UE privind restricțiile pe verticală, este permis ca, într-o relație comercială, furnizorul să transmită un preț recomandat sau un preț maximal distribuitorului. Însă acesta nu trebuie, în nicio ocazie, să devină sau să aibă vocația de a deveni un preț fix.

Instrucțiunile emise de Consiliul Concurenței vin și ne ajută în acest sens, oferindu-ne exemple practice. Astfel, următoarele situații trebuie evitate:
– acordurile care fixează adaosul comercial;
– acordurile care fixează nivelul maxim de discount pe care un distribuitor îl poate oferi pentru un anume nivel de preţ;
– acordurile care condiţionează oferirea de către furnizor de rabaturi sau de rambursări ale costurilor promoţionale de respectarea de către comparator a unui nivel de preţ stabilit;
– acordurile care leagă preţul de revânzare fixat de prețurile de revânzare practicate de concurenţi;
– acordurile care prevăd ameninţări, intimidări, avertismente, penalizări, întârzieri sau suspendări în livrare sau chiar rezilierea acordului în cazul nerespectării unui anume nivel de preţ;
– implementarea unor măsuri de identificare a distribuitorilor care fac reduceri de preţ, cum ar fi implementarea unui sistem de monitorizare a preţului sau obligaţia impusă comercianţilor en-detail de a denunţa membrii reţelei de distribuţie care deviază de la nivelul de preţ standard;
– imprimarea pe produs, de către furnizor, a preţului de revânzare recomandat;
– obligarea cumpărătorului, de către furnizor, să aplice „clauza clientului cel mai favorizat”.

De exemplu:
1. Distribuitorul poate oferi un discount de maxim 10% din prețul de listă comunicat de furnizor.
2. În cazul în care distribuitorul oferă un discount de maxim 10% din prețul de listă comunicat de furnizor, acesta va primi o reducere de 5% din valoarea următoarei comenzi.
3. Distribuitorul se obligă să nu vândă la un preț mai mic decât al concurentului X.
4. În cazul în care distribuitorul nu respectă politica comercială/politica de prețuri a furnizorului, furnizorul își rezervă dreptul de a stopa livrarea de marfă către distribuitor și/sau de a aplica sancțiuni de 10% din valoare comenzii.
5. În cazul în care distribuitorul nu respectă politica comercială/politica de prețuri a furnizorului, furnizorul își rezervă dreptul de a rezilia contractul.
6. Distribuitorul se obligă să pună la dispoziția furnizorului, lunar, facturile emise de acesta.
7. Distribuitorul se obligă să permită accesul personalului furnizorului pentru a efectua controale cu privire la stocuri și la modul de implementare a politicii comerciale/politicii de preț a furnizorului.

Aceste exemple sunt clasice și evidente. A se reține totuși că orice variantă a acestor formulări, indiferent că este mai puțin clară, duce la existența unei posibile fapte anticoncurențiale.

Practica recentă a Consiliului Concurenței
În cele ce urmează vom aborda și decizii recente ale Consiliului Concurenței prin care societățile au fost sancționate pentru fixarea prețurilor de revânzare.

1. Decizia nr. 39/2015[3]
Faptele constatate de natură a încălca Legea Concurenței au fost următoarele:
– prevederile contractelor de vânzare-cumpărare conform cărora: “Cumpăratorul se obligă să comercializeze mărfurile cumpărate la un preţ care să nu fie mai mic decât preţul minim de vânzare cu amănuntul practicat şi în Magazinele Adam’s by Secuiana
şi respectiv prin:
– prevederile contractelor de franciză conform cărora:
“Preţul produselor, respectiv cota de adaos comercial sunt stabilite prin acordul scris al ambelor părţi, cu menţiunea că, francizorul poate modifica unilateral cota minimă de 70% a adaosului comercial;”, iar „preţurile de achiziţie cât şi cele de vânzare vor fi stabilite de către francizor”; şi
beneficiarul se obligă să aplice la preţul produselor livrate un adaos comercial de 50%

Amenzile în acest caz au fost între 0.40% și 0.90% din cifra de afaceri a societăților înregistrată în anul anterior sancționării.

2. Decizia nr. 25/2015[4]
În contractele încheiate pentru perioada 2011-2012 există următoarea clauză:
Cumpărătorul are obligaţia de a revinde produsele cumpărate de la vânzător la preţuri de vânzare recomandate stipulate în anexa 1 la prezentul contract”.

Ori, dacă vorbim de prețuri recomandate, distribuitorul nu poate avea obligația de a vinde la aceste prețuri.

Si susținerile părților au fost în defavoarea lor, unele dintre acestea precizând:
SC Total Tex SRL a respectat clauzele referitoare la preţurile de revânzare, prevăzute în anexele la contractele încheiate cu CISEROM SA Sebeş.
SC Ve-Com SRL a revândut marfa de la SC CISEROM SA Sebeş la preţurile recomandate stipulate în anexa 1 din contract.

