BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Asistarea martorilor de către avocat în cadrul procedurilor penale
03.02.2016 | Radu-Bogdan CĂLIN


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Consider că este un subiect de actualitate, întrucât practica judiciară nu este una constantă, dispozițiile legale care reglementează acest drept lăsând loc interpretărilor.

În prezent, există o practică a avocaților, care pentru a fi siguri că li se va permite prezența în momentul audierii martorului pe care vor să îl asiste, în cauzele în care există suspect sau inculpat, încheie un contract de asistență judiciară cu acesta și apoi solicită să asiste la efectuarea actelor de urmărire penală, inclusiv la audierea martorului. Această practică a evoluat în acest sens, deoarece nu se permite o exercitare efectivă a dreptului martorului de a fi asistat de avocat, considerându-se că acesta beneficiază de alte drepturi și garanții de natură să-i asigure dreptul la un proces echitabil, în eventualitatea în care se va formula o acuzație penală împotriva sa.

Cu titlu preliminar consider că este necesar să lămurim ce înseamnă noţiunea de „martor” și rolul pe care îl are acesta în cadrul procedurilor penale. Martorul, care este inclus în categoria subiecților procesuali, poate fi orice persoană, care are cunoștință de fapte sau împrejurări de fapt care constituie probe în procesul penal. Astfel, se poate concluziona că faptuitorul, până la dobândirea calității de suspect sau inculpat, poate fi audiat în calitate de martor, beneficiind de toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru acesta.

Consider că dreptul martorului de a fi asistat de avocat își are sediul materiei în art. 31 din Codul de procedură penală, care oferă acest drept subiecților procesuali, în categoria cărora intră și martorul.

Se poate susține că există o neconcordanță între dispozițiile din Codul de Procedură Penală, respectiv între dispozițiile art. 31 (Avocatul asistă sau reprezintă pățile ori subiecții procesuali în condițiile legiiși art. 88 (Avocatul asistă sau reprezintă, în procesul penal, părțile ori subiecții procesuali principali, în condițiile legii). Opinez că este o aparentă neconcordanță, deoarece art. 88 nu interzice sau limitează dreptul subiecților procesuali (în categoria cărora intră și martorul) la asistență din partea avocatului, cele două articole se completează și trebuie să fie interpretate prin coroborare, lărgind sfera persoanelor care pot fi asistate de avocat la: subiecți procesuali, subiecți procesuali principali și părți.

Chiar dacă ar exista o eventuală contradicție între cele două articole, consider că voința reală a legiuitorului ar fi exprimată de dispozițiile art. 31 din Codul de Procedură Penală, deoarece în timp ce art. 81 și-a păstrat forma neschimbată, astfel cum a fost reglementat de Legea nr. 135/2010 (Codul de Procedură Penală), art. 31 a fost modificat prin art. 102 pct. 18 din Legea nr. 255/2013, reprezentând o dispoziție legală mai nouă. Conform principiului de drept ”lex posteriori derogat priori”[1], care este folosit să rezolve neconcordanțele legislative cu ajutorul criteriului cronologic, în caz de contradicție între două dispoziții legale, prevalează cea care este publicată ulterior. Opinez că acest principiu își găsește aplicabilitatea și în cazul în care se consideră că există o contradicție între art. 31 și 88 din Codul de Procedură Penală.

În plus, sintagma din cadrul ambelor articole ”în condițiile legii” indică faptul că acesta se completează și cu alte dispoziții legale, inclusiv dispoziții cuprinse în Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Subliniez că sintagma ”în condițiile legii” este radical diferită de sintagma ”în condițiile prezentei legi” care ar presupune faptul că acest drept ar trebui reglementat explicit numai în Codul de Procedură Penală.

Art. 2 alin. 3 din Legea nr. 51/1995  reglementează dreptul avocatului de a  asista şi reprezenta persoanele fizice şi juridice în faţa instanţelor judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie. În această categorie a persoanelor fizice  intră și martorul, iar dreptul avocatului de a îl reprezenta implică și un drept corelativ al martorului de a beneficia de asistența acestuia, în cadrul procedurilor penale.

