BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Contradictorialitatea în faza de urmărire penală – dreptul persoanei vătămate de a adresa întrebări inculpatului, martorilor sau experților

25.02.2016 | Radu-Bogdan CĂLIN
Abonare newsletter

Consider că este un subiect de actualitate, întrucât practica judiciară nu este una constantă, dispozițiile legale care reglementează acest drept lăsând loc interpretărilor.

Importanța contradictorialității, care înglobează dreptul persoanei vătămate de a adresa întrebări martorilor, inculpatului sau experților, a fost subliniată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a definit-o ca fiind una din trăsăturile fundamentale ale unui proces echitabil. Instituții din actualul cod de procedură penală, precum camera preliminară, au suferit transformări majore, prin intervenția Curții Constituționale, pentru a se asigura existența contradictorialității și, implicit, un proces echitabil.

În ceea ce privește faza urmăririi penale, în principiu, regula este absența contradictorialității, deoarece aceasta este o procedură nepublică, conform art. 285 alin. (2) din Codul de Procedură Penală. Această absență este necesară pentru asigurarea operativității și mobilității organelor de anchetă, acestea având puterea să decidă discreționar momentul, locul și data cele mai potrivite pentru efectuarea unui act de urmărire penală, în funcție de particularitățile specifice cauzei. Cu toate acestea, în cursul urmăririi penale este necesar, conform actualului Cod de Procedură Penală, să existe și episoade sporadice de contradictorialitate care presupun, printre altele, ca martorilor propuși de o parte să le poată fi adresate întrebări și de celelalte părți. Ne vom opri, în continuare, pentru a detalia modul în care a fost reglementat acest aspect, în faza de urmărire penală, de Noul Cod de Procedură Penală.

Art. 81 din Codul de Procedură Penală (în cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi: (…) g) dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor şi experţilor.) garantează dreptul persoanei vătămate de a adresa întrebări inculpatului, martorului și experților. Exercitarea acestui drept nu este limitată doar la o anumită fază procesuală; rezultă în mod clar că persoana vătămată poate exercita acest drept pe întreg parcursul procesului penal, inclusiv în faza de urmărire penală.

Reglementarea acestui drept a venit în sprijinul aflării adevărului, deoarece adresarea de întrebări de către persoana care are cunoștință de situația de fapt și de vătămarile pe care le-a suferit poate conduce la obținerea unui important mijloc de probă, care să reflecte adevărul și, implicit, la o suprapunere a adevărului obiectiv cu cel judiciar.

Existența acestui drept este confirmată și de art. 110 alin. (1) din Codul de Procedură Penală, care reglementează că în declarația inculpatului/ martorului/ persoanei vătămate se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menționându-se cine le-a formulat. Ar fi redundant ca legiuitorul să prevadă faptul că se consemnează în declarație și cine a formulat întrebarea, dacă doar organul de urmărire penală ar fi fost singurul în măsură să adreseze întrebări.

Dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor, experților poate presupune, în anumite cazuri, și dreptul persoanei vătămate de a participa efectiv la desfășurarea audierii, în situația în care ea ar solicita expres acest lucru. Pentru a formula întrebările potrivite, este necesar ca persoana vătămată să aibă cunoștință și de cele declarate de inculpat, martor sau expert, în caz contrar, dacă ar formula întrebări ipotetice, despre care nu are cunoștință dacă vor fi relevante, dreptul ar fi lipsit de substanță.

O altă modalitate de exercitare a acestui drept este reprezentată și de posibilitatea formulării întrebărilor anterior momentului în care se desfășoară audierea sau chiar prin intermediul avocatului.

Potrivit art. 93 alin. (1) din Codul de Procedură Penală (în cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, (…) are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală) avocatul persoanei vătămate poate asista la efectuarea oricăror acte de urmărire penală, cu anumite excepții. Asistarea reprezintă simpla prezență a avocatului în momentul desfășurării actului de urmărire penală. Cu toate acestea, opinăm că din moment ce persoana vătămată poate adresa întrebări inculpatului, martorilor, experților sau interpreților, acesteia trebuie să i se permită exercitarea acestui drept și prin intermediul avocatului său, care este un specialist al dreptului și poate formula întrebările potrivite, care să ajute la conturarea situației de fapt, aflarea adevărului sau verificarea credibilității sursei. Astfel, prin exercitarea acestui drept, considerăm că avocatul persoanei vătămate se transformă dintr-o ”piesă de mobilier” într-un participant activ la audierea martorilor/ inculpatului/ experților.

Potrivit unor autori[1], dreptul persoanei vătămate de a adresa întrebări inculpatului, martorilor și experților nu este un drept absolut și necondiționat, iar acesta poate fi exercitat numai în acele situații procesuale în care legea permite participarea activă a lor la administrarea probelor.

Considerăm că faza de urmărire penală, în ciuda faptului că este o procedură nepublică, poate accepta în anumite cazuri și elemente de contradictorialitate. Caracterul nepublic nu presupune ca această procedură să fie una secretă pentru părți sau pentru subiecții procesuali principali. Nepublicitatea trebuie să existe în raport cu terții, cei care nu sunt implicați în procesul penal, pentru a nu se aduce atingere drepturilor celor care sunt implicați direct în procesul penal, să fie respectată viața privată a acestora și să nu se aducă atingere prezumției de nevinovăție. În plus, în conformitate cu principiul de interpretare ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem), deoarece acest drept este prevăzut expres de lege, fără nicio limitare, nu trebuie să se facă o diferență între fazele procesuale în care poate fi exercitat.

În schimb, alți autori consacrați[2] admit existența acestui drept și constată, prin compararea setului de drepturi de care beneficiază persoana vătămată cu cele ale inculpatului, faptul că, pentru faza urmăririi penale, persoana vătămată are dreptul de a adresa întrebări inculpatului (precum și martorilor și expertului), în vreme ce inculpatul nu are dreptul de a adresa întrebări persoanei vătămate, putând, totuși, să refuze să răspundă întrebărilor formulate de victima infracțiunii.

Acest aspect considerăm că ar putea aduce atingere egalitații armelor care reprezintă tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces. Acest principiu – unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil – impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost – Huler contra Suediei, hotărârea 1997-I/24 noiembrie 1997).

Cu toate că această procedură a audierii martorilor, experților, interpreților în faza de urmărire penală nu se desfășoară în fața unui tribunal, opinăm că s-ar impune și ca inculpatul să aibă dreptul de a adresa întrebări martorilor, persoanei vătămate sau experților pentru a nu se crea un dezechilibru. Totuși, pentru a se asigura o bună desfășurare a procedurilor, acest drept ar trebui să fie exercitat numai prin intermediul avocatului său, care asistă la efectuarea actelor de urmărire penală, deoarece s-ar putea leza drepturile persoanei vătămate sau martorilor, care în prezența persoanei care le-a cauzat o vătămare fizică sau morală, ar putea încerca o stare de temere sau emoție, de natură să le influențeze declarația.

Trebuie analizată și o posibilă condamnare a unei persoane pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a exista punerea în discuție a acestora în faza de judecată. Acest lucru este posibil când sunt îndeplinite condițiile de la art. 374 alin. (4) Cod Procedură Penală, iar inculpatul recunoaște fapta, nu contestă probele și optează pentru procedura simplificată a judecății. În această ipoteză, o hotărâre de condamnare s-ar întemeia pe probe care nu au fost administrate în condiții de contradictorialitate. Celelalte părți, cu excepția inculpatului, nu au avut posibilitatea contestării temeiniciei lor, ceea ce ar putea duce la încălcarea principiului egalității armelor. Nu trebuie omis faptul că și celelalte părți au interese proprii în procesul penal, iar stabilirea adevărului judiciar pe baza unor probe pe a căror temeinicie nu au putut să o conteste, ar putea aduce atingere acestor interese.

În final, subliniem că acest drept al persoanei vătămate, dacă ar fi exercitat cu bună credință, ar aduce un câștig procesului penal prin lărgirea posibilităților de a afla adevărul și prin existența contradictorialității încă din prima fază a procesului penal.


[1]. Teodor-Viorel Gheorghe în N. Volonciu, Noul cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu 2014, p. 201.
[2]. Mihail Udroiu, Procedură Penală. Partea generală, Ed. C.H. Beck 2015, p. 74.


Radu-Bogdan Călin
Auditor de justiție

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Contradictorialitatea în faza de urmărire penală – dreptul persoanei vătămate de a adresa întrebări inculpatului, martorilor sau experților”

  1. Vasile BLOJ spune:

    Frumos si documentat articol.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week