Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Andreea Lisievici-Lefter: Sunt multe lucruri de spus, în general negative, la adresa hotărârii CEDO…

04.02.2016 | JURIDICE.ro
Abonare newsletter

Av. Andreea Lisievici-Lefter, Managing Associate ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII, s-a referit în cadrul dezbaterii Oare chiar nu mai putem intra pe Facebook? Nici măcar de la birou?, organizate de Societatea de Științe Juridice, la aspectele pe care CEDO nu le-a lămurit în speța Bărbulescu vs. România.

Andreea Lisievici-Lefter: ”Ca avocat, aș avea foarte multe lucruri de spus și, în general, negative, la adresa hotărârii CEDO, pentru că pe cele naționale nu le-am citit și mă abțin să mă pronunț doar pe baza unor extrase din hotărârea CEDO. Însă hotărârea CEDO are foarte multe din punctul meu de vedere, am să încerc să spun doar câteva chestiuni relevante, în contextul domnului Ștefănescu. Am să spun că este o foarte mare diferență între a aduce la cunoștința angajatului regulamentul intern, care are niște reguli referitoare la modul cum se folosesc resursele societății și a-i aduce la cunoștință faptul că este monitorizat. Între cele două este o diferență colosală, iar, din păcate, hotărâre CEDO pierde cu totul distincția între cele două, care se face abia în opinia separată. Și abia acolo i se dă importanța cuvenită și abia acolo vedem că în lumina hotărârii anterioare, în cazul Copland, unde tocmai lipsa informării a fost punctul central al hotărârii în care a fost constatată încălcarea de către statul britanic a Convenției și a aceluiași articol, de altfel. Tocmai acesta ar fi trebui să fie un element esențial și aici: i-a fost sau nu adusă la cunoștință monitorizarea? Or ce se întâmplă aici este că se discută de o adresă din iulie 2007, că acolo se spunea că activitatea angajaților este supravegheată, fără alte detalii, după câte se pare. Guvernul Român nu a dus acea adresă ca probă, a fost depusă doar de către reclamant, fără nicio semnătură, și CEDO nu a decis nimic cu privire la această adresă. Nici că este probă a informării, nici că nu este, culmea, nimic, nu constituie nimic, este un element nerelevant, ceea ce pe mine – ca să vă spun sincer – m-a cam înfuriat, pentru că, lăsând de o parte legislația muncii, în materie de protecție a datelor cu caracter personal, și doamna Săvoiu a subliniat acest aspect, deja, atunci când se prelucrează orice fel de date, deci inclusiv ca urmare a unei monitorizări, persoana monitorizată – în cazul nostru reclamantul și toți ceilalți angajați la firma în cauză, ar fi trebuit să afle ce date le sunt prelucrate, în ce scop, și aici este o întreagă discuție apropo de proporționalitatea prevederii dn regulamentul intern, pentru cât timp, ce drepturi au angajații, practic, ce pot face? Ei trebuie să afle contextul. Ok, prelucrezi aceste date, dar ce faci cu ele? Și pentru ce îți trebuie? Or această chestiune lipsește cu totul în analiza CEDO, ceea ce mie mi se pare un punct foarte negativ la adresa acestei hotărâri și nu este singurul.”

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Andreea Lisievici-Lefter: Sunt multe lucruri de spus, în general negative, la adresa hotărârii CEDO…”

  1. Ioan PITICAR spune:

    Da este oarecum un reviriment partial al CEDO dacă avem in vedere Cauza Copland c. Marii Britanii.
    Se poate observa ca de la momentul in care CEDO s-a „împănat” cu judecători din fostele tari socialiste/ex-sovietice, deciziile CEDO devin tot mai anti-Cetățenești.
    Este o realitate.
    Ar fi interesant de precizat poziția Doamnei Judecător Motoc!
    Pe de alta parte ca și expert IT Sec la DIGIT/COMM vreme de 3 ani ca Reprezentant RO, pot susține ca este nelegala folosirea unei infrastructuri IT a unei instituții publice /angajator, in scop personal, pentru simplul motiv ca nu pentru acesta a fost creata, iar utilizarea benzii pentru comunicație reprezinta costuri pentru angajator si nu a fost configurata pentru utilizarea in jocuri si /sau navigarea neconforma sarcinilor de serviciu.
    Asa cum in cauza Colpand s-a specificat ROI al instituției /angajatorului trebuie sa prevadă clar și explicit, interdicțiile angajatului privind utilizarea mediului IT al angajatorului.
    Doua principii guvernează legalitatea in acest caz:
    1. Principiul informării corecte, complete, precise și in timp util al angajatului, chiar la momentul angajării (prin semnarea de luare la cunoștință a prev.ROI).
    2. Mențiunile din Fisa postului si decizia privind limitele utilizării infrastructurii IT de către șeful direct, in scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.
    Este de notorietate ca in sectorul IT Sec. exista platforme de securitate care scanează permanent 24/7 in regim automat mai multe elemente de securitate și de siguranța a utilizării infrastructurii IT a angajatorului.
    La fel de corect este faptul ca aceste constrângeri de securitate sunt configurabile – la nivel de platformă – in funcție de nevoile și de interesul legal al angajatorului.
    Spre exemplu in Industria de apărare, la MApN sau la societățile cu activități sub prev. HG 585/2002 sau HG 353/2002 -Standardele de Securitate a Informației in RO, astfel de incidente sunt practic excluse.
    In discuție este și Cultura de Securitate a angajaților, care trebuie dezvoltata de către Angajator, prin prelucrări EFECTIVE ( nu doar pe hatie).
    Angajatorul trebuie sa dovedească (chiar și in instanta) atitudinea sa pro-activa constanta.
    Neglijenta angajatorului in informarea prealabila corecta, completa, precisa și in timp util a angajatului (prin ROI și prelucrări administrative ulterioare), precum și neluarea unor măsuri de constrângere informatica, constituie cupla angajatorului.
    Intre interesele angajatorului și drepturile angajatului TREBUIE menținut permanent un echilibru, care dacă este rupt și conduce la concedierea angajatului -ca măsura extremă – trebuie dovedit in instanta de muncă/contencios, unde angajatorul are obligația de a dovedi toate elemente arătate mai sus.
    Din păcate, la acest moment Codul Muncii RO, Legea nr. 188/199 și Statutul Cadrelor militare, nu reglementează deloc utilizarea de către angajați a infrastructurilor IT ale angajatorilor, normele fiind arhaice/neadaptate. Poate acum, după acesta Decizie, Legiuitorul le va revizui.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week