Secţiuni » Interviuri
Interviuri
Women in Law

Ioana Chiva: Am spus ”nu” sistemului de învățământ superior din România, în primul rând pentru că nu oferă posibilitatea de a face performanță
16.02.2016 | Alin TODIRICĂ

Secţiuni: Interviuri, Selected, UNIVERSITARIA
JURIDICE - In Law We Trust

V-ați întrebat vreodată cum e să fii #Studentladrept în Marea Britanie? Despre această experiență o să ne povestească mai multe, în seara aceasta, Ioana Chiva, studentă în cadrul University of Birmingham.Ioana1

Alin Todirică: Bună seara, Ioana! Mă bucur din suflet că ți-ai răpit puțin din timpul tău și că ai acceptat să acorzi acest interviu. Trebuie să fiu sincer cu tine și îți voi spune că ai stârnit puțină curiozitate în redacția JURIDICE.ro atunci când s-a aflat că urmează să stau de vorbă cu o studentă la drept în Marea Britanie. Cum de ai ajuns acolo? De ce nu ai ales învățământul juridic din România?

Ioana Chiva: Bună seara, Alin! Oricând, este o plăcere. Voi începe prin a răspunde la prima întrebare. Am știut din clasa a V-a că vreau să fac Drept, dar visul meu inițial era să merg la Universitatea din București. Totul s-a schimbat când am intrat la liceu. ”Andrei Șaguna” are o tradiție frumoasă, prin care fiecare elev din clasele a IX-a primește un „naș” din clasele a XII-a. Nașul meu mergea la facultate în Anglia și vorbind cu el mi-am dat seama că pot să țintesc mai sus. Și asta am făcut. Am învățat cât am putut în liceu, m-am implicat în cât mai multe oportunități și în clasa a XII-a, visul a devenit realitate.
Acum, referitor la cea de-a doua întrebare, am spus ”nu” sistemului de învățământ superior din România, în primul rând pentru că nu oferă posibilitatea de a face performanță. Poate sună a laudă, dar întotdeauna am țintit cât de sus am putut (realist vorbind), și nicio universitate din România nu îndeplinea criteriul acesta. În al doilea rând, am o problemă cu modul în care se poartă lumea în România, în mediile oficiale, și am vrut să văd dacă în altă țară este la fel. Spre fericirea mea, nu este!
Am ales University of Birmingham pentru că este în top 20 universități din Anglia, face pare din „Russle Group” (echivalentul „Ivy League-ului” american), și este într-un oraș mare, al doilea ca mărime din Anglia.

Alin Todirică: Ce ne lipsește?

Ioana Chiva: Românilor le lipsește o structură clară. Anglia este ca o hartă, dacă vrei, din punct de vedere al carierei profesionale. Știi de la început ce pași trebuie să faci și care sunt cerințele. Pe lângă asta, oamenii te tratează ca pe o posibilă oportunitate, ceea ce înseamnă că îți arată respect la fiecare pas, indiferent de poziția pe care o ai. Nu vreau să creez impresii greșite. Nu este totul perfect aici, sunt probleme ca în orice alt loc. Dacă vrei, România este clasa a IX-a, Anglia este a XII-a. Are puțin mai multă maturitate.

Alin Todirică: Ce materii se studiază acolo? Cum sunt examenele? E la fel de multă informație? (poți să îmi spui și cum e sistemul educațional, câți ani se studiază, cum poți să aplici pentru masterat)

Ioana Chiva: Numărul de materii diferă de la specializare, la specializare. Artele, de obicei, au mai puține materii ca facultățile de științe, de exemplu. Trebuie să menționez acum că, în Anglia, poți studia o varietate foarte mare de cursuri de drept. Se poate studia drept cu business, drept cu franceză/germană, drept cu globalizare și așa mai departe. Eu studiez drept simplu. Am avut patru materii în fiecare an, cu excepția acestui an (an final, anul III), când fac șase. Sunt șapte materii obligatorii care se studiază pe parcursul celor trei ani, dar momentul în care le studiezi depinde de fiecare universitate în parte. De exemplu, universitatea mea a schimbat puțin structura anul acesta. La Birmingham studiezi cele șapte materii în primii doi ani dacă faci drept simplu, ca mine. Dacă faci o facultate combinată (vezi exemplele de mai devreme), singura diferență este că faci drept penal (Criminal Law) în anul III. Cele șapte materii obligatorii sunt: Public and Administrative Law ( Drept constituțional și administrativ), Criminal Law (Drept penal), Contract Law (Drept contractual/comercial), Tort Law (nu există echivalent în sistemul civil, dar seamănă cu Dreptul Civil) – materiile din anul I, Trusts & Equity (acest concept nu există deloc în sistemul civil), Land Law (Dreptul pământului, echivalentul drepturilor reale), Legal Foundations of the European Union (Dreptul Uniunii Europene, varianta de bază) – materiile din anul II. În primii doi ani, cele patru materii se studiază pe parcursul unui an întreg. Anul are trei semestre, primele două facem cursuri, iar semestrul trei este doar pentru examene.

În al III – lea an, am avut de ales din peste 30 de module diferite. Diferența este că am făcut trei module în primul semestru și alte trei în al doilea semestru. Eu am ales să fac anul acesta Company Law (Dreptul Companiei), Advanced EU Law (Dreptul Uniunii Europene Avansat), Environmental Law (Dreptul mediului înconjurător), Public International Law (Drept Internațional Public), Advanced Constitutional Law (Drept constituțional avansat) și am ales să scriu o dizertație. În Anglia, la drept, nu trebuie să dai licența.

Pot spune că este foarte multă informație. Am, în medie, de citit în fiecare săptămână cel puțin 150 pagini. Spre deosebire de sistemul din România, care îți permite să înveți toată materia cu câteva zile înainte de examen, în Anglia, la drept, nu poți face asta. Este o facultate care îți cere să faci foarte multă analiză proprie și în care îți dezvolți modul de gândire treptat. Nu poți regurgita informație, ceea ce este încurajat în România. Trebuie să analizezi tot, să faci contraste și să îți exprimi punctul de vedere. Seminariile se țin din două în două săptămâni și sunt alternative. Astfel, ai seminar în fiecare săptămână, dar nu la aceeași materie.

Examenele, după cum am spus, se dau doar vara. Ai un examen la fiecare materie și sunt de trei ore. Sunt materii care sunt examinate prin eseuri, dar acestea sunt mai puține. Cele șapte obligatorii, de care vorbeam mai devreme, sunt examinate prin examen. În trei ore trebuie să răspunzi la trei subiecte la alegere. Pare un vis că ai de ales, dar, de fapt, este singura modalitate prin care pot face pregătirea pentru ele suportabilă. Este atât de multă informație, încât pur și simplu nu poți învăța tot. Oricum, suntem sfătuiți să pregătim cel puțin cinci subiecte, nu doar trei.

Majoritatea facultăților de drept au trei ani de cursuri. Structura este asemănătoare, dar sunt mici diferențe de detalii. Dacă cititorii vor mai multe informații, mă pot contacta.

Pentru master, se aplică destul de simplu. Aplici la fiecare universitate în parte, scriind o scrisoare personală (personal statement) în care explici de ce vrei acel master și de ce ai fi alegerea potrivită pentru ei. La alte facultăți poate diferă, dar la Drept așa este.

Alin Todirică: Am mai stat de vorbă și cu alți studenți la drept și majoritatea scoteau în evidență faptul că nu se pune deloc sau aproape deloc accent pe practică în timpul facultății. Întâmpină studentul la drept din Anglia aceeași problemă?

Ioana Chiva: Da, întâmpină aceeași problemă, dar poate nu este la fel de gravă. Trebuie să menționez că nu știu cum funcționează, sau dacă este măcar, sistemul de internship, la Drept, în România. Pentru a înțelege mai bine cum funcționează sistemul din Anglia, trebuie să explic mai întâi că ei diferențiază două feluri de avocați pentru care există două rute foarte diferite de pregătire. Poți alege să devii „barrister” (avocat pledant) sau „solicitor” (cel care lucrează în firme de avocatură). Sistemul care reglementează mediul legal este foarte strict și bine pus la punct, astfel încât există oportunități și trasee diferite pentru fiecare din aceste două rute. O să le explic pe rând.

a) Solicitor. Ca să devii solicitor, aplici pentru ”Vacation Schemes” pentru a obține experiență. Sunt extrem de competitive și de puține. Sunt deschise tuturor, nu doar studenților la Drept, asta deoarece în Anglia poți să devii avocat chiar dacă ai făcut o altă facultate în afară de Drept. Sunt cam 3.500 pe an și, ca să vă faceți o idee, suntem 400 de studenți într-un singur an, la universitate.

b) Barriser. Ca să devii barrister, pentru a obține experiență, aplici pentru ”Mini-Pupillages” cu diferite barouri. Sunt aproximativ 450 de pupillages pe an în toată țara.

În afară de aceste oportunități, unele universități au grupuri Pro Bono și dacă ești acceptat în ele, poți obține experiență și așa.
Spre deosebire de România, în Anglia nu prea se poate obține experiență prin relații. Sunt uneori locuri în care se mai poate, dar în general această practică nu este acceptată.

Alin Todirică: De-a lungul facultății, ai simțit că ai înclinații spre o anumită ramură de drept? Ți-au fost șlefuite, ca să zic așa, anumite abilități?

Ioana Chiva: O să încep cu sfârșitul. Abilități cred că mi-au fost șlefuite destul de multe. Cred că doar dacă nu îți dai interesul nu ți se șlefuiesc abilități. Cât despre înclinații, acest aspect depinde de preferințele personale ale fiecărui student în parte. În ultimul an, am simțit o atracție puternică spre drept internațional/european, deși nici de cel comercial nu sunt departe.

Alin Todirică: Cred că suntem cu toții curioși cum sunt profesorii de acolo. Ocupați, bine pregătiți, cum ți s-au părut?

Ioana Chiva: Profesorii din Anglia sunt motivați și asta se întâmplă, pentru că există competiție. Fiecare universitate crește sau scade foarte mult în clasamente în funcție de „research-ul” pe care îl fac profesorii de acolo. Articolele sau cărțile pe care le scriu contează foarte mult atât pentru universitate, cât și pentru ei. Sunt profesori și profesori, am prieteni la alte facultăți care nu sunt atât de mulțumiți de calitatea dascălilor, dar eu sunt foarte încântată. Nu toți au calități pedagogice extrem de bune, dar toți sunt foarte bine pregătiți. Cred că cea mai mare diferență dintre profesorul britanic și cel român este plăcerea cu care vine la curs și cu care poartă discuții cu studenții. Seminariile asta sunt: discuții cu profesorii și încă nouă colegi studenți, în care fiecare ne spunem părerile și ideile. Te încurajează dacă ai idei noi și dacă vrei să scrii articole ca student și mereu sunt dispuși să explice. Le place să nu fim de acord și să luăm o poziție total opusă față de ceea ce ne-au învățat, atâta timp cât avem argumente.

Au ceva ce se numește „office hours” în fiecare săptămână. Sunt ore în care te poți duce neanunțat, fără programare și să le pui întrebări. Universitatea ține constant legătura cu studenții și chiar încearcă să facă schimbări, pentru că aici studenții sunt o investiție. Dacă noi nu suntem mulțumiți, ei au de pierdut.

Alin Todirică: Ce trebuie să faci ca să devii avocat? Există examene de admitere în profesie? (dacă da, cum se desfășoară?). Ar putea un licențiat în drept din România să profeseze în Marea Britanie?

Ioana Chiva: Ca să devii avocat, după cum am spus, depinde ce fel de avocat vrei să devii. După ce terminăm facultatea, suntem juriști („paralegals”).
Pentru a deveni solicitor, trebuie să urmezi încă un curs care se numește Legal Practice Course (LPC), și după aceea să primești un Training Contract (TC) cu o firmă de avocatură. Un Training Contract este o perioadă de pregătire de doi ani, după care alegi în ce arie de drept te califici. După cum spuneam, Anglia are un sistem foarte bine pus la punct. Firmele de avocatură oferă pachete prin care îți plătesc ei LPC-ul și îți asigură un TC, dacă reușești să fii acceptat. Pentru astfel de oportunități, aplici începând cu anul II. Ideal este să obții un astfel de pachet în anul II, ca să poți continua direct studiile după ce termini, pentru că ei recrutează cu doi ani în avans. Astfel, dacă obții unul în anul III sau mai încolo, ai o perioadă de cel puțin un an liberă. Dacă nu obții un astfel de pachet, poți alege să îți finanțezi singur LPC-ul, dar pentru TC trebuie să continui să aplici până ești acceptat.

Pentru a deveni barrister, trebuie să faci un curs care se numește Bar Practice Training Course (BPTC). După aceasta, trebuie să aplici ca să primești un Pupillage care este echivalentul unui TC.

De menționat este că LPC-ul și BPTC-ul este posibil să fie eliminate. În acest moment, există discuții și negocieri să fie înlocuite cu niște examene sau să fie integrate în perioadele de pregătire practice, pentru că sunt foarte scumpe și creează o problemă pentru persoanele cu situații economice mai dificile.
De asemenea, oricine poate aplica pentru aceste oportunități, singura diferență fiind că dacă nu au urmat Facultatea de Drept, trebuie să facă Graduate Diploma in Law, un an intensiv de drept pentru a acoperi cele șapte materii obligatorii.

Legat de ultima întrebare, răspunsul este ”DA” și mă mir că nu este știut acest lucru de mai mulți. Datorită legislației din Uniunea Europeană, poți profesa oriunde în UE, atâta timp cât satisfaci anumite criterii pentru conversie.

Alin Todirică: Ai avut ocazia să cunoști două sisteme de drept diferite. Cum ți se pare cel englez? E mai bun? Crezi că s-ar putea plia pe nevoile societății din România? (m-aș bucura foarte mult să pui accent pe cum se desfășoară actul de justiție în UK)

Ioana Chiva: Da, mult mai bun. Din punctul de vedere al unui student cu mai puțină experiență decât avocații practicieni, consider că este incomensurabil mai bun sistemul de justiție englez. Motivul: există ordine, claritate și precizie. Cred că sistemul englez ar fi bun pentru România din anumite puncte de vedere. Ar rezolva foarte multe probleme care există la momentul actual, dar, de asemenea, cred că ar fi foarte puțin probabil să funcționeze în practică. Pentru ca un sistem de common law să funcționeze bine, ai nevoie de disciplină, de oameni care să respecte reguli și de foarte puțină corupție.

Cât despre desfășurare, aș putea să vorbesc încă două zile (nu o să o fac). Procesul judiciar este foarte scump, motiv pentru care oamenii sunt încurajați să ajungă la înțelegeri, mai degrabă, decât să ajungă în instanță. Cazurile penale se desfășoară cu juriu, ceea ce este clar diferit față de sistemul civil.
Există o ierarhie a curților: High Court (prima instanță), Court of Appeal (Curtea de Apel) și Supreme Court (Curtea Suprema, care înainte se numea House of Lords). Sistemul de precedent judiciar funcționează de sus în jus, Curtea Supremă fiind autoritatea absolută. Un astfel de sistem creează ordine și siguranță. Legea este interpretată uniform, o problemă care există în România și în sistemele civile.

Anglia nu are Curte Constituțională, pentru că există doctrina de „Parliamentary Sovereignty”. Parlamentul este suprem, poate să facă sau să schimbe orice lege. Asta nu înseamnă că abuzează, ci că englezii consideră că cea mai mare putere ar trebui să fie în mâinile oamenilor aleși, care pot să fie și schimbați. Este o întreagă dezbatere foarte interesantă pe acest subiect și este de actualitate. Acum, unii oameni poate vor spune că este greșit să oferi atâta putere celor din Curtea Supremă, dar de fapt sistemul este bine pus la punct. Nu poți deveni judecător decât după ce ai fost barrister pentru o perioadă destul de lungă de timp. Judecătorii sunt numiți în funcție de experiență și de cum se descurcă. Un alt aspect pe care, personal, îl consider o problemă fundamentală a sistemului din România, este modul în care poți deveni judecător.

Procesele sunt asemănătoare, în sensul că există un număr de judecători care ascultă cazul, acuzat și apărare. Se prezintă documente, se interoghează martori. Părțile implicate în proces sunt obligate, încă de la început, să dezvăluie toate informațiile relevante pentru caz pe care le posedă. Nu este ca în serialele americane, când te îngroapă în hârtii sau nu îți dezvăluie ceva. Dacă se ascund informații, partea este penalizată și poate chiar să piardă procesul.

Alin Todirică: Cu ce activități extracurriculare te delectezi?

Ioana Chiva: Destul de multe, aș putea spune. Am făcut parte din echipa universității de tir cu arcul. Sunt implicată în grupul Pro Bono de la universitate, fac parte din trei comitete diferite ale unor societăți, dintre care pe una am și fondat-o. Fac voluntariat de la distanță pentru ONG-ul „Funky Citizens” de la București. În plus, sunt implicată, în prezent, într-o schemă de mentoring, în care o am ca mentor pe Luciana Berger MP și o să încep să merg la Parlament pentru a observa cum își desfășoară ea activitatea în cadrul Parlamentului. Pe lângă toate acestea, muncesc part-time la universitate.

