TUE. Despre prima și unica dovadă a unui fir de iarbă dintr-o sticlă – marcă tridimensională
9 februarie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL
În data de 11 decembrie 2014, Tribunalul Uniunii Europene a pronunțat – ca instanță de recurs – hotărârea în T-235/12.
Redăm următorul pasaj:
52 La declarația domnului K. erau anexate deci patru fotografii ale unor sticle de vodcă Żubrówka de 700 ml, exportate în Franța, potrivit acestuia, și care arătau următoarele patru reprezentări în care sticla apare din față, din două părți opuse și, respectiv, din spate (în cuprinsul hotărârii, pe pagina curia.eu, sunt redate și pozele – n.n.)
53 Or, la punctele 13-15 din decizia atacată (a se vedea punctul 15 de mai sus), camera de recurs a arătat că elementele de probă privind utilizarea prezentate de reclamantă includeau „printre altele” două declarații sub jurământ, una a directorului financiar și președintelui acestei societăți și cealaltă a președintelui‑director general al Pernod S.A., distribuitor exclusiv al vodcii Żubrówka pentru teritoriul francez, la care erau anexate o reprezentare a vodcii menționate, prospecte destinate distribuitorilor francezi pentru anii 1999-2002, care conțineau patru reprezentări, și prospecte distribuite de supermarketuri franceze în anii 2003-2006, care conțineau opt reprezentări.
54 Rezultă că afirmația camerei de recurs de la punctul 16 din decizia atacată, potrivit căreia „nu a fost furnizată nicio altă prezentare decât cele reprezentate la cele trei alineate precedente”, trebuie interpretată în sensul că se referă la elementele de probă privind utilizarea prezentate în fața diviziei de opoziție în termenul stabilit de aceasta, iar nu la cele prezentate tardiv în fața camerei de recurs.
55 Prin urmare, este necesar să se considere că respectiva cameră de recurs a luat în considerare doar elementele prezentate de reclamantă în fața diviziei de opoziție și că nu și‑a exercitat puterea de apreciere în ceea ce privește luarea în considerare a elementelor de probă privind utilizarea prezentate pentru prima dată în fața sa, în special declarația domnului K. și fotografiile care erau anexate la aceasta, precum și articolele din presa franceză și extrasele de pe forumuri de pe site‑uri internet franceze.
56 Reclamanta susține, așadar, în mod eronat că, întrucât camera de recurs nu a formulat nicio critică cu privire la admisibilitatea elementelor de probă anexate la memoriul din 18 februarie 2011 de expunere a motivelor căii de atac și întrucât nu a menționat articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, este legitim să se presupună că aceasta a considerat elementele de probă respective ca fiind admisibile. Astfel, întrucât camera de recurs nu și‑a exercitat puterea de apreciere, ea nu a putut, în mod implicit, să declare elementele menționate ca fiind admisibile.
(…)
88 În al doilea rând, nu poate fi admisă nici susținerea OAPI și a intervenientei, pretins întemeiată pe jurisprudență, potrivit căreia noile înscrisuri nu ar fi suplimentare celor prezentate în termene sau chiar nu ar avea niciun raport material cu acestea, întrucât ar reprezenta o altă sticlă, cu un gât mai degrabă umflat decât rectiliniu, precum și un obiect de formă alungită – care ar putea fi un fir de iarbă – care este prezentat în mod constant în interiorul unei sticle, astfel încât ar constitui prima și unica dovadă privind utilizarea obiectului respectiv în interiorul unei sticle.
89 În această privință, este necesar să se arate, mai întâi, că în jurisprudență nu se solicită existența unui raport material între elementele suplimentare și elementele anterioare. În jurisprudență se impune doar ca dovezile prezentate în afara termenului stabilit de divizia de opoziție să nu fie primele și singurele dovezi privind utilizarea, ci să fie vorba despre dovezi așa‑numite „complementare” sau „suplimentare”, care vin în completarea unor elemente de probă pertinente, depuse în termenul prevăzut [Hotărârea New Yorker SHK Jeans/OAPI, punctul 44 de mai sus, EU:C:2013:484, punctul 30, și Hotărârea din 29 septembrie 2011, New Yorker SHK Jeans/OAPI – Vallis K.‑Vallis A. (FISHBONE), T‑415/09, EU:T:2011:550, punctul 33].
90 În continuare, trebuie amintit că criteriile reținute în jurisprudența citată la punctul 62 de mai sus nu impun nici existența unui raport material între elementele suplimentare și elementele prezentate anterior, ci relevanța lor intrinsecă pentru soluționarea procedurii în fața OAPI.
91 În plus, trebuie arătat că această susținere a OAPI și a intervenientei este neîntemeiată în fapt, întrucât denaturează elementele de probă prezentate în termenul stabilit de divizia de opoziție. Trebuie constatat în mod efectiv că pe fotografiile reproduse la punctele 14 și 15 din decizia atacată (a se vedea punctul 15 de mai sus) există un fir de iarbă – iar nu un obiect alungit oarecare – care se află în interiorul unei sticle și care este vizibil pentru observator. Fotografiile reproduse la punctul 52 de mai sus nu pot constitui, așadar, prima și unica dovadă privind utilizarea unui fir de iarbă plasat în interiorul unei sticle.
Pentru întreg cuprinsul, a se vedea aici.
