Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Dimensiunea juridică a plângerii prealabile
23.02.2016 | Alina BULARCA-DORCESCU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

I. Abstract

Lucrarea de față își propune să dezbată dimensiunea juridică a plângerii prealabile instituită de către persoana fizică, în calitate de parte vătămată, prin expunerea modalității de redactare prin exemplificare pe model de act[1].

Știința dreptului penal operează îndeosebi cu noțiuni menite a descifra legalitatea incriminării. În materia legii penale, noțiunea de bază care constituie fundamentul răspunderii penale este infracțiunea[2]. Valoarea socială atinsă prin săvârșirea infracțiunii generează răspunderea penală.

În teoria dreptului natural, răspunderea penală își are originea în firea omului ca subiect de drept, iar pedeapsa și represiunea, ca urmare a săvârșii infracțiunii, sunt consecințe necesare pentru menținerea și dezvoltarea societății[3].

Ca instituție juridică fundamentală a dreptului penal român, răspunderea penală, alături de instituția infracțiunii și instituția sancțiunilor, formează pilonii oricărui sistem de drept penal[4]. Legalitatea răspunderii penale derivă din principiul constituțional al legalității care reglementează întreaga materie penală. Conținutul infracțiunii are un rol important în realizarea principiului legalității în domeniul dreptului penal[5].

Examinat în funcție de cele 3 mari instituții – infracțiunea, pedeapsa și răspunderea penală – principiul constituțional al legalității incriminării stipulează, în baza art. 11 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ideea conform căreia nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, la momentul comiterii, nu este prevăzută ca fiind infracțiune potrivit dreptului național sau internațional. Astfel, consecințele teoretice ale legalității incriminării, dau naștere la obligativitatea autorităților legislative ale statului român să legifereze texte precise, fără echivoc, în ceea ce privește definirea acțiunilor care angajează răspunderea penală. Acest principiu este de esență a garanta libertatea persoanei împotriva abuzurilor și arbitrarului din activitatea aparatului judiciar și o garanție că legea ce incriminează ex novo nu se va aplica faptelor săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare.

În accepțiunea profesorului Costică Bulai, conținutul infracțiunii reprezintă ansamblul condițiilor prevăzute de normele de incriminare pentru ca o faptă să constituie infracțiune. Conținutul infracțiunii tulburării de posesie este redat în materia legii penale prin prisma art. 256 NCP ca fiind fapta care prezintă pericol social pentru pașnica folosință a unui imobil. Conditio sine qua non, plângerea prealabilă constituie actul procesual de inculpare prevăzut de lege a cărui formulare condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale[6], în cazul anumitor infracțiuni[7], precum cea sus menționată. Importanța redactarării unei plângeri prealabile sau sesizarea orală, și autorizarea organului, rezidă în natura acestui tip de plângere. Lipsa acestui act, formulat oral sau consemnat în scris, împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și atrage cu sine încetarea procesului penal.

II. Instituția infracțiunii ca fundament al răspunderii penale

1. Răspunderea penală și restabilirea ordinii de drept

Răspunderea penală constituie însuși raportul juridic penal de constrângere, născut ca urmare a săvârșirii infracțiunii, între stat, pe de-o parte, și infractor, pe de altă parte, raport complex al cărui conținut îl formează dreptul statului, ca reprezentant al societății, de a trage la răspundere pe infractor, de a-i aplica sancțiunea prevăzută pentru infracțiunea săvârșită și de a-l constrânge să o execute, precum și obligația infractorului de a răspunde pentru fapta sa și de a se supune sancțiunii aplicate, în vederea restabilirii ordinii de drept și a restaurării autorității legii[8].

Încălcarea perceptului normei juridice penale are drept consecință atragerea răspunderii penale[9]. Ca formă a răspunderii juridice, răspundere penală există din momentul comiterii unei infracțiuni și constă, în parte, în obligația infractorului de a suporta consecințele penale ale comiterii infracțiunii[10].

Mijloc procesual prin care se realizează dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care au săvârșit infracțiuni, activitatea de stabilire și aplicare a sancțiunilor se numește individualizare. Individualizarea legală o face însuși legiuitorul prin gradul de pericol social al faptei și în funcție de valoarea socială supusă ocrotirii, prin indicarea speciei sancțiunii și a limitelor sale pentru fiecare infracțiune, iar individualizarea judiciară, care determină gradul răspunderii penale, se realizează de către instanță, având în vedere personalitatea infractorului și împrejurările în care s-a comis fapta.

Din analiza textului legislativ al NCPP art. 15, respectiv art. 16, se arată dimensiunea condițiilor care stau la baza inițierii și/sau exercitării acțiunii penale, în vederea manifestării răspunderii penale în raport cu individul care atinge norma de drept. Acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune[11] și nu există cazuri care împiedică punere în mișcare sau exercitarea acesteia. Numai în măsura în care sunt întrunite condițiile răspunderii penale se pot aplica sancțiuni penale. Unicul temei al răspunderii penale îl constituie infracțiunea.

2. Reglementare și însemnătate în ceea ce privește instituția infracțiunii

Grupare de norme generale care reglementează condițiile comune de existență ale infracțiunii ca fenomen juridic[12], reglementările infracțiunii ca instituție se răsfrâng asupra tuturor normelor incriminatorii din sistemul penal român.

În concepția Școlii pozitiviste, infracțiunea este mai întai un fenomen natural și social, înainte de a fi un fenomen juridic[13]. Viziunea asupra infracțiunii, ca și fenomen natural, proiectează sinele individual ca sistem de valori subiectiv, redat de calitatea elementelor sociale care au dus la dezvoltarea programului mental al individului, dar și de factorii criminogeni de ordin biologic. Socialul și gena dezvoltă cadrul legislativ al sistemului judiciar penal român.

Din sfera doctrinei penale burgheze, Gaurrard definește infracțiunea ca fiind “o faptă căreia în complexul instituțiilor juridice, îi este atașată și o pedeapsă ca o consecință și o acțiune”[14]. În accepțiunea cea mai generală a termenului, infracțiunea este o faptă a omului, un act de conduită exterioară a acestuia[15], generată de nivelul individual al conștiinței umane. Săvârșirea actului de conduită interzis prin norma incriminatoare a dat naștere conceptului de infracțiune reglementat de NCP prin art. 15, ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, fără temei moral și imputabilă persoanei care a comis-o.

Definirea noțiunii de infracțiune servește la delimitarea sferei ilicitului penal de aceea a ilicitului extrapenal. Într-o analiză doctrinară a termenului de infracțiune, am putea interpreta conceptul din punct de vedere fenomenologic ca și facultatea psihică a individului prin care energiile sale fizice sunt mobilizate și orientate conștient, în vederea înfăptuirii actului de conduită exterioară. Astfel, dacă structura conștient organizată a sistemului judiciar român este afectată sau în pericol de a fi afectată prin fapta omului săvârșită cu vinovăție, intervine procedura prin care punerea în mișcare a acțiunii penale este redată de mecanismul și conținutul plângerii prealabile. Vinovăția își găsește reglementare prin însăși facultatea psihică[16] a individului redată de acțiunile sale care se prezumă că se dezvoltă și evoluează în raport cu o serie de norme de conduită ca valori morale stabilite de NCP.

În accepțiune personală, ca o sinteză la definițiile doctrinare, infracțiunea ar putea fi definită ca impulsul volitiv al individului[17], redat de calitatea programului mental prin manifestare sub forma acțiunii, care afectează sau poate afecta structura sistemului judiciar român.

III. Dimensiunea juridică a plângerii prealabile

Din analiza textului legislativ al NCPP art. 15, respectiv art.16, se arată dimensiunea condițiilor care stau la baza inițierii și/sau exercitării acțiunii penale în vederea manifestării răspunderii penale în raport cu individul care atinge norma de drept. Acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia. Rațiunea plângerii prealabile rezidă în prioritatea acordată ocrotirii vieții personale a victimei, persoană fizică, oferindu-i-se posibilitatea de a hotărî dacă este sau nu cazul să se facă publicitate faptei[18].

Plângerea prealabilă se diferențiază de plângerea simplă prin însăși natura sa juridică, întrucât plângerea simplă constituie doar o încunoștiințare despre săvârșirea unei infracțiuni a cărui victimă a fost însăși cel ce face plângerea, pe când plângerea prealabilă este reprezentativă în procesul de punere în mișcare a acțiunii penale.

Din logica excepției de la oficialitatea procesului penal se deduce că ar atrage o mai bună ocrotire a valorilor sociale decizia victimei, persoană fizică, de a introduce o plângerea prealabilă împotriva infractorului[19]. Formularea plângerii prealabile nu atrage obligația procurorului sau a organelor de cercetare penală de a începe urmărirea penală in rem sau de a dispune continuarea efectuarii urmăririi penale față de suspect ori punerea în mișcare a acțiunii penale[20].