Alin Todirică: O mulțime de activități! Și totuși, ce carieră ți-ai dori să urmezi? Ai început să te pregătești pentru asta?

Ioana Chiva: Mi-am schimbat părerea pentru prima oară în viața mea. Când am ajuns la universitate, eram convinsă că vreau să devin barrister, dar mi-am dat seama destul de repede, după ce am participat la câteva procese simulate (mooting), că nu este calea pe care vreau să o urmez. Probabil faptul că trebuia să port perucă m-a făcut să mă răzgândesc, glumesc!

Am considerat, și încă o consider, ca opțiune posibilitatea de a deveni solicitor, dar în ultima vreme m-am orientat, din ce în ce mai mult, spre dreptul internațional și cred că mi-ar plăcea să mă îndrept spre această zonă. Momentan, aplic la diferite cursuri de master, pentru că aș vrea să dezvolt puțin mai mult partea de politică, dar încerc să câștig și mai multă experiență în domeniul legal.

Alin Todirică: Dacă ai avea ocazia, ai veni să profesezi în România? Ce planuri are Ioana Chiva pentru viitor?

Ioana Chiva: Am spus mereu că nu renunț la nicio opțiune. Îmi țin cât mai multe variante deschise, pentru că nu știu niciodată unde voi ajunge. Pentru prima oară de când mă știu, nu am un plan pe următorii patru ani, ceea ce mă sperie foarte tare! Deocamdată, pot spune că vreau să fac un master. Acesta este planul imediat. După master, sper să mă hotărăsc în ce direcție vreau să o iau.

Alin Todirică: Un citat după care te ghidezi în viață!

Ioana Chiva: Sunt două, așa că o să risc să te superi pe mine și o să le zic pe ambele. Nu sunt citate, sunt două fraze pe care mi le-a repetat tata de când eram mică: „Letargia naște monștri” și „Plafonarea este cea mai mare greșeală pe care o poate face un om în viață”.

Alin Todirică: De curând, ai luat contact prin intermediul JURIDICE.ro cu mediul juridic online din România. Cum l-ai găsit?

Ioana Chiva: Am fost foarte încântată de ce am găsit pe site și cred că, din acest punct de vedere, lucrurile arată bine. Cred că ar fi bine să fie mai multe site-uri de acest gen.

Alin Todirică: Ai încuraja un tânăr licean să studieze dreptul în UK? Ce avantaje crezi că-i poate oferi sistemul de acolo?

Ioana Chiva: Da, cu siguranță aș încuraja pe oricine. În primul rând, este o țară străină. O să învățați cum funcționează o altă lume și o să vă deschideți orizonturi pe care poate nu vi le-ați fi deschis niciodată. O să creșteți în trei ani mai mult decât ați face-o vreodată în România. În străinătate nu există părinții care să fie la un drum distanță și chiar dacă sunt, te pot ajuta puțin. Ești tu și viitorul tău. Chiar dacă sună înfricoșător, acesta este cel mai bun mod de a învăța. Nu am știut pe nimeni când am ajuns aici și acum am aici aproape toți prietenii. Treceți de primele două luni și o cu totul altă lume se va deschide. O să devină „acasă” pentru cei mai mulți dintre voi.

Cred că nu are sens să vorbesc despre avantajele financiare clare de aici. O să aveți parte de oportunități și experiențe care acasă nu există. O să învățați la universități care sunt cele mai bune din lume. Sunt prea multe sincer, ca să le enumăr pe toate.

P.S.: Niciodată nu veți începe cursurile mai devreme de ora 9:00.

Alin Todirică: În final, un mesaj pentru studenții la drept din România, te rog!

Ioana Chiva: Încercați să faceți un master în străinătate, o să vă schimbe mult modul în care gândiți și în care înțelegeți legea. Fiți serioși din primul an, pentru că și dacă universitatea vă permite un ritm mai relaxat, piața muncii nu o să vă permită asta și este bine să vă dezvoltați rezistența. Performați și gândiți dincolo de cărțile pe care vi le pun profesorii în față. Citiți presa străină, pentru că de acolo vine schimbarea și o să aveți un avantaj clar când o să vreți să vă angajați.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti