« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Cum poți anihila o clauză contractuală valabilă? Partea a II-a
26.02.2016 | Bazil OGLINDĂ

JURIDICE - In Law We Trust
DPO Lives
Secţiuni: Drept civil, Selected, Studii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , ,

1. Introducere

În orice contract încheiat în domenii în care prețurile fluctuează rapid, certitudinea este importantă. În acest caz, nimeni nu vrea ca un lanț de tranzacții să fie rupt de utilizarea unor criterii prea vagi. În această situație, certitudinea înseamnă siguranță.

Pe de altă parte, în contractele pe termen lung privind prestarea de servicii și în care relația contractuală poate dura ani întregi, iar contextul se poate schimba substanțial pe parcursul executării, formalismul nu va genera siguranță. În acest caz, siguranța contractuală e generată de existența unor mecanisme adaptabile schimbării de circumstanțe. Acesta este scopul dezvoltării unor reguli și principii, precum: buna-credință în executarea obligațiilor, obligația de cooperare (solidarism contractual) sau principiul salvgardării contractului. Așadar, aplicarea unor reguli rigide în situații în care acestea nu sunt adecvate va duce la creșterea instabilității contractuale.

2. Receptarea în dreptul român a tendințelor moderne de modificarea a contractelor prin comportamentul părților

În opinia mea, Noul Cod civil român a îmbrățișat, în principiu, într-o manieră originală tendința de flexibilizare a regulilor în materie contractuală, iar instituțiile și teoriile dezvoltate în doctrina și jurisprudența străină („not oral modification clauses”, „estoppel”, „inconsistent behaviour”) pot fi aplicate și în sistemul nostru de drept, Noul Cod civil oferind temei legal pentru modificarea contractului prin comportamentul părților, chiar și atunci când prin contract s-a impus o condiție formală de modificare, spre exemplu modificarea în scris a contractului.

În primul rând, temeiul legal e conferit de art. 1243 C. civ.[1] coroborat cu art. 1242 alin. (2) C. civ.[2] Conform acestora, pentru modificarea contractului se aplică principiul simetriei formelor în contracte și se impune o regulă generală și relativă (permite derogări stabilite exclusiv pe cale legală), care presupune că modificarea unui contract se realizează prin același mecanism ca și formarea contractului.[3] Așadar, voința părților de a modifica un contract trebuie să îmbrace aceeași formă prevăzută de lege la încheierea sa.[4]

Având în vedere că legea trimite la condițiile de încheiere a contractului, prin simetrie, rezultă că regula instituită în alin. (2) al art. 1242 se aplică și în cazul modificării contractelor. De unde deducem că „dacă părțile s-au învoit ca un contract să fie ”modificat” într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socotește valabil, chiar dacă forma nu a fost respectată.”

Așadar, în cazul formei de modificare a contractului, stabilită prin acordul părților, aceleași părți care au stabilit-o o pot și abroga, principiul libertății actelor juridice acționând în ambele sensuri, și anume permite atât stabilirea convențională a formei de modificare, cât și renunțarea ulterioară, tot prin acordul părților, la condiția formei de modificare.

În doctrină[5], chiar și sub imperiul Codului civil de la 1864 s-a statuat că: „acelaşi principiu al libertăţii actelor juridice care îngăduie stabilirea voluntară a formei unor operaţii juridice permite, însă, şi încheierea unor acte ulterioare în sens contrar, prin care părţile renunţă, explicit sau implicit, la forma convenită. Mai mult decât atât, în unele cazuri, o atare renunţare se poate deduce din comportarea părţilor, independent de existenţa unei manifestări exprese de voinţă. Bunăoară, încheierea unui act fără respectarea condiţiilor de formă convenite anterior şi executarea de către ambele părţi a obligaţiilor generate de acel act pot valora renunţare la forma stabilită anterior.”

Având în vedere că legea trimite la regulile de la formare a contractului, rezultă că, prin simetrie, în cazul modificării contractului își găsește aplicabilitate și art. 1196 C. civ[6]. De asemenea, considerăm că sunt relevante pentru tema abordată și art. 1270 alin. (2) C. civ.[7] sau art. 1272 C. civ.[8] din secțiunea dedicată efectelor contractului.

Așadar, atâta timp cât acceptarea ofertei de a contracta poate fi tacită (și astfel se poate încheia contractul), rezultând din „orice act sau fapt al destinatarului”, tot așa și modificarea contractului poate fi tacită și să rezulte din comportamentul părților, prin care se arată în mod neîndoielnic că acestea înțeleg să deroge de la formalismul convențional anterior.[9]

Art. 1270 alin. (2) C. civ. vine să întărească ideea afirmată de noi în acestă „pastilă”, conform căreia dacă părțile au posibilitatea să insereze o clauză ce impune modificarea într-o anumită formă a contractului, aceleași părți au dreptul să renunțe la această condiție. În acest sens, forța obligatorie a contractului nu împiedică renunțarea la condiția formalismului, deoarece și noua înțelegere a părților e învestită cu forță obligatorie și, fiind ulterioară, va fi guvernată de principiul „mutus consensus, mutus dissensus.”

Art. 1272 C. civ. spune că urmările generate de „practicile statornicite între părți” creează obligații care intră în conținutul contractului. Așadar, dacă prin comportamentul lor contractual, părțile creează noi obligații, aceste obligații vor fi considerate ca făcând parte din conținutul contractului.

3. Concluzie

Din punctul nostru de vedere, aceste prevederi legale se înscriu în paradigma flexibilizării dreptului contractual român, fiind argumente suplimentare în favoarea ideii de modificare a contractului prin simplul comportament al părților, în pofida existenței unei clauze care impune modificarea într-o anumită formă, idee validată în mod explicit de către legiuitor prin adoptarea art. 1242 alin. (2) C. civ.

Rezultă, astfel, că mecanismele dezvoltate în doctrina europeană modernă au fost de preluate, cu nuanțe, de legiuitorul român, Noul Cod civil oferind temei legal pe care practicienii dreptului să se întemeieze atunci când fac aplicarea unor teorii, precum „estoppel”, ”not oral modification clauses” sau ”inconsistent behaviour”.


[1]. Art. 1243: Modificarea contractului:
Dacă prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusă condiţiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa.
[2]. Art. 1242: Sancţiune:
(1) Este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.
(2) Dacă părţile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socoteşte valabil chiar dacă forma nu a fost respectată.
[3]. C. Zamșa, Comentariul art. 1243, în Noul Cod civil. Comentariu pe articole, (coodonatori Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei), Editura C.H. Beck, București, 2012.
[4]. L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. II, Contractul, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 398.
[5]. D. Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, apud. V. Terzea, Noul Cod civil. Vol. II. (Art. 1164-2664), Editura Universul Juridic, București, 2012.
[6]. Art. 1196: Acceptarea ofertei
(1) Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndolelnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, şi ajunge în termen la autorul ofertei. Dispoziţiile art. 1186 rămân aplicabile.
(2) Tăcerea sau inacţiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părţilor, din practicile statornicite între acestea, din uzanţe sau din alte împrejurări.
[7]. Art. 1270: Forţa obligatorie
(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.
[8]. Art. 1272: Conţinutul contractului
(1) Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui.
[9]. B. Oglindă, Dreptul afacerilor. Teoria generală. Contractul, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 193.


Av. dr. Bazil Oglindă
Managing Partner OGLINDĂ & PARTNERS
Vicepreședinte al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR

Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.