BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
Print Friendly, PDF & Email

Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. Constituționalitate
17.02.2016 | Anda-Laura TĂNASE, Ioan Dumitru APACHIȚEI


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

În Monitorul Oficial al României nr. 71 din 1 februarie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 748 din 4 noiembrie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum şi ale art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 24 alin. (1), (12) şi (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Academia Română, într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Haţeg – Secţia civilă.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum şi ale art. 2 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), (12) şi (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate, respectiv completate prin art. I pct. 2, 22, şi, respectiv, 23 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 136 privind proprietatea.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 35 alin. (1)din Legea nr. 18/1991, lege preconstituţională, stabilesc două condiţii cumulative ce trebuie întrunite pentru ca terenurile, parte a fondului funciar al României, să facă obiectul proprietăţii statului, respectiv să fi intrat în patrimoniul statului în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 şi să fi fost înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice.

În privinţa primei condiţii enunţate, Curtea observă că aceasta este o expresie a jurisprudenţei sale constante, potrivit căreia „a considera, într-o dispoziţie a legii, că şi imobilele preluate de stat, fără titlu, fac obiectul dreptului său de proprietate ar fi să se recunoască acestei legi un efect constitutiv de drept de proprietate al statului, ceea ce ar presupune fie un efect retroactiv al legii, fie recurgerea la un mod de transformare a proprietăţii persoanelor fizice în proprietate de stat, pe care Constituţia din 1991 nu îl cunoaşte şi care, de aceea, nu poate fi acceptat”. În privinţa celei de-a două condiţii menţionate de textul de lege analizat, Curtea reţine că aceasta are în vedere, de asemenea, regimul juridic în vigoare la data intrării în patrimoniul statului a terenului respectiv.

Curtea reţine că nerecunoaşterea efectelor exproprierii realizate, respectiv dobândirea dreptului de proprietate a statului asupra terenurilor în cauză, echivalează cu încălcarea art. 136 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, Curtea reţine şi încălcarea art. 126 alin. (2) din Constituţie, în sensul că legea nu poate limita competenţa instanţelor judecătoreşti, şi anume a plenitudinii lor de jurisdicţie cu privire la stabilirea titularului dreptului de proprietate, într-un  mod care să nesocotească esenţa exproprierii realizate, şi, pe cale de consecinţă, să conducă la încălcarea prevederilor Constituţiei, în speţă, a dreptului de proprietate al statului astfel cum acesta este prevăzut la art. 136 alin. (2) din Constituţie.

Curtea constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 sunt constituţionale în măsura în care nu condiţionează dobândirea dreptului de proprietate publică prin expropriere de înscrierea acesteia în cartea funciară. În acest context, Curtea reţine că, în temeiul acestei soluţii, statul român va putea proba în contra menţiunilor cuprinse în cartea funciară dreptul său de proprietate dobândit prin expropriere, iar instanţa judecătorească va avea competenţa de a stabili titularul dreptului de proprietate.

În continuare, examinând prevederile din Legea nr. 1/2000, precum şi jurisprudenţa sa cu privire la acestea, Curtea constată că reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu destinaţie forestieră pe vechile amplasamente este o soluţie legislativă conformă cu art. 44 din Constituţie. De la acest principiu, legiuitorul prin Legea nr. 247/2005 a reglementat o derogare în situaţia în care vechiul amplasament face parte dintr-o arie naturală protejată. În acest caz, proprietarul al cărui drept de proprietate privată a fost reconstituit poate opta fie pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, fie pentru reconstituirea pe un nou amplasament aflat în vecinătate

Curtea subliniază faptul că bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate, sub nicio formă, însă legiuitorul a prevăzut, astfel cum s-a arătat anterior, un mecanism care să asigure posibilitatea statului de a stinge regimul de proprietate publică, respectiv prin trecerea bunului în cauză din proprietatea publică a statului în cea privată a acestuia. Aplicarea acestui mecanism cunoaşte două limitări, respectiv în situaţiile în care bunul face parte din proprietatea publică potrivit Constituţiei sau legea interzice expres trecerea anumitor bunuri în proprietatea privată a statului.

În continuare, cu privire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, Curtea reţine că acesta face referire la titlurile de proprietate emise anterior intrării în vigoare a legii, fiind edictat în vederea asigurării respectării stabilităţii raporturilor juridice în materia proprietăţii. Întrucât titlurile de proprietate contestate în prezenta cauză au fost emise în anul 2006, dispoziţia legală criticată apare ca neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, Curtea decide:

  1. Admite, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. art. 35  (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și constată că sunt constituţionale în măsura în care nu condiţionează dobândirea dreptului de proprietate publică prin expropriere, de înscrierea acesteia în cartea funciară.
  2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2  (1), art. 2 alin (2) şi art. 24 alin. (1), (12)şi (14) din Legea nr. 1/2000.

Anda-Laura Tănase

Ioan Dumitru Apachiței

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate