achiziţii publice, afaceri transfrontaliere, arbitraj, asigurări, BANKING, concurenţă, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, data protection, drept civil, drept comercial, drept constituţional, DREPT PENAL, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul sportului, dreptul UE, energie, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, health & pharma, infrastructură, INSOLVENŢĂ, internet, jocuri de noroc, LITIGII, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, PROCEDURĂ CIVILĂ, proprietate intelectuală, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, SOCIETĂŢI, telecom
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
Baroul Bucureşti - Societatea de Ştiinţe Juridice
Documentare juridică pentru avocaţi
JURIDICE
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la schimbarea de nume. UPDATE: hotărârea CJUE (dreptul Uniunii se opune)

12 iunie 2017 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

12 iunie 2017: Curtea declară:

Articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca oficiul de stare civilă dintr‑un stat membru să refuze recunoașterea și transcrierea în registrul de stare civilă a numelui obținut în mod legal de un resortisant al acestui stat membru într‑un alt stat membru, a cărui cetățenie o deține de asemenea, și care corespunde numelui său de naștere, în temeiul unei dispoziții de drept național care condiționează posibilitatea de a obține o astfel de transcriere prin declararea la oficiul de stare civilă de faptul ca numele în cauză să fi fost dobândit în timpul unei șederi obișnuite în acest alt stat membru, cu excepția situației în care în dreptul național există alte dispoziții care permit efectiv recunoașterea numelui în cauză. (s.n. -M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

24 noiembrie 2016: Avocatul general propune Curții următorul răspuns:

Articolul 21 TFUE nu se opune ca autoritățile unui stat membru să refuze recunoașterea unei schimbări a numelui în temeiul unei dispoziții a dreptului național care prevede dreptul de a alege un nume obținut într‑un alt stat membru, cu condiția ca acesta să fi fost dobândit în timpul unei șederi obișnuite în celălalt stat membru, în măsura în care, pe de o parte, alte dispoziții ale dreptului național autorizează solicitantul să depună o cerere de schimbare a numelui la o altă autoritate și, pe de altă parte, aceste dispoziții nu fac imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite la articolul 21 TFUE. (s.n.-M.M.-B.)

:: concluziile AG

***

25 februarie 2016: Judecătorul german se întreabă cu privire la schimbarea de nume (C-541/15 Freitag).

Situația de fapt:
1. nediscriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate
2. posibilitatea ca dreptul Uniunii să impună autorităților unui stat membru să recunoască schimbarea de nume a unui resortisant al acestui stat membru în situația în care resortisantul respectiv este în același timp resortisant al altui stat membru și a (re)dobândit în cel de al doilea stat membru numele său inițial de familie primit la naștere, printr-o schimbare de nume care nu este asociată unei modificări a statutului din perspectiva dreptului familiei, în pofida faptului că dobândirea numelui nu a avut loc în timpul șederii obișnuite a resortisantului în celălalt stat membru și a fost efectuată la cererea resortisantului respectiv

Dispoziții incidente: articolele 18 TFUE și 21 TFUE

Articolul 18
(ex-articolul 12 TCE)

În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevede, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate.
Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta orice norme în vederea interzicerii acestor discriminări.

Articolul 21
(ex-articolul 18 TCE)

(1) Orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora.
(2) În cazul în care o acțiune a Uniunii se dovedește necesară pentru atingerea acestui obiectiv și în care tratatele nu au prevăzut puteri de acțiune în acest sens, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta dispoziții menite să faciliteze exercitarea drepturilor menționate la alineatul (1).
(3) În aceleași scopuri ca cele menționate la alineatul (1) și în cazul în care tratatele nu au prevăzut puteri de acțiune în acest sens, Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate adopta măsuri în domeniul securității sociale sau al protecției sociale. Consiliul hotărăște în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.