Simpla repetare în cazul infracțiunilor silvice
4 februarie 2016 | Alexandra-Laura CĂTĂNOAIE
Infracțiunea de simplă repetare se caracterizează printr-o pluralitate de acte de executare care, privite izolat, nu sunt suficiente pentru a determina represiunea penală, dar atunci când acestea se repetă cu frecvența prescrisă de normă legală, întregul ansamblu faptic repetitiv indică o tendință comportamentală delincventă și astfel dobândește caracter infracțional.
Infracțiunea de simplă repetare se aseamănă cu însă între cele două categorii de infracțiuni există unele diferențieri. Principala distincție se referă la numărul de acte de executare ce trebuie comise pentru ca fapta să aibă relevanță penală[1], astfel că importanța stabilirii numărului actelor de executare relevă concepția asupra comportamentului infracțional repetat. Dupӑ parerea mea, în cazul infracțiunii de obicei, s-a optat pentru concepția subiectivă, conform căreia repetarea faptei de un număr suficient de ori indică obișnuința, obiceiul, îndeletnicirea. Legiuitorul nu a stabilit a priori numărul de acte necesare pentru consumarea infracțiunii, astfel că acest număr variază în funcție de personalitatea făptuitorului și se apreciază de la caz la caz de către organul judiciar (apreciere judiciară). În cazul infracțiunii de simplă repetare, s-a optat pentru concepția obiectivă, potrivit căreia numărul de acte de executare necesare pentru ca fapta să aibă relevanță penală este predeterminat și aplicabil în toate cazurile (apreciere legală). Această concepție ce are la bază criteriul numeric al actelor de executare realizate succesiv se detașează de necesitatea dovedirii caracterului de obișnuință, exigență cerută în cazul infracțiunilor de obicei (în sensul de aptitudine dobândită de individ, fără un efort deosebit în urma unor activități repetate desfășurate pe un anumit interval de timp). Reiterarea actelor de executare (în cazul infracțiunilor de simplă repetare) este rezultatul insistenței făptuitorului, pe când obiceiul este rezultatul consecvenṭei acestuia.
În cazul infracțiunilor silvice, art. 107 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic republicat (tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de formă de proprietate), respectiv art. 109 din același act normativ (furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional), legiuitorul a optat pentru concepția obiectivă asupra comportamentelor infracționale repetate; astfel acestea se circumscriu categoriei infracțiunilor de simplă repetare prin prisma legăturii substanțiale și temporale dintre actele de executare succesive.
Actele de executare nu pot să formeze o structură infracțională compactă și să primească un tratament penal particularizat decât dacă se desfășoară într-un anumit cadru temporal. Nu este dificil de stabilit această legătură temporală, întrucât norma prevede expres repetarea faptei de cel puțin două ori în interval de un an [art. 107 alin. (1) lit. b), respectiv art. 109 alin. (1) lit. b)]. Intervalul de un an trebuie înţeles că fiind durata maximă din momentul săvârşirii primului act până în momentul săvârşirii celui de-al doilea. Indicarea legală expresă a numărului de repetări pe unitatea de timp simplifică reținerea săvârșirii lor în ceea ce privește stabilirea momentului consumării (la data comiterii celui de-al doilea act de executare), ceea ce nu se întâmplă la infracțiunile de obicei, în cazul cărora temporalitatea între actele de executare trebuie să evidențieze obișnuința, aprecierea acesteia fiind atributul organelor judiciare.
Legătura substanțială între actele de executare face ca acestea să primească o singură calificare juridică. De exemplu, în cazul infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier național prevăzută de art. 109 din Codul silvic, comiterea a cel puțin două acte identice sau similare de sustragere în interval de un an, respectiv în cazul infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional prevăzutӑ de art. 107 din Codul silvic, săvârșirea a cel puțin două acte de executare în interval de un an, în oricare dintre cele cinci modalități alternative ale elementului material (tăiere, rupere, distrugere, degradare, scoatere din rădăcini fără drept) produce urmarea socialmente vătămătoare. Cele două infracţiuni ar putea forma o pluralitate, sub forma concursului real cu conexitate etiologică, tăierea, ruperea, scoaterea din rădăcini a arborilor fiind mijlocul indispensabil pentru comiterea ulterioară a furtului de arbori, puieţi sau lăstari, tăiaţi, smulşi, scoşi din rădăcini, atunci când aceştia se aflau pe picior[2].
Legătura substanțială și temporală între actele de executare efectuate succesiv influențează sancționarea infracțiunii de simplă repetare: primul act de executare privit izolat nu are relevanță penală (de exemplu, în cazul infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, valoarea prejudiciului produs prin comiterea primei fapte nu depăşeşte limita de la art. 107 alin. (1) lit. a) pentru a putea fi încadrată pe acest text de lege), urmând ca după comiterea celui de-al doilea, legiuitorul să considere că ansamblul faptic este suficient pentru a determina represiunea penală (valoarea cumulată a prejudiciului depăşeşte o anumită limita, mai exact de cel puțin cinci ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei). Potrivit art. 116 din acelaşi act normativ, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Astfel, chiar dacă preţul mediu se va modifica anual, limita valorică de incriminare va rămâne constantă, întrucât normele de referire din Codul silvic se completează cu ordinul autorităţii publice centrale ce răspunde de păduri, respectiv cu dispoziţiile din lege în baza propunerii autorităţii publice centrale ce răspunde de silviculturӑ şi orice modificare a acestor acte normative influenţează prejudiciul, ce determinӑ prin cuantumul sӑu incriminarea faptei în formӑ simplӑ sau agravatӑ.[3]
Infracţiunile de simplӑ repetare în discuţie nu ar putea îmbrăca formӑ continuatӑ, chiar dacă ar fi îndeplinită condiţia unităţii subiectului pasiv, din două considerente: limita valorică minimă şi cerinţa numărului minim al actelor de executare. Astfel, oricâte acte de executare s-ar săvârşi, într-un interval de timp de un an, dacă valoarea cumulată a pagubei depăşeşte limita minimă (de cel puțin cinci ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei), dar nu atinge limita prevăzută la art. 107 lit. c), respectiv art. 109 lit. c) (de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei), care ar determina agravarea faptei, nu s-ar putea reţine decât forma consumată, ansamblului faptic aplicându-i-se pedeapsa prevăzută de normă incriminatoare (indiferent de numărul actelor componente).
Un ultim aspect ce merită supus atenției este incriminarea tentativei la infracțiunile de simplă repetare. Potrivit regulii în materie, tentativa nu este posibilă în cazul acestora, însă art. 107 alin. (3) din Codul silvic, în mod excepțional, prescrie faptul că tentativa se pedepsește, astfel că ne-am putea imagina următoarea situație: să se comită un act de tăiere de arbori, fără autorizarea organelor silvice și să fie îndeplinită condiția valorică a prejudiciului, iar ulterior să se încerce executarea a unui al doilea act omogen (tăiere) sau eterogen (rupere, distrugere, degradare, scoatere din rădăcini fără drept), dar care să fie întrerupt. Apreciez că tentativa perfectă nu ar fi posibilă în cazul acestei infracțiuni, întrucât după executarea în întregime a activității infracționale, urmarea imediată se produce per se (încălcarea relaţiilor sociale menite să protejeze fondul forestier, ca factor esenţial în menţinerea calităţii mediului la un nivel optim[4]). Consider că intenţia legiuitorului de a nu incrimina tentativa în cazul infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier naţional s-ar putea explica astfel: prevederile art. 109 se circumscriu necesitaţilor de protejare a mediului şi de reprimare a faptelor care aduc atingere arealului forestier doar atunci când îmbracă forma faptului consumat, nu şi forma faptului tentat, întrucât încercarea nereuşită de sustragere a arborilor deja tăiaţi, scoşi din rădăcini sau doborâţi de fenomene naturale este mai puţin gravă decât punerea în executare a intenţiei de tăiere a arborilor, rămasă întreruptă.
Având în vedere cele expuse mai sus, consider că prin descoperirea în timp util a infracțiunilor silvice și aplicarea sancțiunilor penale efective, proporționate și disuasive s-ar putea atinge dezideratul urmărit prin incriminarea acestora şi anume prezervarea și păstrarea integrității fondului forestier, factor esenţial în menţinerea calităţii mediului şi, prin aceasta, a asigurării dreptului fundamental la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic.
[1]. Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală, Editura C.H. Beck, București, 2015, p. 125.
[2]. În această materie, jurisprudenṭa este bogată. A se vedea, cu titlu de exemplu: Judecătoria Turnu Măgurele, sentinṭa nr. 1292/ 2015, Judecătoria Câmpina, sentința nr. 6421/2013, Curtea de Apel Iași, decizia penală nr. 545/ 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, decizia nr. 111/ 2010.
[3]. Decizia ÎCCJ nr. 6/2015 – interpretarea dispoziţiilor art. 4 din Codul penal cu referire la infracțiunile prevăzute de art. 108 și art. 110 din Legea nr. 46/2008, în situația succesiunii de acte normative cu privire la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
[4]. Mircea Duṭu, Introducere în dreptul penal al mediului, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 79.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