Deși în majoritatea cazurilor, tragerea la răspunderea penală a infractorului se realizează din oficiu, diversitatea infracțiunilor, gradul lor de pericol social diferit, atingerea gravă ori mai puțin gravă a drepturilor ocrotite și rezonanța socială a faptelor au impus o limitare a oficialității procesului penal[21]. Această inițiativă ce incubă victimei, văzută ca excepție de la oficialitatea procesului penal, se manifestă doar în raport cu anumite fapte, precum:

a) Infracțiuni care în genere prezintă un grad redus de pericol social:
– Manifestarea volitivă a unui individ prin care se realizează infracțiunea de tulburare de posesie, poate atrage răspunderea penală a infractorului doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în temeiul dispozițiilor art. 256 NCP.
– Infracțiunea de violare de domiciliu prin care are loc pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejumit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale prin formularea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, în baza art. 224 NCP.
– etc.

b) Infracțiuni care în genere prezintă un grad de pericol social ridicat, dar care antrenează drepturi personale:
– În temeiul art. 218 NCP, alin. (5), în cazul infracțiunii de viol, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate asupra căreia s-a realizat orice act de natură fizică constând în penetrare vaginală, orală sau anală, săvârșit prin constrângere în sensul de suprimare a voinței persoanei lezate. De asemenea, dispozițiile art. 218 NCP, alin. (5) se aplică și în cazul persoanei aflată în imposibiltate de apărare.
– Acțiunea penală privitoare la infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 NCP, se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei care a suferit leziuni traumatice de o gravitate evaluată prin cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale, persoană a cărei integritate corporală sau sănătate a fost pusă în pericol de individul aflat fie sub influența băuturilor alcoolice, fie a substanțelor psihoactive. De asemenea, fapta individului care prevede sau ar fi putut să prevadă consecințele acțiunii sale, persoană aflată în desfășurarea unei activități ce constituie ea însăși infracțiune, angajează punerea în mișcare a acțiunii penale.
– etc.

1. Dispoziții legale în privința plângerii prealabile

Sistemul judiciar penal român consacră legalitatea plângerii prealabile prin reglementările art. 295-298 NCPP, cadru legislativ corelat cu dispozițiile art. 289 alin. (1)-(6), respectiv alin. (8) din NCPP.

Plângerea prealabilă constituie actul procesual penal de inculpare prevăzut de lege, a cărei formulare condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale, în cazul anumitor infracțiuni[22]. Importanța redactării unei plângeri prealabile sau sesizarea orală, și autorizarea organului competent, rezidă în natura acestui tip de plângere. Lipsa acestui act, formulat fie personal, în scris, fie oral și consemnat în scris de către organele competente, împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Plângerea prealabilă penală este o categorie juridică complexă, cu un caracter mixt, de drept penal, reprezentând o condiție imperativă pentru tragerea la răspundere penală a infractorului[23].

2. Cauze care înlătură răspunderea penală

– Lipsa plângerii prealabile

Împrejurare ulterioară săvârșirii infracțiunii, reglementată în Partea Generală a NCP art. 15, respectiv art. 16, lipsa plângerii prealabile constituie o cauză care duce la înlăturarea răspunderii penale. În subsidiar, ca și efecte, lipsa acestui act procesual nu suprimă caracterul de infracțiune a faptei săvârșite și nu înlătură răspunderea civilă pentru infracțiunea săvârșită.

– Retragerea plângerii prealabile

Retragerea plângerii prealabile, manifestare în mod imperativ anterioară soluționării cauzei printr-o hotărâre definitivă, reprezintă dreptul persoanei vătămate, în speță persoană fizică, de a recurge la renunțarea actului unilateral[24] procesual de inculpare, în fața organelor competente. Ca și efecte, această modalitate de înlăturare a răspunderii penale duce la pierderea dreptului de a formula o nouă plângere prealabilă cu privire la aceeași faptă conform, dar nu înlătură eventuala răspundere civilă.

3. Condițiile de admisibilitate ale plângerii penale

– Starea de drept

Constatarea că fapta există de drept, se realizează prin existența cadrului legislativ care numește infracțiunea.  În speța propusă, la temelia redactării plângerii prealabile stă art. 256 NCP prin care se stabilește cadrul legislativ al infracțiunii contra patrimoniului prin tulburarea de posesie[25]. Incriminarea faptei constituie rațiunea actului procesual penal ca element inițiator în vederea tragerii la răspundere penală a individului despre care se prezumă că a perturbat sau a pus în pericol buna desfășurare a sistemului juridic conștient organizat, menit să protejeze siguranța indivizilor care alcătuiesc lumea social românească.

– Starea de fapt

Organele chemate să aplice legea, în cadrul conflictelor de drept penal, trebuie să constate existența în fapta săvârșită a condițiilor esențiale care caracterizează o faptă ca fiind infracțiune[26]. Constatarea că fapta există în fapt, se realizează prin existența probelor ca element incriminatoriu din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune: acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune[27] […].

– Formulare și moment

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în speță persoana fizică. Plângerea prealabilă trebuie formulată fie oral, fie în scris de către persoana vătămată personal sau prin mandat special, cu respectarea condițiilor legale în privința organului căruia i se adresează și a termenului de 3 luni, din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei[28]. Momentul consumării infracțiunii este relevant pentru a determina reglementarea NCP aplicabilă, în caz de succesiune în timp a legilor penale[29], în raport cu consumarea care are loc în momentul producerii rezultatului prevăzut de lege. Introducerea ei după expirarea termenului prevăzut de lege apare ca o cauză care înlătură răspunderea penală[30].

Plângerea prealabilă greșit îndreptată către organul de urmărire necompetent se consideră valabilă dacă este introdusă în termen și se trimite, pe cale administrativă, organului de urmărire competent, întru analiză și soluționare. La primirea plângerii prealabile, organul de urmărire penală competent (material, personal, teritorial) verifică dacă aceasta îndeplinește condițiile de formă. Neîndeplinirea condițiilor de formă[31] dispune restituirea acesteia pe cale administrativă cu indicarea elementelor care lipsesc[32].

Potrivit NCPP, plângerea prealabilă poate fi depusă și în formă electronică, fiind legal formulată numai dacă este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale[33].

4. Modalitatea de redactare a plângerii prelabile

Sediul materiei:

– Art. 295 C. proc. pen.

Domnule/Doamna Prim-procuror/Procuror general/Procuror șef/Comandat al Secției .. poliție,

Subsemnatul/subsemnata… (nume, prenume, CNP, domiciliu/reședință)în calitate de persoană vătămată,

Sau

Subsemnatul/subsemnata … (nume, prenume, CNP, domiciliu/reședință)în calitate de persoană vătămată[34], cu încuviinţarea ocrotitorului meu legal… (nume, prenume, CNP, domiciliu/reședință),

Sau

Subsemnatul/subsemnata… (nume, prenume, CNP, domiciliu/reședință)în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate[35] (nume, prenume, CNP, domiciliu/reședință),

Sau

Subscrisa… (denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar)prin reprezentant legal, în calitate de persoană vătămată,

În baza art. 289 C. proc. pen., formulez/formulez prin mandatar,[36]

PLÂNGERE PREALABILĂ

pentru următoarele considerente:

În fapt, … (descrierea faptei/faptelor ce formează obiectul plângerii[37], indicarea făptuitorului/făptuitorilor[38]).

Dovada plângerii o fac cu următoarele mijloace de probă: … (indicarea mijloacelor de probă[39]).

În drept, invocarea dispozițiile art. … (indicarea temeiului de drept care incriminează şi pedepseşte infracţiunea descrisă.)[40]. Tragerea la răspundere penală a infractorului este lăsată la aprecierea persoanei vătămate, punerea în mișcare a acțiunii penale fiind condiționată de manifestarea expresă de voință a victimei[41].

Mă constitui parte civilă în procesul penal cu suma de… lei, reprezentând daune materiale şi/sau morale…[42]

Data,                                                                                                  Semnătura,

Domnului/Doamnei Prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria… /Procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel…/ Înalta Curte de Casație și Justiție/Comandat al Secţiei… poliţie.

 


[1] În sensul de manifestare exterioară de voință a unei persoane ce are drept scop sau ca urmare producerea de consecințe juridice.
[2] Latinescul Infractio, derivate din infrigo, ere, fregi, fractum, a frânge, a rupe, a zdrobi.
[3] C. Mitrache, C. Mitrache. Drept Penal Român, Partea Generală, Universul Juridic, București, 2014, p. 37.
[4] C. Bulai, Manual de Drept Penal – Partea Generală, Editura ALL, București, 1997, p. 310.
[5] A. T. Moldovan, Drept Penal – Partea Generală, Editura LuxLibris, Brașov, 2009, p. 52.
[6] Activitate procesuală prin care procurorul declanșează acțiunea penală în cazul în care constată, după începerea urmăririi penale, că există probe sau indicii temeinice că învinuitul a comis cu vinovăție o faptă prevăzută de legea penală și nu există niciunul din cazurile de împiedicare prevăzute de art. 16 NCPP.
[7] M. Udroiu, Procedură Penală. Partea Specială. Noul Cod de Procedură Penală, Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 22.
[8] C. Bulai, C. Bulai, Manual de drept penal. Partea Generală, Editura Universul Juridic, București, 2007, pp. 328-329.
[9] V. Pașca, Drept Penal. Partea Generală, ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 390.
[10] M. Basarab, Drept Penal. Partea Generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, p. 161.
[11] Savârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
[12] C. Bulai, A. Filipaș, C. Mitrache, B. N. Bulai, C. Mitrache, Instituții de drept penal. Curs selectiv pentru examenul de licență 2008-2009, Editura Trei, București, 2008, p. 51.
[13] C. Mitrache, C. Mitrache, Drept Penal Român, Partea Generală, Universul Juridic, București, 2014, p. 39.
[14] P. Gerraud, Traite Droit Penal Francais, vol. I, Paris, p. 202.
[15] Idem 10, p. 47.
[16] C. Bulai, A. Filipaș, C. Mitrache, B. N. Bulai, C. Mitrache, Instituții de drept penal. Curs selectiv pentru examenul de licenta 2008-2009, Editura Trei, București, 2008, p. 56.
[17] În raport cu această chestiune a se vedea C. Mitrache, C. Mitrache, Drept Penal Român, Partea Generală, Universul Juridic, București, 2014, p. 38.
[18] A. Boroi, Drept Penal. Partea Generală, Editura C.H. Beck, București, 2006, p. 277.
[19] C. Mitrache, C. Mitrache, Drept Penal Român, Partea Generală, Universul Juridic, București, 2014, p. 406.
[20] M. Udroiu, Procedură penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală, Editura București, 2014, p. 22.
[21] N. Volonciu, Tratat de procedură penală, Partea specială, vol.II, Ediția a II-a, revizuită și adaugată, Editura Paideia, București, 1996, p. 111.
[22] M. Udroiu, Procedură Penală. Partea Specială. Noul Cod de Procedură Penală, Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 22.
[23] A. T. Moldovan, Drept Penal. Partea Generală, Editura LuxLibris, Brașov, 2009, p. 254.
[24] C. Mitrache, C. Mitrache. Drept Penal Român, Partea Generală, Universul Juridic, București, 2014, p. 411.
[25] Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare, ori prin strămutarea semnelor de hotar a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
[26] C. Bulai, A. Filipaș, C. Mitrache, B. N. Bulai, C. Mitrache, Instituții de drept penal. Curs selectiv pentru examenul de licență 2008-2009 , Editura Trei, București, 2008, p. 90.
[27] Art. 15, NCPP.
[28] Art. 296, alin. (1), NCPP.
[29] M. Udroiu, Drept penal. Partea Generală. Partea Specială, Ediția a 3-a, C.H. Beck, București, 2011, p. 48.
[30] A. Boroi, Drept Penal.Partea Generală, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 277.
[31] Cuprinderea obligatorie a datelor de identificare ale persoanei vătămate, descrierea faptei, indicarea făptuitorului, a mijloacelor de probă, adresele părților și ale martorilor.
[32] Idem 34, p. 26.
[33] M. Udroiu. Procedură penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală, Editura București, 2014, p. 22.
[34] Dacă persoana vătămată are capacitate de exerciţiu restrânsă, plângerea se face de aceasta cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.
[35] Persoană vătămată fără capacitate de exerciţiu.
[36] Mandatul trebuie să fie special, iar procura ataşată plângerii.
[37] Descrierea în amănunt a faptei/faptelor cu indicarea datei (ziua și intervalul orar), a locului, a modalităţii de săvârşire, a împrejurărilor concrete.
[38] Dacă este/sunt cunoscut/cunoscuţi; se va indica orice element de fapt, care ar putea conduce la identificarea acestuia/acestora.
[39] Dacă sunt cunoscute.
[40] Menţiune facultativă.
[41] A. Boroi. Drept Penal. Partea Generală, Editura C.H.Beck, București, 2006, p. 277.
[42] Mențiune facultativă. Constituirea de parte civilă se realizează conform art. 20 alin. (2) C. proc. pen.


Secretar notarial Alina Bularca-Dorcescu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate