Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Abatere disciplinară – neprezentarea la serviciu după reintegrarea în funcție
17.02.2016 | Marinela CIOROABĂ

Constituie abatere disciplinară, legal sancţionată cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, absenţa de la serviciu a salariatului după momentul reintegrării în funcţie a acestuia, prin hotărâre judecătorească. Astfel, deşi angajatorul a procedat la reintegrarea salariatului prin intermediul adresei trimise acestuia prin executor judecătoresc, salariatul nu s-e prezentat la serviciu, ci a trimis , la rândul lui, angajatorului, o cerere de acordare a concediului de odihnă aferent anului respectiv. Împrejurarea că angajatorul, prin comunicarea refuzului de a acorda concediul de odihnă, nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau potrivit legii, nu justifică absenţa de la serviciu a salariatului. Acesta din urmă avea posibilitatea de contesta potrivit legii măsurile dispuse de angajator în legătură cu concediul de odihnă. (Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 795/A din 12 martie 2015, Selecţie şi comentariu de judecător Petrică Arbănaş, în Revista română de dreptul muncii nr. 4/2015)

Av. Marinela Cioroabă
Coord. CODUL MUNCII PRO – www.codulmuncii.ro


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Abatere disciplinară – neprezentarea la serviciu după reintegrarea în funcție”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Hm, de principiu este necesar ca, într-adevăr, dacă s-a dispus reintegrarea în mod definitiv, (adică după ce a fost pronunţată o decizie în apel, iar nu după ce salariatul s-a întâmplat să câştige în primă instanţă), angajatul să se prezinte la serviciu, chiar şi fără a aştepta mai ştiu eu ce notificare, cât timp repunerea în drepturile, dar şi în obligaţiile sale de salariat s-a realizat prin hotărârea judecătorească definitivă, de la momentul pronunţării acesteia.
    Eu mă întreb, în condiţiile redării eliptice a speţei, ce procedură legală a avut în vedere instanţa când a apreciat că refuzul angajatorului de a acorda zilele de concediu datorate până la momentul concedierii(dar şi după data concedierii, căci anularea deciziei de concediere are ca efect faptul că salariatul acela este considerat a fi fost angajatul societăţii angajatoare pe toată perioada concedierii,datorându-i -se, pe lângă drepturile pecuniare salariale, inclusiv concediul, chiar şi pentru perioada în care, din culpa angajatorului, salariatul concediat nu a prestat, de facto, muncă) se putea rezolva printr-o contestaţie potrivit legii?
    Refuzul de a acorda concediu reprezintă o nerespectare a unei obligaţii din partea angajatorului care nu „poate” alege dacă să acorde sau nu concediu în natură, adică prin efectuarea în natură a zilelor de concediu datorate,context în care mie una mi se pare că neacordarea sau tăcerea angajatorului cu privire la cererea de acordare a concediului avea o legătură directă cu constatarea „neprezentării culpabile” a salariatului la locul de muncă, în condiţiile în care acesta formulase o cerere de efectuare a concediului, iar angajatorul nu prea văd cum putea să o refuze, de bună -credinţă fiind.
    Subliniez, acordarea în natură a concediului este o obligaţie pentru angajator, nu o facultate, după cum vrea sau nu.
    În egală măsură, faţă de împrejurarea concedierii, salariatul nu şi-a putut „programa”, „planifica”, o dată cu ceilalţi salariaţi, concediul, până la anularea sancţiunii concedierii nesubzistând această posibilitate.
    Astfel că nu văd cum ar fi putut angajatorul să refuze să îi acorde concediul de odihnă, de ce angajatul trebuie sancţionat pentru că şi-a „luat” un drept pe care il dăduse, de altfel, instanţa de judecată ca efect al anulării concedierii şi de ce refuzul nejustificat al angajatorului trebuie să primeze în faţa unei forme de exercitare a dreptului de către salariat(prin formularea unei cereri de concediu), cât timp tot legea prevede că efectuarea concediului de odihnă trebuie realizată în natură(şi la propriu şi la figurat), în condiţiile în care, în opinia mea, nu „merge” ipoteza nerespectării „planificării” pentru situaţia particulară a salariatul concediat, ca justificare a prezenţei absolut obligatorii a salariatului la locul de muncă, după formularea unei cereri de concediu la care legea(dar şi instanţa de judecată) îi dădeau dreptul.
    Conduita angajatorului mi se pare că se mula pe un niţel abuz de drept şi un picuţ de nerespectare, în substanţă, a unei hotărâri judecătoreşti(când îi refuză salariatul exercitarea unui drept pe care îl recunoscuse implicit,dar fără nicio altă condiţionare, instanţa de judecată, ca efect al declarării nelegalităţii concedierii).
    Nerespectare şi abuz de drept care, în mod paradoxal i-au şi folosit(ajungându-se la scopul concedierii) şi pe care le-a şi pus în practică atunci când, tot abuziv, în opinia mea, îi dispune salariatului „reintegrat scriptic” o nouă concediere, „omiţând” să înţeleagă că anularea concedierii şi repunerea salariatului concediat în toate drepturile sale trebuia să se realizeze cu prioritate, în executarea hotărârii judecătoreşti, iar, printre aceste drepturi, se număra _ va plăcea unora sau nu această interpretare _ şi dreptul la efectuarea în natură a concediului de odihnă rămas neefectuat(şi înainte şi după concediere).
    Dar, cum nu îmi plac „notele” la hotărâri (detest cu sinceritate şi fără ocolişuri tot ce e „preţios”, „elegant”, dar care tot dat la g….. se cheamă în final, microbiştii vor înţelege de ce m-am autocenzurat), luaţi cele ce preced doar ca o părere pe o chestiune de drept, iar nu aplicată neapărat speţei care a ocazionat părerea.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.