Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Contencios administrativ
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
CJUE Contencios administrativ Dreptul Uniunii Europene

Întrebare preliminară cu privire la aplicarea unui termen de prescripție. UPDATE: concluzii AG

9 septembrie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

8 septembrie 2016: Avocatul general propune:

„1) Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene este aplicabil în ceea ce privește recuperarea dobânzilor datorate în temeiul măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei din 27 noiembrie 1987 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole și cu articolul 5a din Regulamentul (CEE) nr. 3002/92 al Comisiei din 16 octombrie 1992 de stabilire a modalităților comune de control al utilizării și/sau destinației produselor provenind din intervenție.

2) Într‑o situație precum cea din prezenta cauză, acțiunea privind solicitarea plății dobânzilor aferente fiecăreia dintre cele două creanțe principale:

– nu rezultă ca urmare a unei abateri continue sau repetate, în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 și

– se stinge ca urmare a intervenirii prescripției, după împlinirea termenului de opt ani prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95, termen care începe să curgă de la data săvârșirii abaterii care a dat naștere obligației de plată a creanței principale.

3) Dreptul Uniunii nu se opune aplicării termenelor prevăzute la articolul 2224 din Codul civil francez în ceea privește termenul de prescripție care nu se împlinise încă la data intrării în vigoare a Legii nr. 2008‑561”

:: concluzii

***

12 februarie 2016:Judecătorul de contencios administrativ francez se întreabă cu privire la cele stabilite într-o decizie anterioară a Curții de Justiție referitoare la termenul de prescripție. (C-584/15 Glencore Céréales France)

Situația de fapt:
1. dispoziții financiare, subdomeniul resurse proprii;
2. necesitatea de a afla ce se poate deduce și ce nu se poate deduce dintr-o decizie pertinentă a Curții de Justiție;
3. măsuri naționale privind plata dobânzilor datorate în temeiul unei dispoziții dintr-un regulament;
4. posibilitatea ca o creanță rezultată din dobânzile datorate să fie considerată a fi prin natura sa o abatere „continuă sau repetată”, care încetează la data plății creanței principale și amână astfel până la această dată momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție în ceea ce o privește;
5. necesitatea de a afla momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție;
6. posibilitatea ca începerea termenului să fie în ziua săvârșirii abaterii care a dat naștere creanței principale decât la data plății ajutorului sau a eliberării garanției corespunzătoare momentului de la care începe să curgă termenul pentru calcularea dobânzilor respective;
7. norme de prescripție prevăzute de un regulament UE;
8. necesitatea de a afla dacă orice act de întrerupere a prescripției în ceea ce privește creanța principală întrerupe și prescripția care curge cu privire la dobânzi, chiar dacă nu există mențiuni referitoare la acestea în actele de întrerupere a prescripției privind creanța principală;
9. necesitatea de a afla dacă prescripția intervine prin atingerea termenului maxim prevăzut în regulament, și atunci când, în acel termen, organismul plătitor solicită rambursarea ajutorului plătit în mod nejustificat, fără a solicita în același timp plata dobânzilor;
10. termen de prescripție de drept comun de cinci introdus în dreptul național;
11. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii aprobă ca un astfel de termen de drept comun (de cinci ani) să se substituie, pentru prescripțiile care nu deveniseră efective încă la data intrării în vigoare a acestui nou termen, termenului de prescripție mai mic (i.e. de patru ani) prevăzut într-un regulament UE;
12. existența unui eventual drept la un anumit termen de prescripție.

Dispoziții și hotărâri incidente:
1. Hotărârea Curții din 29 martie 2012, C-564/10, Pfeifer & Langen, ECLI:EU:C:2012:190
2. articolul 3 din Regulamentul nr. 2988/95 de stabilire a regimului de prescripție în dreptul comunitar

Articolul 3
(1) Termenul de prescripție a acțiunii este de patru ani de la săvârșirea abaterii menționate la articolul 1 alineatul (1). Cu toate acestea, normele sectoriale pot să prevadă un termen mai scurt, care nu poate fi însă mai mic de trei ani.
În cazul unor abateri continue sau repetate, termenul de prescripție curge din ziua în care încetează săvârșirea abaterii respective. În ceea ce privește programele multianuale, termenul de prescripție trebuie, oricum, să curgă până la finalizarea programului.
Termenul de prescripție este întrerupt de orice act al unei autorități competente, adus la cunoștința persoanei în cauză, cu privire la cercetarea sau urmărirea în justiție a abaterii respective. Termenul de prescripție începe să curgă din nou după fiecare act de întrerupere.
Cu toate acestea, prescripția devine efectivă cel mai târziu la data la care expiră o perioadă egală cu dublul termenului de prescripție, fără ca autoritatea competentă să fi impus o sancțiune, cu excepția cazului în care acțiunea administrativă este suspendată în conformitate cu articolul 6 alineatul (1).
(2) Termenul de aplicare a deciziei prin care se instituie o sancțiune administrativă este de trei ani. Termenul curge de la data la care decizia devine definitivă.
Cazurile de întrerupere și de suspendare sunt reglementate de dispozițiile relevante de drept intern.
(3) Statele membre își păstrează posibilitatea de a aplica un termen mai lung decât cel prevăzut în alineatul (1) și, respectiv, (2).

3. articolului 52 din Regulamentul CE nr. 800/1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole:

Articolul 52
(1) Fără a aduce atingere obligaţiei de achitare a sumei negative în conformitate cu articolul 51 alineatul (4), beneficiarul trebuie să ramburseze restituirile primite pe nedrept, ceea ce include orice penalizare aplicabilă în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) şi dobânda calculată pe perioada scursă de la plată la restituire. Cu toate acestea,
a) în cazul în care restituirea este acoperită de o garanţie neeliberată, confiscarea garanţiei în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) sau articolul 35 alineatul (1) constituie recuperarea sumelor datorate;
b) în cazul în care garanţia a fost eliberată, beneficiarul plăteşte acea parte a garanţiei care ar fi fost forfetară, plus dobânda calculată de la data eliberării până la data ce o precede pe cea a plăţii.
Plata se face în 30 de zile de la primirea cererii de plată.
În cazul în care beneficiarilor li se cere să restituie fonduri pentru a calcula dobânda, statul membru poate considera plata ca fiind făcută în a 20-a zi după data de cerere a restituirii.
Rata dobânzii aplicabilă se calculează în conformitate cu dispoziţiile dreptului intern; totuşi, aceasta nu poate să fie mai mică decât rata aplicabilă pentru recuperarea sumelor în conformitate cu prevederile naţionale.
În cazul în care plata se face nejustificat, ca rezultat al unei erori a autorităţilor competente, nu se colectează nici o dobândă sau se percepe cel mult o sumă corespunzătoare profitului realizat nejustificat, ce se stabileşte de către statul membru.
În cazul în care restituirea se plăteşte unui împuternicit, acesta şi exportatorul poartă în solidar răspunderea pentru restituirea sumelor prea mari plătite, a garanţiilor eliberate nejustificat şi a dobânzii la exporturile în cauză. Totuşi, răspunderea împuternicitului este limitată la suma la care i-a fost plătită lui, plus dobânda.
(2) Sumele recuperate, cele vizate la articolul (5) alineatele (4) şi (5) şi dobânda colectată se achită agenţiilor plătitoare, care scad sumele respective din cheltuielile Fondului European de Orientare şi Garantare Agricolă (EAGGF) fără să aducă atingere articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 595/91 al Consiliulu[1].
În cazul în care termenul pentru plată nu e respectat, statul membru poate decide ca în locul restituirii să fie scăzute din plăţile ulterioare către exportatorul respectiv orice sume excesive, garanţii eliberate nejustificat şi dobânzi compensatorii.
Al doilea paragraf se aplică sumelor ce urmează a fi plătite în conformitate cu articolul 51 alineatele (4) şi (5).
(3) Fără să aducă atingere posibilităţii prevăzute la articolul 51 alineatul (9), de renunţare la aplicarea penalizărilor în cazul unor sume mici, statele membre pot renunţa la restituirea restituirilor prea mari, a garanţiilor eliberate nejustificat, a dobânzilor şi a sumelor prevăzute în articolul 51 alineatul (4), atunci când astfel de restituiri per declaraţie de export nu depăşesc 60 EUR, cu condiţia ca dreptul intern să prevadă reguli similare de nerecuperare în astfel de cazuri.
(4) Obligaţia de restituire menţionată în alineatul (1) nu se aplică:
a)în cazul în care plata a fost făcută din greşeala autorităţilor competente ale statelor membre sau a altei autorităţi implicate şi eroarea nu a putut fi detectată de beneficiar şi acesta a acţionat de bună-credinţă sau
b) în cazul în care perioada care a trecut între ziua notificării beneficiarului privind decizia finală de oferire a restituirii şi cea a primei informări a beneficiarului de către o autoritate naţională sau a Comunităţii referitoare la caracterul nejust al plăţii în cauză este mai mare de 4 ani. Această dispoziţie se aplică numai dacă beneficiarul a acţionat de bună-credinţă.
Acţiunile oricărei terţe părţi legate direct sau indirect de formalităţile necesare pentru plata restituirii, inclusiv acţiunile controlului internaţional şi agenţiilor de supervizare se atribuie beneficiarului.
Dispoziţiile acestui alineat nu se aplică în cazul avansurilor la restituiri. În cazul nerestituirii ca urmare a aplicării acestui alineat, sancţiunea administrativă în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) litera (a) nu se aplică.

4. articolului 6 din Regulamentul (CEE) nr. 3002/92 de stabilire a normelor comune de control al utilizării şi/sau destinaţiei produselor care provin din intervenţie (abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 1130/2009 al Comisiei din 24 noiembrie 2009):

Articolul 6
(1) Atunci când după eliberarea totală sau parțială a garanției menționată la articolul 5 se constată că utilizarea și/sau destinația stabilite nu au fost respectate pentru toate produsele sau pentru o parte din produse, autoritatea competentă din statul membru în care a fost eliberată garanția solicită comerciantului în cauză, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70, plata unei sume egale cu aceea a garanției care ar fi fost încasată dacă iregularitatea ar fi fost luată în considerare înainte de eliberarea garanției, la care se adaugă dobânzile și care este calculată pe perioada cuprinsă între data eliberării și data care precede pe cea de plată.
Perceperea de către autoritatea competentă a sumei menționate la paragraful precedent este echivalentă cu recuperarea avantajului economic acordat pe nedrept.
(2) Plata sumei menționate la alineatul (1) se efectuează în termen de treizeci de zile de la data primirii cererii de plată.
În cazul în care plata nu se efectuează în termenul stabilit, statele membre, în loc să solicite plata, pot hotărî ca suma care trebuie percepută să fie dedusă din plățile ulterioare către comerciantul în cauză.
(3) Rata dobânzii care se aplică se calculează în conformitate cu dispozițiile de drept intern; aceasta nu poate totuși să fie mai mică decât rata dobânzii care se aplică în caz de recuperare a sumelor naționale.
În cazul în care eliberarea garanției se datorează unei erori a autorității competente, nu se percepe nici o dobândă cu excepția cazului în care este vorba, cel mult, de o valoare stabilită de statul membru, corespunzătoare beneficiului realizat pe nedrept.
(4) Statele membre se pot abține de la solicitarea plății menționate la alineatul (1) atunci când aceasta este mai mică sau egală cu 60 ECU, cu condiția ca, în dreptul intern, reguli analoage să fie prevăzute în situații similare.
(5) Sumele percepute în conformitate cu alineatul (1) se varsă agențiilor de plată și se deduc de acestea din cheltuielile Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea «Garantare», fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 595/91 (7) al Consiliului.

Pertinența pentru România: considerăm relevant articolul 16 din Ordonanța de urgență nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020, modificată și completată de Ordonanța de urgență nr. 59/2015.

Articolul 16
(1) Autorităţile de management notifică beneficiarii/liderii de parteneriat/partenerii cu privire la obligaţia restituirii sumelor prevăzute de art. 15 alin. (5).
(2) În cazul în care beneficiarii nu restituie autorităţilor de management sumele prevăzute la alin. (1) în termen de 15 zile de la data comunicării notificării, acestea emit decizii de recuperare a prefinanţării, prin care se individualizează sumele de restituit exprimate în moneda naţională. Decizia constituie titlu de creanţă şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În titlul de creanţă se indică şi contul în care beneficiarul trebuie să efectueze plata.
(3) Titlul de creanţă prevăzut la alin. (2) se transmite debitorului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.
(4) Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în termen de 30 de zile de la data comunicării, care se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă contestat şi nu este supusă taxelor de timbru.
(5) Introducerea contestaţiei nu suspendă executarea titlului de creanţă.
(6) Debitorii au obligaţia efectuării plăţii sumelor stabilite prin decizia de recuperare a prefinanţării, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
(7) Titlul de creanţă constituie titlu executoriu la împlinirea termenului prevăzut la alin. (6).
(8) Debitorul datorează pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă o dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în lei a sumelor prevăzute la alin. (1), din prima zi de după expirarea termenului de plată stabilit în conformitate cu prevederile alin. (6) până la data stingerii acesteia.
(9) În cazul nerecuperării sumelor stabilite conform prevederilor alin. (1), la expirarea termenului de 30 de zile de la data comunicării deciziei de recuperare a prefinanţării, autorităţile de management comunică titlurile executorii împreună cu dovada comunicării acestora organelor fiscale competente din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care vor efectua procedura de executare silită, precum şi procedura de compensare potrivit titlului VIII din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(10) Recuperarea sumelor stabilite conform prevederilor alin. (1) prin executare silită, în temeiul titlurilor executorii, se efectuează în conturile indicate de organele fiscale competente. Sumele recuperate prin executare silită, precum şi sumele stinse prin compensare se virează de îndată de către organele fiscale în conturile indicate în titlul de creanţă.
(11) În vederea încasării de la debitor a dobânzii prevăzute la alin. (8), autorităţile de management care au emis decizia de recuperare a prefinanţării au obligaţia de a calcula cuantumul acesteia şi de a emite decizia de stabilire a dobânzii, care constituie titlu de creanţă şi se comunică debitorului. Dispoziţiile alin. (9) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(12) Rata dobânzii datorate este rata dobânzii de politică monetara a Băncii Naţionale a României în vigoare la data comunicării deciziei de recuperare a prefinanţării.
(13) Sumele reprezentând dobânzi datorate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor prevăzute în titlul de creanţă se virează conform prevederilor alin. (10). Dobânzile aferente fondurilor europene se utilizează pentru continuarea finanţării programului operaţional, iar dobânzile aferente cofinanţării publice se fac venit la bugetul de stat.
(14) Acolo unde prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.


[1]. JOL 67, 14.3.1991, p. 11.


Mihaela Mazilu-Babel (selecție, situație de fapt și dispoziții incidente)
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

Adina Mihalache (pertinența pentru România)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership