Mihai Șandru: Contribuţii privind Consultarea Comisiei europene din 2014 cu privire la fuziuni şi divizări transfrontaliere în contextul dreptului român
24 februarie 2016 | Cosmina SIMA
Prof. univ. dr. Daniel-Mihail Șandru a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 1/2015 articolul intitulat „Contribuţii privind Consultarea Comisiei europene din 2014 cu privire la fuziuni şi divizări transfrontaliere în contextul dreptului român”.
În acest articol, autorul tratează problema fuziunilor și divizărilor transfrontaliere în contextul dreptului român. Până în prezent, Comisia Europeană este conștientă de faptul că reglementările prin directive în domeniul dreptului societar nu au adus mari beneficii. Din acest motiv, Comisia a demarat anumite consultări, cu scopul de a ajunge la o reformă eficientă. În anul 2007, s-au avut în vedere pentru simplificarea dreptului societar două opțiuni: accentuarea problemelor transfrontaliere, punându-se întrebarea dacă mai este necesară păstrarea acelor directive care s-au dovedit a nu fi potrivite sau este utilă doar dezvoltarea unor norme care au impact transfrontalier și direct cu privire mobilitate; o reglementare bazată pe principii și mai puțin exhaustivă, realizându-se astfel o simplificare a directivelor deja existente.
România a transpus directiva în materia fuziunii transfrontaliere în anul 2008, cu o întârziere de aproape un an (dar se va ține cont de faptul că statul nostru a devenit membru al U.E. spre sfârșitul perioadei de transpunere), introducând în Legea nr. 31/1990 un capitol separat. A avut loc o modificare în acest domeniu în anul 2010, realizându-se o restrângere a dreptului de opoziție a salariaților la măsura reorganizării societăților, întrucât această opoziție avea un regim suspensiv și conducea la o îngreunare a procesului, ceea ce ar fi condus și la evitare a aplicării unor astfel de măsuri de către investitori. A fost ridicată o excepție de neconstituționalitate în acest sens, însă excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
În anul 2014 a avut loc Consultarea Comisiei Europene cu privire la fuziunile și divizările transfrontaliere. S-a urmărit analizarea obstacolelor care stau în calea operațiunilor transfrontaliere, schimbările care ar trebui aduse, după părerea părților interesate, cadrului juridic existent, economiile de costuri care s-ar putea face dacă s-ar acționa la nivelul U.E. Directiva 2005/56 CE privind fuziunile transfrontaliere în art. 1, arată că aceasta „se aplică fuziunilor de societăţi comerciale pe acţiuni constituite în conformitate cu dreptul unui stat membru şi care îşi au sediul social, administraţia centrală sau sediul principal în interiorul [Uniunii], cu condiţia ca cel puţin două dintre ele să fie reglementate de dreptul unor state membre diferite (denumite în continuare fuziuni transfrontaliere).” Ca urmare a acestei Consultări, Comisia încearcă să afle dacă, pe baza actualei legislaţii, s-ar putea crea un cadru general pentru fuziuni, indiferent de forma juridică a societăţii şi de sediu.
Un subiect de dezbaterere a fost protecția creditorilor, aceasta reprezentând un aspect important în raport cu terții cu care contractează o societate. Ar trebui creat un cadru minimal armonizat, obligațiile impuse societăților în perioada protecției a drepturilor creditorilor fiind armonizate pentru acele elemente de fond pe care directiva le-ar reglementa. Un alt subiect a fost protecția acționarilor minoritari. Cu toate că hotărârea de fuziune se ia de majoritatea asociaților, există pericolul ca acționarii minoritari să fie în pericol, de aceea s-au adoptat anumite măsuri. Totuși, aceste măsuri nu sunt clare și nici complete. În prezent, cadrul legal general la nivelul Uniunii Europene este dat de Directiva nr. 82/891/CE. Autorul consideră că se impune modificarea procedurii divizărilor, care atrag, oricum, și chestiuni de fond. Comisia a mai avut în vedere și crearea unei singure directive, care să conțină atât norme privind fuziunea, cât și pe cele referitoare la divizarea transfrontalieră.
În concluzie, Consultările Comisiei Europene în 2014-2015 au fost obligatorii și este necesar să fie privite ca un efort de integrare a sistemelor juridice naționale, mai ales cu privire la sediul societăților, dar și subliniind chestiuni de procedură și de fond. Însă, fără un motiv temeinic reflectat de voința statelor membre în tratate, rezultatele vor fi și în continuare condiționate și limitate.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
