BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
JURIDICE
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la comunicarea publică a unei opere. UPDATE: hotărârea CJUE

15.06.2017 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Abonare newsletter
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

15 iunie 2017: Curtea declară:

Noțiunea „comunicare publică”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, trebuie interpretată în sensul că acoperă, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, punerea la dispoziție și gestionarea pe internet a unei platforme de partajare online care, prin indexarea de metadate referitoare la opere protejate și prin furnizarea unui motor de căutare, permite utilizatorilor acestei platforme să localizeze operele menționate și să le partajeze în cadrul unei rețele de la utilizator la utilizator („peer‑to‑peer”).

:: hotărârea CJUE

***

09 februarie 2017: Avocatul general propune următoarea soluție:

Faptul că administratorul unei pagini de internet permite, indexându‑le și furnizând un motor de căutare, să se găsească fișiere care conțin opere protejate prin dreptul de autor care sunt propuse pentru partajare în cadrul unei rețele peer‑to‑peer constituie o comunicare publică în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, în cazul în care acest administrator avea cunoștință de faptul că o operă era pusă la dispoziție în rețea fără acordul titularilor drepturilor de autor și nu a reacționat pentru a bloca accesul la această operă.”

:: concluzii AG

***

22 februarie 2016:Judecătorul olandez se întreabă cu privire la comunicarea publică a unei opere (C-610/15 Stichting Brein).

Situația de fapt
1. libertatea de stabilire
2. necesitatea de a afla dacă administratorul unei pagini de internet realizează o comunicare publică în sensul dreptului Uniunii în situația în care pagina de internet nu conține opere protejate, dar există un sistem […] prin intermediul căruia se indexează și se clasifică pentru utilizatori metainformații privind opere protejate stocate pe calculatoarele utilizatorilor, astfel încât, în acest mod, utilizatorii să poată identifica și să poată încărca și descărca operele protejate
3. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii permite pronunțarea unui ordin judecătoresc împotriva unui intermediar, atunci când acest intermediar facilitează acte de contrafacere de către terțe persoane, în modul descris la punctul 2

Dispoziții incidente
1. articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29

Articolul 3 (extras)
Dreptul de comunicare publică a operelor și dreptul de a pune la dispoziția publicului alte obiecte protejate

(1) Statele membre prevăd dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment.

2. articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 coroborat cu articolul 11 din Directiva 2004/48:

Articolul 8 (extras)
Sancțiuni și căi de atac

(3) Statele membre trebuie să asigure că titularii de drepturi pot solicita ca o ordonanță președințială să fie pronunțată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către terți pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex.

Articolul 11
Ordine judecătorești

Statele membre asigură ca, atunci când se pronunță o hotărâre judecătorească de constatare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judecătorești competente să poată pronunța împotriva contravenientului un ordin judecătoresc prin care interzic continuarea încălcării. Atunci când legislația internă prevede aceasta, nerespectarea unui ordin judecătoresc este pasibilă, dacă este cazul, de plata unor daune cominatorii, cu scopul de a-i asigura executarea. Statele membre asigură de asemenea ca titularii drepturilor să poată solicita pronunțarea unui ordin judecătoresc împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală, fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29/CE.

Pertinența pentru România
Considerăm că în țara noastră dispozițiile incidente de mai sus au următoarele corespondențe:

1. pe de o parte, articolul 13 litera (f) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată și completată prin Legea nr. 146/1997, Legea nr. 285/2004, Ordonanța de urgență nr. 123/2005, Ordonanța de urgență nr. 190/2005, Legea nr. 329/2006, Decizia nr. 571/2010, Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011, Ordonanța de urgență nr. 71/2011, Legea nr. 76/2012, Legea nr. 255/2013, Legea nr. 187/2012, Legea nr. 53/2015, Legea nr. 210/2015, și Legea nr. 261/2015:

Articolul 13 (extras)
Utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public

2. pe de altă parte, articolul 12 din Ordonanța de urgență nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, modificată și completată prin Legea nr. 280/2005, Legea nr. 214/2008, Legea nr. 76/2012, și Legea nr. 255/2013:

Articolul 12
(1) Când printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat o încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat, instanţa judecătorească competentă va putea să interzică, printr-o ordonanţă preşedinţială, persoanei care a încălcat acest drept continuarea faptelor sale de încălcare.
(2) Nerespectarea măsurii interzicerii, prevăzută la alin. (1), este considerată o nouă încălcare a dreptului de proprietate industrială în cauză, iar împotriva acestei încălcări se poate dispune una dintre măsurile prevăzute la art. 11.

Mihaela Mazilu-Babel (selecție, situație de fapt și dispoziții incidente)
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

Adina Mihalache (pertinența pentru România)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week