Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Arbitraj
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Powered by POPOVICI NIŢU STOICA & ASOCIAŢII. Official partner: Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Cum poți anihila o clauză contractuală valabilă?
12.02.2016 | Bazil OGLINDĂ

JURIDICE - In Law We Trust

Va putea fi anihilată o clauză care cere o anumită formă pentru modificarea contractului (formalism convențional) prin comportamentul părților pe parcursul executării contractului?

Un răspuns la această întrebare, în materia arbitrajului comercial internațional, ni-l oferă doctrina Estoppel.

1. Doctrina Estoppel în arbitrajul comercial internațional

Estoppel reprezintă o regulă de drept de proveniență anglo-saxonă, receptată și în dreptul continental (spre exemplu, dreptul francez), dar care se impune, mai ales în ultimii ani, în arbitrajul comercial internațional, fiind apreciată în acest context ca ținând de lex mercatoria și fiind o regulă de drept echitabilă și conformă tuturor ordinilor juridice naționale.[1]

Estoppel este un mijloc de a invalida o clauză contractuală care impune o anumită formă de modificare a contractului, în situații în care aplicarea clauzei ar fi injustă, raportat la comportamentul avut pe parcursul executării de către partea care o invocă. [2]

Cereri referitoare la modificări verbale ale contractului, bazate pe teoria Equitable Estoppel, pot fi dificil de soluționat. Tribunalele arbitrale verifică dacă există probe clare și convingătoare ale unui anumit comportament sau din care reiese că s-a făcut o promisiune. Chiar dacă tribunalul poate găsi temei pentru a înlătura clauza de nemodificare verbală, materialul probatoriu trebuie să ofere un fundament adecvat, pe baza căruia să se înlăture aplicarea clauzei de nemodificare a contractului pe cale orală.[3]

Dacă una dintre părți, în baza afirmațiilor sau comportamentului celuilalt, acționează în detrimentul său, se impune, în baza principiului bunei-credințe, ca partea care face o declarație pentru a-și procura un avantaj să adere la propria sa declarație, fie că este adevărată sau nu. În acest caz, buna-credință este un principiu de interpretare care însoțește regula tratamentului corect și echitabil cu privire la așteptările legitime ale partenerilor contractuali. Regula previne obținerea unui avantaj de pe urma propriei incoerențe, în detrimentul celeilalte părți care cu bună-credință s-a bazat pe reprezentarea conturată astfel. [4]

În literatura de specialitate, s-a afirmat că „Estoppel reflectă consistența unei înțelegeri care creează încredere între actori ai comerțului internațional, încrederea fiind o așteptare legitimă și împărtășită de întreaga comunitate comercială internațională”.[5]

2. Condițiile esențiale ale Estoppel sunt:
a) declarația sau reprezentarea în baza căreia se acționează trebuie să fie clară și lipsită de ambiguitate;
b) declarația sau reprezentarea trebuie să fie voluntară, necondiționată și permisă de lege,
c) trebuie să se acționeze cu bună-credință în baza declarației, fie în propriul detriment, fie în avantajul părții care face declarația. Nu e necesar să se probeze existența nunei intenții de a induce în eroare.[6]

În acest sens, s-a susținut în doctrină că „reprezentarea clară și neechivocă, prejudiciul și detrimentul nu sunt simple addenda, ele justifică o protecție specială a așteptărilor convenite de părți”.[7]

Comportamentul unei părți cauzează pierderi care trebuie acoperite, deoarece nu i se poate permite acesteia să dea asigurări în baza cărora partenerul contractual acționează, după care să revină și să-și retragă promisiunea. Noua relație contractuală rezultă în urma promisiunii. Altfel, una dintre părți va suferi o pierdere pentru că s-a bazat pe declarația/promisiunea celeilalte.[8]

Într-o altă definiție, se spune că: „regula Estoppel operează pentru a preveni o parte din a nega valoarea de adevăr a unei declarații anterioare privind o situație de fapt, făcută altuia, care a acționat în propriul său detriment, ori partea care a făcut declarația și-a securizat astfel un beneficiu.”[9]

Judecătorul/arbitrul va putea, în baza acestei doctrine, să accepte cererea reclamatului, dacă acesta a acționat în baza comportamentului sau promisiunii celeilalte părți, chiar și în cazul în care contractul conține o clauză care impune modificarea în scris a contractului. Prin aplicarea acestei reguli se creează o modificare implicită a contractului, ca urmare a comportamentului părților, din care reiese că au înțeles să deroge de la condiția ce impunea o anumită formă a modificării.

3. Aplicație în materia modificării contractului a doctrinei Estoppel în dreptul comparat

Art. 29 CISG prevede că: (1) Un contract poate fi modificat sau reziliat prin acordul amiabil al părţilor. (2) Un contract scris care conţine o dispoziţie ce stipulează că orice modificare sau reziliere amiabilă trebuie făcută în scris, nu poate fi modificat sau reziliat în mod amiabil într-o altă formă. Totuşi, comportarea unei părţi poate împiedica invocarea unei astfel de dispoziţii dacă cealaltă parte s-a întemeiat pe această comportare.

În doctrină[10] se mai consideră că o înțelegere între părți în scopul eludării formalităților impuse de clauză va echivala cu o abrogare implicită a clauzei.

Draft Common Frame Of Reference (DCFR) reglementează în art. II.-4:105 modificarea numai într-o anumită formă (Modification in certain form only): (1) O clauză contractuală prin care se impune o anumită formă unei înțelegeri privind modificarea clauzelor sau încetarea relației rezultate din contract stabilește numai o prezumție conform căreia o astfel de înțelegere nu va fi obligatorie decât dacă respectă acea formă. (2) O parte, datorită declarațiilor sau comportamentului, nu se va putea prevala de această clauză în măsura în care cealaltă parte s-a bazat în mod rezonabil pe astfel de declarații sau comportament.[11]

De asemenea, conform legiuitorului din Finlanda, Danemarca și Suedia, chiar dacă părțile au convenit ca modificările să se facă în scris, totuși ele pot ca ulterior, printr-o înțelegere verbală, să ignore clauza de nemodificare verbală. Partea care invocă o astfel de înțelegere verbală poartă sarcina probei.[12]

În Grecia, Italia și Franța se dă efect unei clauze care împiedică modificarea contractului prin înțelegeri informale, însă se va da efect unei situații similare celei reglementate de alin. 2 art. II.-4:105 DCFR pe baza principiului bunei-credințe, mai exact a principiului venire contra factum proprium.

De exemplu, art. 1352 C. civ. italian, impune o abordare mult mai rigidă, considerându-se că dacă părțile au convenit în scris o anumită formă pentru încheierea unui viitor contract, se prezumă că acea formă a fost stabilită ad validitatem[13]. Aceeași regulă se aplică dacă părțile au stabilit o anumită formă în privința modificării unui contract. Din acest punct de vedere, la nivel normativ, se observă o apetență către formalism, însă prin aplicarea principiului venire contra factum proprium se produce o flexibilizare la nivel jurisprudențial.

Art. 2.1.18. din Principiile UNIDROIT (Modificarea contractului într-o anumită formă) prevede că: „un contract scris care conține o clauză care cere ca orice modificare sau încetare prin acord să fie în scris nu poate fi modificată sau nu poate înceta în alt fel. Totuși, o parte care a avut un anumit comportament nu poate să invoce aplicarea acestei clauze în măsura în care cealaltă parte a acționat bazându-se pe acel comportament.”

4. În loc de concluzie: O NOUĂ ÎNTREBARE

În urma lecturării acestei „pastile”, probabil vă întrebați dacă: protecția contractuală este mai bine promovată prin reguli rigide sau prin reguli care utilizează termeni, precum „rezonabil”, care lasă loc de flexibilitate?

Răspunsul … depinde de specificul speței.

* * *

În următoarea „pastilă” vom prezenta modul în care această doctrină se aplică și în dreptul român, cu accent asupra temeiurilor legale care permit aplicarea doctrinei Estoppel în dreptul român.


[1]. Osborn‘s Concise Law Dictionary, Thomson – Sweet&Maxwell, London, 2005, p. 165.
[2]. T. L. Stark, Negotiating and Drafting Contractual Boilerplate, American Lawyer Media Publishing, 2003 , p. 522-523.
[3]. Arasimowicz v. Bestfoods, Inc., 2000 US Dist. Lexis 17818 (S.D.N.Y. Nov. 27, 2000): „potrivit conceptului Estoppel, un contract poate fi modificat dacă, ori pe cale verbală, ori prin acțiunile sale, o parte a contractului o determină pe cealaltă să acționeze prin derogare de la contract și cealaltă parte în mod justificat s-a bazat pe vorbele sau faptele celuilalt.”
[4]. C. Yost, A Case Review and Analysis of the Legitimate Expectations Principle as it Applies within the Fair and Equitable Treatment Standard, ANU College of Law Research Paper No. 09-01, 2009, pp. 33-34.
[5]. P. Bowden, L’interdiction des se contredire au detriment d’autrui (Estoppel) as a Substantive Transnational Rule in International Commercial Arbitration,  în Gaillard, Transnational Rules in Commercial Arbitration,  ICC Pub Nr 480/ 4, Paris, 199, p. 125.
[6]. C. Yost, A Case Review and Analysis of the Legitimate Expectations Principle as it Applies within the Fair and Equitable Treatment Standard, ANU College of Law Research Paper No. 09-01, 2009, pp. 35.
[7]. J. P. Müller, T. Cottier, Estoppel,  in N.S. Antunes, R. Bradley și C. H. Schofield, Estoppel, Acquiescence and Recognition in Territorial and Boundary Dispute Settlement , 2000, p. 35.
[8]. S. Dutta, Principles of Equity and Contracts, p. 10. Disponibil aici.
[9]. D. Bowett, .Estoppel Before International Tribunals and Its Relation to Acquiescence., 33 BYIL (1957), p. 176.
[10]. P. H. Schlechtriem, K. Bacher, Kommentar zum einheitlichen UN Kaufrecht 3rd ed (2000 München) Art. 7 Rn 48.
[11]. DCFR, pp. 312-315.
[12]. Bryde Andersen: Grundlæggende 235 and Finnish case law e.g. CC 1998:75 (Finnish Supreme Court in e.g. Sisula-Tolokas, Twenty Cases).
[13]. Art. 1352 Forme convenzionali: Se le parti hanno convenuto per iscritto di adottare una determinata forma per la futura conclusione di un contratto, si presume che la forma sia stata voluta per la validità di questo (2725).


Av. dr. Bazil Oglindă
Managing Partner OGLINDĂ & PARTNERS
Vicepreședinte al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR

Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.