Asistența judiciară în cazul acesta ar consta tocmai în garantarea efectivității drepturilor martorilor, în special a dreptului de a nu se autoincrimina. Este important a se face distincția între un eventual drept al martorului de a păstra tăcerea și dreptul de a nu se autoincrimina. Într-o opinie[2], la care raliez, interesul legal este de a se administra toate probele disponibile pentru aflarea adevărului, urmând ca dreptul martorului de a nu se acuza să fie salvgardat într-o alta modalitate procesuală decât prin dreptul la tăcere. Se poate susține că există garanții, deoarece declarația dată de un martor care a dobândit calitatea de suspect sau inculpat, nu poate fi folosită împotriva sa. Interdicția de a folosi declarațiile martorului devenit suspect/inculpat împotriva sa, implică pe lângă faptul că acele declarații nu pot fi folosite ca mijloc de probă și interdicția de a obține probe derivate din acea declarație, care să fie ulterior folosite împotriva sa, probe care însă vor putea fi folosite împotriva celorlalți participanți.

Dreptul martorului de a nu se autoincrimina este lipsit de multe ori de substanță, deoarece declarațiile, chiar dacă nu vor fi folosite ca probă împotriva martorului devenit suspect/inculpat, vor fi folosite faptic împotriva acestuia pentru a obține alte probe derivate și pentru a contura situația de fapt învederată de acesta în cadrul primei audieri.

În concluzie, pentru a i se garanta exercitarea efectivă a drepturilor, mai ales a dreptului de a nu se autoincrimina, consider că este necesar să i se permită martorului să fie asistat de avocat în cadrul procedurilor penale.


[1]. Encyclopaedic Dictionary of International Law (3 ed.), Online Editon Edited by John P. Grant and J. Craig Barker, Oxford University Press, p. 134.
[2]. Teodor-Viorel Gheorghe în N. Volonciu, Noul cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu 2014, p. 278.


Radu-Bogdan Călin
Auditor de justiție

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Asistarea martorilor de către avocat în cadrul procedurilor penale”

  1. Nicoleta Cristina ALBESCU spune:

    In completare: Directiva 2013/48/EU cu transpunere pana in nov.2016.

  2. Buna ziua,

    Pentru a afla voința reală a legiuitorului trebuie să verificăm lucrările pregătitoare ale Codului de procedură penală cu privire la aceste două articole și expunerea de motive, precum și dezbaterile ce au avut loc în acest sens.

    Mai trebuie totodată – cred eu – analizat dacă asistarea martorului de către un avocat nu aduce atingere drepturilor acuzatului (atunci când avem urmărirea penală in personam începută și nu doar in rem), și asta ori de câte ori se poate argumenta că altfel martorul ar da o declarație care l-ar cam scăpa pe acuzat dar l-ar cam incrimina pe martor – declarație pe care nu o mai dă deoarece apăru avocatul cu sfatul.

    În alte cuvinte, trebuie analizat și dacă nu cumva dreptul martorului la un avocat nu intră în conflict cu dreptul acuzatului la un martor neasistat de avocat. Și pentru asta trebuie să analizăm care este rațiunea existenței martorilor și care este rolul lor în cadrul unui proces penal și dacă nu cumva acest rol al lor ar intra în conflict cu ideea asistării lor de către un avocat.

    Ar fi – în plus – interesant de analizat și ce zice CEDO cu privire la aceste aspecte, pentru că dacă CEDO zice ceva contrar celor afirmate în acest articol, atunci e posibil să fim nevoiți să interpretăm dispozițiile din Codul de procedură penală în lumina dreptului CEDO (cf. art. 1 alin. (2) din CPP).

    O idee excelentă de a se pune în discuție aceasta problemă de drept, care de altfel cred ca ar putea deveni cel puțin o lucrare de master.

    Vă mulțumesc că m-ați făcut astfel să deschid cartea de drept CEDO pentru a verifica jurisprudența incidentă – și pentru a verifica dacă există o astfel de jurisprudență. Aveam alte planuri, dar renunțai la ele pentru 30 de minute după ce vă citii articolul.

    Cu stimă,
    Mihaela Mazilu-Babel

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate