Întrebare preliminară cu privire la transpunerea motivelor de neexecutare a mandatului european de arestare

Judecătorul olandez se întreabă cu privire la transpunerea motivelor de neexecutare a mandatului european de arestare (C-579/15 Popławski)

Situația de fapt:
1. domeniul „spațiul de libertate, securitate și justiție”, subdomeniul „cooperarea judiciară în materie penală”;
2. ce poate și ce nu poate să facă un stat membru atunci când transpune o dispoziție de drept UE, respectiv un articol dintr-o Decizie-cadru;
3. posibilitatea ca atunci când transpune punctul 6 din articolul 4 din Decizia-cadru privind mandatul european de arestare, statul membru să poată stabili că:
3.1. autoritatea judiciară de executare competentă din respectivul stat membru este obligată necondiționat să refuze predarea, în scopul executării unei pedepse, a unui cetățean al statului membru de executare sau a unei persoane care își are reședința în acest stat;
3.2. că refuzul autorității judiciare reprezintă ipso iure un argument în favoarea disponibilității de a prelua executarea pedepsei privative de libertate la care a fost condamnat cetățeanul respectiv sau persoana rezidentă;
3.3. că decizia de preluare a executării pedepsei va fi luată abia după refuzul predării în scopul executării pedepsei
3.4. că adoptarea unei decizii în sensul punerii în executare va depinde:
3.4.1. de existența unui temei înscris într-un acord valabil încheiat între statul membru emitent și statul membru de executare;
3.4.2. de condițiile prevăzute de acest acord; și
3.4.3. de cooperarea statului membru emitent, de exemplu în sensul emiterii de către acesta a unei cereri corespunzătoare;
4. riscul ca, după ce a refuzat predarea în scopul executării pedepsei, statul membru de executare să se afle în imposibilitatea de a prelua punerea în executare;
5. totuși, riscul de la punctul 4 nu va afecta în vreun fel obligația de a refuza predarea în scopul executării pedepsei;
6. posibilitatea ca instanța națională să aplice în mod direct dispozițiile unei Decizii-cadru care, după Tratatul de la Lisabona, continuă să producă efecte juridice până la momentul în care este abrogată, anulată sau modificată;
7. posibilitatea ca o normă dintr-o decizie-cadru să fie suficient de clară și de previzibilă încât să poată fi aplicată de instanțele naționale cu efect direct;
8. posibilitatea ca dreptul Uniunii să permită ca un stat membru al cărui drept național condiționează preluarea executării unei pedepse privative de libertate aplicate în străinătate de existența unui temei înscris într-un acord corespunzător să transpună în dreptul național o dispoziție dintr-o decizie-cadru astfel încât chiar acea dispoziție din decizia-cadru să poată fi temeiul juridic convențional cerut pentru evitarea pericolului de neexecutare a pedepsei rezultat din dispoziția din legea națională privind existența unui temei convențional
9. posibilitatea ca dreptul Uniunii să permită ca un stat membru să transpună în dreptul național o dispoziție dintr-o decizie-cadru astfel încât pentru refuzul predării, în scopul executării unei pedepse, a unei persoane care are reședința în statul membru de executare și care este cetățean al unui alt stat membru se prevede:
9.1. condiția ca statul membru de executare să aibă competență asupra faptelor menționate în mandatul european de arestare; și
9.2. că nu trebuie să existe o piedică reală pentru o (eventuală) urmărire penală în statul membru de executare a persoanei rezidente în acest stat pentru aceste fapte (de exemplu, refuzul statului membru emitent de a transmite statului membru de executare actele de urmărire penală)
9.3. deși, pe de altă parte, aceste condiții (de la 9.1. și 9.2.) nu există în privința refuzului predării, în scopul executării unei pedepse, a unui cetățean al statului membru de executare.

Dispoziții incidente: articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI

Articolul 4 (extras)
Motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare

Autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare:
6. în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranță în conformitate cu dreptul său intern;

Pertinența pentru România:
În țara noastră considerăm că articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a fost transpus prin articolul 98 alineatul (1) litera (c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013 și prin Legea nr. 318/2015:

Articolul 98 (extras)
Motive de refuz al executării

(1) Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;

Mihaela Mazilu-Babel (selecție, situație de fapt și dispoziții incidente)
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

Adina Mihalache (pertinența pentru România)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?