Astfel, caracterul de preț recomandat a fost înlocuit cu cel a unui preț fix. Mai mult, nici distribuitorii nu au încercat să poarte discuții cu furnizorul pentru a renegocia aceste clauze contractuale.

Amenzile în acest caz au fost între 0.40% și 0.59% din cifra de afaceri a societăților înregistrată în anul anterior sancționării.

Menționăm că în această situație toate societățile au recurs la procedura recunoașterii ca circumstanță atenuantă, de unde și cuantumul redus al amenzilor.

3. Decizia nr. 13/2015 (nepublicată până la acest moment)
De departe cea mai spectaculoasă decizie emisă de Consiliul Concurenței pe anul 2015 a reprezentat-o cea din retail alimentar.

Potrivit comunicatului de presă emis de Consiliul Concurenței[5], sancționarea a 25 de societăți din această industrie s-a aplicat pe două paliere:
– fixarea prețurilor de revânzare (la raft) în cazul promoțiilor desfășurate în urma înțelegerii dintre furnizor și retailer și
– implementarea, în anumite contracte, a așa-numitei ”clauză promo” – contractele sau documentele contractuale dintre unii retaileri şi furnizori conţineau o clauză care prevedea că, în aceeaşi perioadă, furnizorii nu puteau realiza promoţii simultane în diferite lanţuri de retail, acestea putând doar să alterneze. În acest fel, consumatorul final nu putea avea acces, în acelaşi timp, la promoţii şi implicit la cel mai mic preţ, în magazine concurente.

Decizia de a realiza sau nu promoţii în lanţuri de magazine concurente trebuie să aparţină furnizorului.

Potrivit informațiilor disponibile pe portalul rolii.ro[6], mențiunile din aceste formulare conțineau mențiuni de genul: ”preț revistă”, ”preț catalog”, ”preț recomandat”. Pe unele formulare apărea mențiunea de preț minim.

Tot potrivit informațiilor disponibile pe portalul rolii.ro[7] este explicat și circuitul formularelor de promoții dintre furnizor și retailer.

Astfel, modalitatea concretă în care circulau documentele ce consfințeau termenii înțelegerii anticoncurențiale între părțile acordului era următoarea:
– retailerii transmit, anterior demarării promoției, formularele de promoție către furnizorii cu care au încheiate contracte de comercializare.

În speță, înainte de inițierea perioadei promoționale, S[] trimite întreprinderii M[] formularele de promoție, spre a fi completate de aceasta.

– Furnizorul M[] completează formularele în cauză cu prețuri la care S[] ar trebui să comercializeze produsele ce fac obiectul promoției către consumatorii finali, prețurile respective reprezentând prețuri minime sau prețuri cu un nivel fix;
– M[] retransmite, înaintea începerii perioadei promoționale, respectivele formulare conținând prețuri minime și/sau fixe către S[].

Rămâne, totuși, de văzut care va fi rezultatul procedurilor în fața instanțelor de judecată, întrucât până la acest moment există societăți care au obținut anularea deciziei Consiliului Concurenței și exonerarea totală de la plata amenzii sau reducerea cuantumului amenzii aplicate.

În legătură cu acest domeniu, imediat după finalizarea acestei investigații, Consiliul Concurenței a declarat că a mai deschis o nouă investigație, ce vizează aceleași tipuri de fapte.[8] Interesant este că una dintre societățile vizate a atacat în instanță și Ordinul prin care s-a dispus efectuarea inspecțiilor inopinate.[9]

4. Decizia nr. 54/2015[10]
În contractele încheiate între furnizor și distribuitor, următoarele clauze au atras atenția Consiliului Concurenței:
– Vânzătorul „acordă Cumpărătorului statutul de distribuitor și vânzător autorizat pentru România, ceea ce presupune următoarele: (…) să respecte strategia de prețuri cu amănuntul propusă de vânzător”;
– În cazul vânzării produselor, distribuitorul va stabili prețurile „în așa fel încât prețurile de vânzare cu amănuntul în magazine (prețuri de raft) să fie în principiu egale cu cele din Lista de Prețuri a Vânzătorului, inclusiv TVA”;
– Printre obligațiile distribuitorului se numără și: „să aplice strategia de vânzări a vânzătorului, prețurile cu amănuntul recomandate și să promoveze cu prioritate produsele vânzătorului.”

Aceste clauze erau însoțite de clauze de monitorizare, distribuitorul fiind obligat să acorde accesul furnizorului la vânzările proprii, să evidențieze distinct în actele contabile aceste vânzări și să transmită periodic furnizorului raportări cu privire la stocuri.

De asemenea, erau introduse și clauze de sancționare, furnizorul fiind îndreptățit să rezilieze contractul în cazul în care distribuitorul nu își îndeplinea obligațiile contractuale (inclusiv respectarea politicii de prețuri a furnizorului).

