CJUE. C-292/14. Creanțe salariale neachitate ale marinarilor care lucrează la bordul unei nave sub pavilionul unui stat terț în caz de faliment al angajatorului declarat într un stat membru în care acesta are sediul efectiv

26 februarie 2016 | JURIDICE.ro

Cauza C-292/14, Elliniko Dimosio împotriva Stroumpoulis și alții: „Trimitere preliminară – Directiva 80/987/CEE – Apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului”

Cererea de decizie preliminară formulată de Consiliul de Stat, Grecia, privește interpretarea Directivei 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între statul elen, pe de o parte, mai mulți marinari greci pe de altă parte, în legătură cu prejudiciul pe care aceștia din urmă susțin că l‑au suferit din cauza unei transpuneri eronate a Directivei 80/987 în dreptul național.

Amintind că o persoană intră în domeniul de aplicare al Directivei 80/987, pe de o parte, dacă are calitatea de lucrător salariat potrivit legislației naționale și nu ține de niciuna dintre excluderile prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din această directivă și, pe de altă parte, dacă angajatorul persoanei respective se află în stare de insolvabilitate în sensul articolului 2 din directiva menționată, Curtea a statuat că Directiva 80/987/CEE trebuie interpretată în sensul că, sub rezerva unei eventuale aplicări a articolului 1 alineatul (2) din această directivă, marinarii cu domiciliul într‑un stat membru și care au fost angajați în acest stat de o societate care are sediul social într‑un stat terț, dar al cărei sediu efectiv se află în respectivul stat membru, pentru a lucra ca salariați la bordul unei nave de croazieră aflate în proprietatea acestei societăți și care arborează pavilionul acelui stat terț, trebuie, după ce societatea respectivă a fost declarată în stare de faliment de către o instanță din statul membru în cauză potrivit legislației acestuia din urmă, să poată beneficia de protecția pe care o prevede directiva menționată în ceea ce privește creanțele salariale neachitate pe care aceștia le au față de aceeași societate.

Potrivit articolului 1 alineatul (2) din Directiva 80/987, „[c]u titlu excepțional, statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al [acestei] directive creanțele salariale ale anumitor categorii de salariați, în temeiul caracterului special al contractului de muncă sau al raportului de muncă sau din cauza existenței altor forme de garantare care asigură salariaților o protecție echivalentă celei care rezultă din [această] directivă”, lista categoriilor de lucrători salariați vizați figurând în anexa la directiva menționată. Punctul II din această listă aferent „lucrătorilor salariați care beneficiază de alte forme de garantare” include, în ceea ce privește Republica Elenă, echipajele navelor maritime.

Articolul 29 din Legea 1220/1981 de completare și de modificare a legislației privind organismul de gestiune a portului din Pireu prevede anumite forme de protecție numai în cazul abandonării marinarilor în străinătate, iar nu, astfel cum impune Directiva 80/987, ca urmare a intervenției insolvabilității angajatorului.

Cu privire la acest aspect, Curtea a precizat că articolul 1 alineatul (2) din Directiva 80/987 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește lucrătorii care se află într‑o situație precum cea a pârâților din litigiul principal, nu constituie o „protecție echivalentă cu cea care rezultă din [această] directivă” în sensul dispoziției menționate o protecție cum este cea prevăzută la articolul 29 din Legea 1220/1981 de completare și de modificare a legislației privind organismul de gestiune a portului din Pireu în cazul abandonării marinarilor în străinătate.