Întrebare preliminară cu privire la obligația de a stabili sancțiuni efective, disuasive și proporționale
23 februarie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL
Judecătorul italian se întreabă cu privire la obligația de a stabili sancțiuni efective, disuasive și proporționale (C-574/15).
Situația de fapt:
1. fiscalitate, taxă pe valoare adăugată
2. promulgare a unei norme naționale care prevede că incriminarea penală a neplăţii TVA-ului permite depășirea unui prag pecuniar mai ridicat decât cel stabilit pentru neplata impozitului direct pe venit
3. obligația statelor membre de a prevedea sancțiuni efective, disuasive și proporționale pentru apărarea intereselor financiare ale Uniunii Europene
4. promulgare a unei norme naționale care exclude sancţionarea inculpatului (indiferent dacă acesta este administrator, reprezentant legal, delegat să îndeplinească atribuții fiscale sau participant la fapta ilicită):
4.1. chiar dacă entitatea dotată cu personalitate juridică de care este legat acesta a efectuat cu întârziere plata taxei şi a penalităţilor administrative datorate cu titlu de TVA, în pofida evaluării fiscale deja intervenite și a exercitării acțiunii penale, a trimiterii în judecată, a evaluării instituirii ordinare a contradictorialității în cadrul procedurii și atât timp cât nu s-a declarat deschiderea procesului
4.2. și într-un sistem care nu impune administratorului, reprezentantului legal sau delegatului acestora și participantului la fapta ilicită menționat nicio altă sancțiune, nici măcar cu titlu administrativ
5. necesitatea de a afla dacă noțiunea de faptă ilicită frauduloasă reglementată la articolul 1 din Convenția PIF include în domeniul său de aplicare și ipoteza neplății, a plății parțiale sau tardive a taxei pe valoarea adăugată şi, în consecinţă, ar impune statului membru să sancţioneze cu pedepse privative de libertate neplata, plata parțială sau tardivă a TVA-ului pentru sume mai mari de 50 000 de euro
6. obligația conținută într-o dispoziție de drept primar al Uniunii în sarcina statelor membre de a impune sancțiuni, inclusiv penale, disuasive, proporționale şi eficiente
7. cadru național de reglementare care îi exonerează de răspundere penală și administrativă pe administratorii și pe reprezentanții legali ai persoanelor juridice sau pe delegații acestora pentru funcția respectivă și pe participanții la fapta ilicită pentru neplata, plata parțială sau întârziată a TVA-ului în cazul unor sume echivalente cu de 3 sau de 5 ori pragurile minime stabilite în caz de fraudă, în valoare de 50 000 de euro
8. conformitatea cu dreptul Uniunii a efectelor unor astfel de dispoziții naționale
Dispoziții incidente:
1. dispozițiile articolului 4 alineatul (3) TUE coroborate cu cele ale articolului 325 TFUE și ale Directivei 2006/112/CE (judecătorul nu trimite la o dispoziție anume din directivă)
2. articolul 1 din Convenția PIF
Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova
