Independenţa expertului contabil desemnat de Parchet

Suveranitatea statului prin autoritatea locală sau centrală este asumată conform art. 2 din Constituţie:

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

 Şi totuşi, acest lucru se întâmplă mai des decât am dori, chiar dacă Constituţia, la art. 16 alin (1), previne acest lucru: Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Punerea în evidență şi discutarea aspectelor de „mică ciupeală” a STATULUI, își pot găsi rezolvarea dorită, pentru a elimina stilul „mafiot” de conducerea a STATULUI, dar şi îmbunătăţirea tratamentului contribuabilului în relaţia cu STATUL. Câteva exemple:

În lumea mea utopică, pe când eram copil, era de neconceput să văd minciuna, frauda sau nelegalitatea ca virtuţi ale unei autorităţi. Mi-a luat mult timp, şi încă îmi mai ia, să văd aspecte de neconceput la oameni care ar trebui să aibă un cod etic superior. Astăzi doresc să discut un aspect pe care îl consider o eroare, indiferent dacă este prevăzut de lege sau nu, pentru că profesia liberală de expert contabil mă responsabilizează. Se presupune că Expertul contabil desfăşoară o activitate independentă. Atunci când instanţa numeşte un expert, se comite o încălcare a dreptului la apărare. Acum expertizele sunt judiciare, adică dacă o numeşte instanţa are o forţă superprobantă, şi extrajudiciare, adică cele extrajudiciare sunt un fel de lucrare ignorată de instanţă.

Proba cu expertiză nu trebuie să fie un atribut al instanţei, ci al părților. Prin cenzurarea obiectivelor propuse de o parte, instanţa încalcă dreptul la un proces echitabil, îngrădind strategia părţii de a-şi pleda cauza. Partea ar trebui să-şi apere cauza propunând ascultarea unui expert sau a depune o expertiză cu propriile obiective care dovedesc un punct de vedere. Procesele au devenit atât de limitate, încât instanţele au devenit obsedate cu numiri de experţi, producând o adevărată industrie în jurul instanţelor.

Economia României are două vedete incontestabile, sanitarii sistemului, DNA/Parchete şi ANAF/Antifraudă, şi nu eroii războiului economic unde România este victima interesului străin. În jurul acestor două vedete, meseria de expert s-a schimbat. Nu mai sunt experţi contabili pentru soldaţii economiei, nu mai contribuie la dezvoltarea unei pieţe româneşti, ci acum sunt experţi judiciari şi fac expertize fiscale sau penale, ajutând muribunzii și văzându-le vieţile ruinate, familiile distruse sau afacerile confiscate. În cei 27 de ani de la 1989, România a devenit o ţară ruinată de oameni răuvoitori şi interese străine României. Ne sufocăm în valuri de aberaţii, defilări ale DNA, afaceri călcate în picioare, capital autohton distrus, pentru pseudo acuzaţii care fac loc CORPORAŢIEI şi intereselor ei străine de afacerile de familie. Castelul de cărţi de joc clădit pe falsuri și acuzări nefondate a creat un circ mediatic pentru cei care nu pot distinge adevărul.

Generalul Florea a dat un ordin prin care experţii nu se mai aleg aleatoriu de Parchete, ci se numesc direct de către procurori. Astfel, Expertul contabil care lucrează pentru parchet a devenit aparent vulnerabil. În ultimele expertize pe care le-am desfăşurat pe la diverse parchete am constatat cu stupoare că există colegi care sunt „ABONAŢI” la acest tip de misiuni, în sensul în care TOATE veniturile lor vin de la un singur parchet. Nu vreau să fiu interpretat greşit. Acest specimen rar există, dar nu toţi cei numiţi de Parchete sunt în această categorie. Am observat stilul expertizei, care nu mai pare independent, ci aduce a copie asemănătoare rechizitoriului. Cel mai mult, în calitate de expert parte, m-a deranjat nu minciuna, ci inducerea în eroare în mod intenţionat, mai ales prin păstrarea tăcerii, cu privire la acele tipuri de obiective teleghidate, care duc către o condamnare, nu către aflarea adevărului. Expertul contabil, participă la o probă dintr-un dosar şi având calitate de expert în domeniu, poate duce balanţa către oricare dintre părţi, prin induce în eroare. De regulă, proba cu expertiză din oficiu nu este acceptată de curţile anglo-saxone şi este răspunderea părților ca această probă să fie administrată în cadrul procesual, cu posibilitatea părţii adverse să o conteste. Dar instanţa anglo-saxonă nu cenzurează obiectivele expertizei.

Art. 7 din Legea nr. 227/2015, a modificat Codului fiscal începând cu 2016 şi astăzi avem o definiţie fiscală nouă a activităţii dependente/independente:

1. activitate dependentă – orice activitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de angajare generatoare de venituri;

2. activitate independentă – orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii:

2.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru; De regulă, programul Parchetului este între 9-17:00, deci un expert care lucrează 100% numai pentru Parchet nu îndeplineşte această cerinţă.

2.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi; În general libertatea există, dar în particular, veniturile 100% de la Parchet indică o lipsă a ei.

2.3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea; Dacă lucrarea este vădit executată pentru mâna care hrăneşte, câinele de pază nu va muşca mâna stăpânului.

2.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară; În cazul de faţă computerul şi imprimanta sunt ale expertului, restul mobilierului este al Parchetului.

2.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii; Relativ, atâta timp cât există prezumţia de inducere în eroare în mod intenţionat, nici acest criteriu nu este îndeplinit.

2.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective; Poate singurul criteriu de independenţă.

2.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane, în condiţiile legii; De regulă, expertul nu poate dispune de acest criteriu.

M-am mai întrebat, oare de ce instanţele numesc experţii aleatoriu şi procurorii nu?

Norma nr. 3511 din Standardul profesional CECCAR nr. 35 spune că: ”Expertul contabil solicitat în efectuarea unei expertize contabile are obligaţia să fie independent faţă de părțile interesate în expertiză, evitând orice situaţie care ar presupune o lipsă de independenţă sau o constrângere care ar putea să îi impieteze integritatea şi obiectivitatea.” Mai mult, Codul etic al profesioniştilor contabili solicită necesitatea de a asigura apărarea onoarei şi independenţei Corpului şi de a conferi lucrărilor membrilor săi autoritate şi impune profesioniştilor contabili să aibă calităţi esenţiale, printre care independenţa şi dezinteresul material.

O caracteristică distinctivă a profesiei contabile este asumarea responsabilităţii de a acţiona în interesul public. Interesul public nu înseamnă interesul Ministerului Public sau interesul părţii, ci în urmărirea penală înseamnă o prezentare a tuturor faptelor în interesul art. 5 alin. (2) din Codul de procedură penală, ceea ce este foarte greu pentru un acuzator: ”Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului.” Drept pentru care, atunci când un procuror refuză obiectivele în cadrul unei expertize, tocmai pentru a nu strânge probe în favoarea inculpatului, se face vinovat de abuz la umbra suveranităţii statului, conform tezei II: ”Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului cod.”

Codul etic mai spune că „Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principii fundamentale:

(a) Integritate – să fie drept şi onest în toate relaţiile profesionale şi de afaceri.

(b) Obiectivitate – să nu permită ca prejudecăţile, conflictul de interese sau influenţa nedorită a altor persoane să intervină în raţionamentele profesionale sau de afaceri.

(c) Competenţă profesională şi prudenţă – să işi menţină cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul solicitat pentru a se asigura că un client sau un angajator va primi servicii profesionale competente bazate pe ultimele progrese în practică, legislaţie şi tehnici şi să acţioneze cu grijă şi în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale în vigoare.

(d) Confidenţialitate – să respecte caracterul confidenţial al informaţiilor dobandite în urma legăturilor profesionale şi de afaceri şi, prin urmare, să nu divulge aceste informaţii unor terţe părţi fără a avea autorizarea corespunzătoare şi specifică, excepţie făcand cazul în care are dreptul legal sau profesional sau datoria de a le face publice, şi nici să nu le folosească în interesul personal al profesionistului contabil sau al unor terţe părţi.

(e) Conduită profesională (profesionalismul) – să respecte principalele legi şi reglementări şi să evite orice acţiune care discreditează profesia.

(f) Respect faţă de normele tehnice şi profesionale – profesionistul contabil trebuie să îşi îndeplinească sarcinile profesionale, în conformitate cu normele tehnice şi profesionale relevante. Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi cu abilitate instrucţiunile clientului sau ale patronului în măsura în care sunt compatibile cu cerinţele de integritate, obiectivitate şi, în cazul liber-profesioniştilor contabili, cu independenţă. În plus, ei trebuie să se conformeze legislaţiei relevante şi normelor profesionale şi tehnice emise de: IFAC, IASB, CECCAR, CAFR.

Codul mai prevede că Expertul contabil să nu dea niciodată ocazia de a se afla în situaţia de a nu putea să îşi exercite libertatea de gândire sau de a fi supus îngrădirii îndatoririlor sale, dar şi să considere că independenţa sa trebuie să îşi găsească manifestarea deplină în exercitarea profesiei şi în protejarea ei. Independenţa cuprinde:

Independenţa de spirit – Starea de spirit care permite exprimarea unei concluzii, fără a fi afectată de influenţe care compromit judecata profesională şi care permite individului să acţioneze cu integritate, să îşi exercite obiectivitatea şi scepticismul profesional.

Independenţa în aparenţă – Evitarea faptelor şi a situaţiilor care sunt atât de importante, încât o terţă parte informată şi rezonabilă, care cunoaşte toate informaţiile relevante, inclusiv măsurile de protecţie aplicate, ar concluziona în mod rezonabil că integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional au fost compromise.

Daniel Udrescu

Citeşte mai mult despre ANAF, Codul fiscal, Daniel UDRESCU, expert contabil, independenta, parchet! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.