Un posibil viciu de constituționalitate al art. 231 alin. (7) din Codul de procedură penală
8 februarie 2016 | Dumitru Irinel SAMOILĂ
Potrivit textului art. 231 alin. (7) din Codul de Procedură Penală, judecătorul de drepturi și libertăți învestit cu o procedură de confirmare sau infirmare a unui mandat de arestare în lipsă, după audierea inculpatului, în prezența avocatului, și evaluarea acesteia în contextul probelor administrate și a motivelor avute în vedere la luarea măsurii, după audierea concluziilor procurorului, dispune prin încheiere asupra arestării preventive dispuse anterior în cauză.
I. La o atentă lecturare, în urma unei interpretări gramaticale a textului, urmează a se observa faptul că, deși prezența avocatului este obligatorie, acesta are un rol mai mult formalist în această procedură, încât este lipsit de principalul său atribut, și anume de a formula concluzii, acest drept fiind rezervat doar acuzării. Dezechilibrul creat astfel este major și ușor vizibil.
S-ar putea replica faptul că oricum inculpatul a fost reprezentat de un avocat, care a formulat deja concluzii, cu ocazia soluționării anterior a propunerii de arestare preventivă. Argumentul nu poate fi, însă, primit, întrucât, din examinarea gamei largi a soluțiilor care pot fi dispuse în procedura prevăzută de art. 231 alin. (7) CPP (confirmarea, revocarea sau înlocuirea măsurii preventive), precum și din modalitatea în care aceasta este desfășurată (administrare și evaluare a probatoriului), rezultă că aceasta este o procedură judiciară contencioasă cu o devoluțiune totală, în care se poate efectua o reevaluare a situației juridice a acuzatului, cu importante repercursiuni asupra drepturilor acestuia.
Ca atare, respectiva procedură nu este una pur formală, care să poată astfel exclude prerogativa unei apărări calificate, judecătorul astfel învestit având plenitudine de jurisdicție asupra soluțiilor ce urmează a fi pronunțate.
Mai mult, lipsește chiar și componenta contradictorialității, întrucât nici măcar acuzatului nu i se acordă ultimul cuvânt, pentru ca astfel să poată combate concluziile procurorului, declarația acestuia fiind dată anterior, precum și posibilitatea de a combate aceste argumente prin concluzii scrise.
În atare situație, consider că soluția legislativă, potrivit căreia “judecătorul de drepturi și libertăți…, dispune prin încheiere, după audierea concluziilor procurorului…” din textul precitat, contravine principiilor constituționale referitoare la:
a) exercitarea dreptului la un proces echitabil, sub aspectul componentelor privind contradictorialitatea, egalitatea de arme, impuse de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, art. 20 alin. (1) din Constituție, raportat la art. 6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
b) exercitarea dreptului la apărare, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție.
Pentru considerente similare, a se vedea Deciziile Curții Constituționale nr. 599, nr. 641 și nr. 663, toate din 2014.
II. Pe de altă parte, o posibilă problemă s-ar putea ridica și în legătură cu organul judiciar competent a desfășura o asemenea procedură, întrucât deși în alin. (4) se prevăd trei tipuri de instanțe competente a o soluționa, în funcție de stadiul procesului penal la momentul executării mandatului de arestare emis în lipsă, în alineatul final se reglementează doar procedura pe care trebuie să o urmeze judecătorul de drepturi și libertăți astfel investit.
Dintr-o interpretare per a contrario, s-ar putea deduce că această procedură este aplicabilă doar dacă dosarul se află în faza de urmărire penală, în celelalte cazuri nefiind obligatorie aceasta, deși valoarea căreia textul ar fi trebuit să-i ofere protecție (garantarea unui proces echitabil și reglementarea exactă a intruziunii în libertatea persoanei), este similară în toate etapele procesului.
Putem vorbi, așadar, în plus, pe lângă argumentele expuse supra, și de o discriminare între inculpatul al cărui mandat de arestare emis în lipsă este pus în executare în cursul umăririi penale și cel aflat în procedura de cameră preliminară sau în curs de judecată, primul beneficiind de o protecție legislativă superioară față de ceilalalți, urmând a se verifica aceasta în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
