Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





România la CEDO: cauza POPA. Anulare alegeri CCIR, dreptul la indemnizație, gestiunea de afaceri, și dreptul de proprietate. UPDATE: decizia CEDO
07.05.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

07 mai 2020: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în complet de comitet de trei (Paulo Pinto de Albuquerque, Egidijus Kūris și Iulia Motoc) și deci în unanimitate a constatat cererea ca fiind vădit nefondată, și deci inadmisibilă (în sensul autonom al Convenției):

2. Appréciation de la Cour

28. Pour ce qui est du grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention, la Cour renvoie aux principes bien établis dans sa jurisprudence applicables aux affaires portant sur des divergences de jurisprudence (voir, par exemple, Paroisse gréco-catholique Lupeni et autres c. Roumanie [GC], no 76943/11, § 116, 29 novembre 2016).

29. La Cour constate que le requérant dénonce une situation individuelle, à savoir un prétendu conflit entre les décisions des tribunaux internes concernant des situations, selon lui, identiques.

30. En principe, il n’appartient pas à la Cour de comparer les diverses décisions rendues – même dans des litiges de prime abord voisins ou connexes – par des tribunaux dont l’indépendance s’impose à elle. De même, la différence de traitement opérée entre deux litiges ne saurait s’entendre comme une divergence de jurisprudence si elle est justifiée par une différence dans les situations de fait en cause (Ibid., § 116).

31. En l’espèce, la Cour observe que plusieurs litiges concernant le remboursement des indemnités versées aux anciens membres du collège de la Chambre ont été portés devant des juridictions différentes. Dans la très grande majorité des cas, douze affaires sur quatorze, ces dernières ont fait droit à l’action en répétition de l’indu (paragraphe 24 ci-dessus).

32. En ce qui concerne les deux affaires citées par le requérant (paragraphe 26 ci-dessus), la Cour note que, pour rejeter la demande de remboursement, les juridictions internes ont relevé que B.V. et G.C. avaient effectué diverses activités dans l’exercice de leur mandat, activités que la Chambre n’avait pas contestées (paragraphe 18 ci-dessus).

33. Or, en l’espèce, il ressort des pièces versées au dossier (paragraphe 17 ci-dessus) que les activités dont le requérant entend se prévaloir ont été effectuées en sa qualité de président de la Chambre de commerce et d’industrie de Bucarest, et non pas de représentant de la Chambre de commerce et d’industrie de Roumanie.

34. La Cour constate donc qu’il y avait une différence dans les situations de fait en cause. Par conséquent, elle estime que le requérant ne saurait prétendre avoir été victime d’une divergence de jurisprudence qui résulterait du rejet de l’action en répétition de l’indu à l’égard de B.V. et G.C.

35. Enfin, la Cour constate que le requérant a bénéficié d’un procès contradictoire et qu’il a pu exposer ses arguments et défendre librement sa cause. Ses moyens ont été examinés par les juges internes qui ont conclu, de manière motivée à l’application en l’espèce des articles 992 et 1092 du code civil (paragraphes 14 et 16 ci-dessus).

36. Dès lors, aucune apparence de violation de l’article 6 § 1 de la Convention ne saurait être décelée en l’espèce. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.

37. Pour ce qui est du grief tiré d’article 1 du Protocole no 1 à la Convention, la Cour note que le requérant soutient qu’il était légitime qu’il perçoive une rémunération pour les services qu’il avait rendus à la Chambre.

38. La Cour rappelle que, bien que l’article 1 du Protocole no 1 ne vaille que pour les biens actuels et ne crée aucun droit d’en acquérir, dans certaines circonstances, l’« espérance légitime » d’obtenir une valeur patrimoniale peut également bénéficier de la protection de cette disposition. Une espérance légitime doit être plus concrète qu’un simple espoir et se fonder sur une disposition juridique ou un acte juridique tel qu’une décision judiciaire. De plus, on ne peut conclure à l’existence d’une « espérance légitime » lorsqu’il y a controverse sur la façon dont le droit interne doit être interprété et appliqué et que les arguments développés par le requérant à cet égard sont en définitive rejetés par les juridictions nationales (Béláné Nagy c. Hongrie [GC], no 53080/13, §§ 74 et 75, 13 décembre 2016).

39. En l’espèce, la Cour constate que l’action en répétition de l’indu faisait suite à l’annulation des décisions du collège pour avoir été prises de manière illicite (paragraphes 9 et 11 ci-dessus). La Cour attache de l’importance au caractère illicite de la décision d’octroi de la rémunération litigieuse, tel qu’il a été établi par les juridictions internes (paragraphe 9 ci-dessus). En effet, il ressort clairement de la décision de l’assemblée du 3 août 2006 que les membres des organes de direction devaient exercer leur mandat sans rétribution (paragraphe 5 ci-dessus). Or, en méconnaissance de cette décision, les membres des organes de direction avaient décidé de s’attribuer eux-mêmes une rémunération (paragraphe 7 ci-dessus).

40. En deuxième lieu, dans la mesure où le requérant alléguait que son activité s’analysait en une gestion d’affaires au profit de la Chambre (paragraphe 15 ci-dessus), la Cour note qu’il n’a fourni aucune preuve du travail prétendument effectué pour le compte de la Chambre (paragraphes 17 et 33 ci-dessus).