Până la acest moment nu au fost soluționate litigiile aflate pe rolul instanțelor cu privire la această investigație, pentru a putea observa dacă instanțele de judecată îmbrățișează sau nu opinia Consiliului Concurenței în acest caz.

În ceea ce privește piața vopselelor, Consiliul Concurenței a afirmat că mai are în derulare încă alte trei investigații ce vizează aceleași tipuri de fapte.

Procedura recunoașterii
În ultima perioadă, Consiliul Concurenței s-a axat foarte mult pe recunoașterea faptelor din partea societăților investigate, care le poate aduce reducerea sancțiunii aplicate între 10% și 30% din nivelul de bază, minimul care poate fi aplicat ajungând până la 0.20% din cifra de afaceri înregistrată de societate în anul anterior sancționării.

Cu toate acestea, chiar dacă autoritatea de concurență încurajează această practică, trebuie reținut că doar apelarea la procedura recunoașterii nu poate diminua cuantumul amenzii până la 0.20%. Pentru a putea ajunge la acest cuantum, este necesar ca societățile investigate să demonstreze și incidența altor circumstanțe atenuante, precum:
– întreprinderea implicată furnizează dovezi că a pus capăt încălcării imediat ce autoritatea de concurenţă a intervenit;
– întreprinderea furnizează dovezi că participarea sa în încălcarea săvârşită este extrem de redusă şi astfel demonstrează că, în cursul perioadei în care a fost parte la încălcare, în mod efectiv, a evitat punerea în aplicare a acesteia, adoptând un comportament concurenţial corect pe piaţă;
– cifra de afaceri realizată pe piaţa/pieţele pe care a avut loc încălcarea reprezintă o parte relativ redusă, de până la 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, cu condiţia ca acest fapt să poată fi stabilit cu certitudine;
– întreprinderea implicată a colaborat în mod efectiv şi pe deplin cu Consiliul Concurenţei dincolo de obligaţia sa legală de a coopera;
– comportamentul anticoncurenţial al întreprinderii a fost autorizat sau încurajat de autorităţi publice ori de legislaţia existentă;
– întreprinderea dovedeşte existenţa şi implementarea efectivă a unui program de conformare cu regulile de concurenţă;
– alte împrejurări de natura celor de mai sus și care au fost reținute ca fiind circumstanțe atenuante de autoritatea de concurență prin deciziile sale.

Concluzii
După cum se poate vedea, autoritatea de concurență este foarte atentă în ultima perioadă la relațiile verticale dintre furnizori și distribuitori, în special în ceea ce privește prețurile de (re)vânzare. Chiar și clauzele inofensive la prima vedere și care nu au fost puse în practică pot duce la sancționare.

Există numeroase alte investigații finalizate pe parcursul anului 2015 care vizează aceste aspecte și ale căror decizii de sancționare încă nu au fost publicate[11].

În asemenea condiții, este recomandat ca societățile care sunt active în domeniile de distribuție și întâlnesc în contractele lor clauze de genul celor enumerate în prima parte a acestui articol să își revizuiască și renegocieze aceste clauze.

De asemenea, trebuie avut în vedere că procedura recunoașterii, oricât de tentantă ar părea la prima vedere, nu absolvă de vină societatea implicată în presupuse fapte anticoncurențiale și nu poate, ea singură, să ducă la diminuarea cuantumului amenzii până la pragul minim legal de 0.20% din cifra de afaceri a societății înregistrată în anul anterior sancționării.


[1]. Republicată în M. Of. nr. 240 din data de 3 aprilie 2014, cu modificările ulterioare.
[2]. Potrivit art. 42, secțiunea a 3-a din Instrucţiunile din 14 aprilie 2004 privind aplicarea art. 5 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul înţelegerilor verticale, publicate în M. Of. nr. 437 din data de 17 mai 2004, cu modificările ulterioare.
[3]. Poate fi consultată aici.
[4]. Poate fi consultată aici.
[5]. Poate fi accesat aici.
[6]. Sentința civilă nr. 1953/01.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția Contencios Administrativ și Fiscal ce poate fi consultată aici.
[7]. Sentința civilă nr. 2061/20.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția Contencios Administrativ și Fiscal ce poate fi consultată aici.
[8]. A se vedea comunicatul de presă al Consiliului Concurenței, disponibil aici.
[9]. Sentința civilă nr. 959/03.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția Contencios Administrativ și Fiscal ce poate fi consultată aici.
[10]. Nepublicată încă pe site-ul Consiliului Concurenței. Comunicatul de presă este disponibil aici.
[11]. A se vedea și comunicatul de presă de pe site-ul Consiliului Concurenței prin care acesta aduce la cunoștința publicului că a sancționat 50 distribuitori și un furnizor pe piața termocentralelor din România, ce poate fi consultat aici.


Av. Ana-Maria Udriște
Baroul București

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.