41. Ces éléments suffisent à la Cour pour conclure que le requérant ne saurait se prétendre titulaire d’une « espérance légitime » au sens de sa jurisprudence. L’article 1 du Protocole no 1 ne trouvant pas à s’appliquer, ce grief est incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention et il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. (s.n. – M. M.-B.)

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare la requête irrecevable.

:: decizia CEDO

***

1 februarie 2016: Secția a treia, CEDO

Cererea nr. 71730/13
Ștefan POPA împotriva României
introdusă în 8 noiembrie 2013 și comunicată în 10 iulie 2015

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):

Reclamantul, domnul Ștefan Popa, de naționalitate română, s-a născut în 1938 și locuiește în București.
Reclamantul a ocupat între anii 2002 și 2006 funcția de vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României (în cele ce urmează “Camera”), persoană juridică autonomă și non-guvernamentală.
În 3 august 2006 Adunarea Generală a Camerei a ales 43 membri în Colegiul de conducere. Reclamantul, președinte al Camerei de Comerț și Industrie București a făcut parte dintre cei aleși.
În calitate de membru al Colegiului de conducere, reclamantul a reprezentat Camera în fața autorităților naționale și internaționale, a luat parte la elaborarea de documente, la punerea în aplicare a deciziilor, a organizat reuniuni naționale și internaționale. Pentru participarea sa la activitatea Colegiului, acesta a beneficiat de o indemnizație lunară.
În 7 august 2016 mai multe Camere județene au contestat în fața instanțelor naționale rezultatul alegerilor, invocând nerespectarea regulilor de reprezentativitate a persoanelor care au votat.

Judecătoria București (sectorului 3 – adăugirea noastră) a admis acțiunea și a anulat rezultatul alegerilor printr-o hotărâre din data de 30 ianuarie 2007. Instanța a dispus, de asemenea, refacerea alegerilor. Camera a declarat apel. În 27 decembrie 2007 Camera a ales un nou Colegiu de conducere, iar în 21 ianuarie 2008 a renunțat la apel.

Camera a cerut rambursarea de către reclamant a indemnizației primite printr-o acțiune introdusă în fața instanțelor naționale în data de 2 septembrie 2008. Pentru perioada cuprinsă între 3 august 2006 și 27 decembrie 2007 suma reclamată se ridica la 28.699 lei, adică în jur de 8.000 €. Camera a susținut că anularea alegerilor a implicat anularea dreptului la indemnizație și, prin urmare, restituirea plății nedatorate.

Reclamantul s-a opus unei astfel de pretenții, considerând că în calitate de membru al Colegiului a îndeplinit numeroase sarcini prin care s-a asigurat funcționarea normală a Camerei în așteptarea refacerii alegerilor. Acesta a adăugat că actele de gestiune curentă ale Camerei, deși adoptate de Colegiul a cărui alegere a fost anulată, nu au fost anulate. Asfel, indemnizația cerută de Cameră i-a fost datorată pentru activitatea efectuată în beneficiul acesteia.

Judecătoria București a admis acțiunea printr-o hotărâre din 18 ianuarie 2011. Citând dispozițiile articolelor 992 și 1092 din Codul civil și făcând aplicarea principiului restitutio in integrum care reieșea din anularea ex tunc și ex nunc a alegerilor din data de 3 august 2006, Judecătoria București a dispus rambursarea indemnizației de către reclamant.

Reclamantul a declarat recurs. Acesta a reamintit că actele efectuate pentru Cameră rămân valabile și a subliniat că, până la alegerea noului Colegiu, Camera a continuat să îi plătească indemnizația și nu i-a cerut să înceteze activitatea. Astfel, a concluzionat că în această perioadă a efectuat, cu acordul Camerei, o activitate de gestiune de afaceri în beneficiul acesteia din urmă. Acesta a estimat că activitatea nu a fost gratuită și că ea constituise o excepție de la regula nulității actelor juridice. Or rambursarea indemnizației, la care s-ar adăuga absența oricărei remunerații, ar aduce atingere echilibrului care ar trebui să existe între munca efectuată și remunerarea acesteia.

Tribunalul București a respins recursul printr-o hotărâre definitivă din data de 9 mai 2013. Subliniind că alegerea Colegiului a fost anulată, instanța a estimat că indemnizația era nedatorată și că, prin urmare, plata acesteia a fost lovită de nulitate și supusă rambursării.

2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:

Dispozițiile pertinente din vechiul Codul civil erau astfel formulate:

Articolul 992
“Cel ce, din eroare sau cu ştiinţă primeşte aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.”

Articolul 1092
“Orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii.”

3. Capete de cerere:

Invocând articolele 6 pct. 1 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul denunță caracterul arbitrar și disproporționat al obligației de a rambursa indemnizația primită pentru munca efectuată în cadrul Colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României.

4. Intrebări adresate părților:

4.1. A fost respectat dreptul la un proces echitabil prevăzut de articolul 6 pct. 1 din Convenție în procedura de judecată prin care reclamantul a fost obligat să ramburseze indemnizația primită pentru munca efectuată în cadrul Camerei?

4.2. S-a încălcat dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1?

5. Dreptul CEDO invocat:

ARTICOLUL 6 Dreptul la un proces echitabil (extras)

1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

ARTICOLUL 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție
Protecţia proprietăţii
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Adina Mihalache (traducere)

dr. Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.